Decizia nr. 211/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Melinda Asztalos și Sorin Petrache în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 și nr. 7.345/2000 ale Judecătoriei Oradea.

La apelul nominal răspunde avocat Adriana Dochitescu pentru Mircea Ifrim, lipsind autorii excepțiilor și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 146C/2001, nr. 147C/2001 și nr. 148C/2001 au un conținut identic, pune în discuție, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Partea prezenta și reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 147C/2001 și nr. 148C/2001 la Dosarul nr. 146C/2001.

Avocatul prezent, ținând seama de jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, acestea fiind neintemeiate. Se apreciază ca excepțiile au fost ridicate cu scopul tergiversarii cauzelor aflate spre judecare la instanța.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepțiilor, ca fiind neintemeiate, evocand jurisprudenta Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 21 martie 2001, pronunțate în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 și nr. 7.345/2000, Judecătoria Oradea a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Melinda Asztalos și Sorin Petrache.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 16, 30, 49 și 54 din Constituție, deoarece împiedica exercitarea libera a profesiei de ziarist și produc inechitate socială. De asemenea, se arata ca aceleași dispoziții violeaza libertatea de exprimare și dreptul la informație, incalcand astfel prevederile art. 20, 30 și 31 din Constituție. În opinia autorilor excepției, prin punerea în mișcare a acțiunii penale la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, oricând și fără nici o condiție, ziaristul poate fi constrâns sa adopte o poziție contrară convingerilor sale. Or, dispozițiile legale criticate dau oricui posibilitatea de a-l hartui pe ziarist în legătură cu exercitarea profesiei. Se solicita totodată Curții Constituționale sa supună atenției Parlamentului României necesitatea modificării procedurii de punere în mișcare a acțiunii penale în cazul ziaristilor învinuiți de calomnie prin presa, în sensul că temeiurile sesizării instanței să fie constatate printr-un rechizitoriu al parchetului.

Judecătoria Oradea, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția este neîntemeiată. Dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală se referă la infracțiunile de insulta și calomnie alături de alte infracțiuni, și nu doar la infracțiunile săvârșite de ziariști. Aceste dispoziții prevăd ca acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul anumitor infracțiuni, ca excepție de la principiul oficialitatii procesului penal, considerându-se ca în acest fel se soluționează mai ușor și mai temeinic unele conflicte reglementate de legea penală.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale și propune respingerea excepțiilor de neconstituționalitate. Se motiveaza ca stabilirea infracțiunilor în cazul cărora este necesară plângerea prealabilă, a celor în care trebuie efectuată urmărirea penală, precum și a celor în cazul cărora sesizarea instanței se face prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate este lăsată de Constituție la libera opțiune a legiuitorului. De asemenea, se arata ca prevederile art. 30 și 31 din Constituție, referitoare la libertatea de exprimare și la dreptul la informație, trebuie interpretate prin raportare la art. 30 alin. (6) din Constituție, care prevede că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt neintemeiate. Se arata ca procedura plângerii prealabile constituie o excepție de la principiul oficialitatii procesului penal și își are temeiul juridic în unele dispoziții ale Codului de procedura penală, care prevăd ca pentru anumite infracțiuni de mai mica gravitate pornirea procesului penal să fie condiționată de voința și inițiativa persoanei vătămate. În astfel de cazuri procesul penal nu poate fi pornit decât dacă organul de urmărire penală sau instanța de judecată, după caz, este sesizată prin plângere prealabilă de către persoana vătămată. Astfel, plângerea prealabilă nu este un act ce conține punerea în mișcare a acțiunii penale, ci un act în temeiul căruia organele în drept o pun în mișcare. În opinia Guvernului nu se poate susține ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală aduc atingere prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituție. De asemenea, nu se poate susține ca dispozițiile legale criticate ar fi contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece acestea nu creează nici privilegii, nici discriminări și nu încalcă vreunul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate la art. 4 din Legea fundamentală. Se mai arata ca în același sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin deciziile nr. 161/2000, nr. 163/2000, nr. 193/2000, nr. 197/2000 și nr. 231/2000, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Cu privire la încălcarea prevederilor art. 20 din Constituție, Guvernul arata că nu își poate exprima opinia, deoarece autorii excepției nu au invocat nici o dispoziție din tratatele internaționale privind drepturile omului la care România este parte.

În fine, se mai arata ca prevederile legale criticate nu conțin dispoziții de natura sa aducă atingere drepturilor sau libertăților fundamentale consacrate în art. 30 și 31 din Constituție sau care să contravină dispozițiilor privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau libertăți ori exercitării drepturilor și libertăților, având în vedere ca obiectul reglementării prin dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală îl constituie procedura de punere în mișcare a acțiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazurile în care legea prevede că este necesară o astfel de plângere.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele întocmite în cauza de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepțiile de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere."

Autorii excepțiilor susțin, în principal, ca aceste dispoziții legale, care fac posibil ca în urma plângerii adresate instanței de judecată un ziarist invinuit de calomnie să fie chemat în judecata ca inculpat, sicanandu-l și impiedicandu-l să își exercite profesia și sa îi informeze corect pe cititori și punându-l într-o situație de inferioritate în raport cu persoana pretins vătămată, sunt neconstituționale.

Astfel, sunt incalcate dispozițiile art. 1 alin. (3), ale art. 16, 20, 30, 31, 49 și 54 din Constituție, care au următorul cuprins:

- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate.";

- Art. 16: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implica și libertatea de a înființa publicații.

(4) Nici o publicație nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligația de a face publică sursa finanțării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea tarii și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ura naționala, rasială, de clasa sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege.";

- Art. 31: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau siguranța naționala.

(4) Mijloacele de informare în masa, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 54: "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu buna-credința, fără sa încalce drepturile și libertățile celorlalți."

Examinând excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, Curtea constata că nu pot fi reținute, sub nici un aspect, criticile formulate.

Legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, conform căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", a renunțat pentru anumite infracțiuni riguros selecționate la principiul oficialitatii procesului penal și a lăsat la aprecierea persoanei vătămate necesitatea intervenției organelor judiciare pentru soluționarea conflictului. Condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate, care este o excepție de la regula generală a oficialitatii procesului penal înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu poate fi contrară drepturilor și intereselor părților, ci, dimpotriva, nu le poate fi decât favorabilă. De altfel, sub aspectul politicii penale s-a apreciat ca lăsarea la voința persoanei vătămate a punerii în mișcare a acțiunii penale și a posibilității inlaturarii răspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împăcarea părților constituie calea cea mai sigura și mai temeinica de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practica. Aceasta procedura nu creează o situație de inferioritate a persoanei invinuite față de partea care se plange, deoarece inculpatul se bucura de toate drepturile procesuale, precum și de dreptul de a se adresa organelor de urmărire penală în eventualitatea unei denuntari calomnioase. În consecința, având în vedere și specificul infracțiunilor pentru care sesizarea instanței se face prin plângere prealabilă adresată direct instanței de judecată, persoana împotriva căreia s-a făcut o astfel de plângere nu este dezavantajata, asa cum pretind autorii excepțiilor, în comparatie cu situația în care plângerea a fost adresată organelor de urmărire penală și sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriul procurorului.

Având în vedere aceste motive, Curtea Constituțională constata ca prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 1 alin. (3), ale art. 16, 30, 31 și 49 din Constituție.

Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravine nici prevederilor art. 20 din Constituție, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului. Potrivit art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la libertatea de exprimare poate fi supus "unor formalități, condiții, restrangeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratica, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora".

De altfel, prin numeroase decizii, ca de exemplu deciziile nr. 195 și nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000, Curtea Constituțională a statuat, pentru aceleași considerente, ca dispozițiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Cele statuate prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de fața, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea jurisprudenței Curții în aceasta materie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepții ridicate de Melinda Asztalos și Sorin Petrache în dosarele nr. 5.369/2000, nr. 7.137/2000 și nr. 7.345/2000 ale Judecătoriei Oradea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 iunie 2001.