Decizia nr. 256/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Cristina Radu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Francesco Zucca în Dosarul nr. 2.376/2001 al Curții de Apel Ploiesti - Secția penală.

La apelul nominal răspunde autorul excepției asistat de avocat Gheorghe Culicovschi, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, arătând ca dispozițiile art. 336 și 337 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituție. Se apreciază ca dispozițiile legale menționate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează ca instanța nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, dacă procurorul nu ar cere aceasta. Referindu-se la speta, autorul excepției afirma ca instanța de fond a greșit atunci când i-a respins cererea de a cenzura refuzul Parchetului de a extinde procesul penal și cu privire la o altă persoană care era parte vătămată în cauza. Invoca în sprijinul sustinerii sale Decizia Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, prin care Curtea a decis ca respectivele dispoziții sunt neconstituționale în măsura în care opresc partea nemultumita de soluționarea plângerii împotriva măsurilor sau actelor efectuate de procuror să se adreseze justiției. Pornind de la aceasta decizie, autorul excepției a cerut instanței sa extindă procesul penal cu privire la altă persoană, deși procurorul nu a cerut aceasta, ceea ce instanța a refuzat invocand dispozițiile art. 337 din Codul de procedură penală. Autorul excepției considera ca aceasta interpretare a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală este neconstitutionala, deoarece încalcă litera și spiritul art. 125 alin. (1) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate deoarece, pe de o parte, instanța este obligată să soluționeze cauzele în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare și nu este indreptatita sa restituie dosarul pe motivul de a se cerceta dacă în cauza nu este angajata și răspunderea altor persoane, iar, pe de altă parte, persoana nemultumita poate face plângere la organul ierarhic superior împotriva soluției date de organul judiciar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 23 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.376/2001, Curtea de Apel Ploiesti - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Francesco Zucca.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arata ca dispozițiile art. 336 și 337 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât, pe de o parte, obliga instanța să se limiteze la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței și, pe de altă parte, numai procurorul are dreptul exclusiv de a cere extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană, drept pe care acesta îl poate exercita contrar principiilor procesului penal. Prin urmare, textele legale menționate sunt considerate ca fiind contrare art. 125 alin. (1) din Constituție, prin aceea ca lasă la latitudinea procurorului aplicarea principiului egalității cetățenilor în fața legii.

Curtea de Apel Ploiesti - Secția penală, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală este intemeiata "în măsura în care se interpretează ca instanța nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, în cazul în care procurorul refuza să facă acest lucru."

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece în materie penală, cu excepția cazurilor în care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sesizarea instanței de judecată se face din oficiu, prin rechizitoriul procurorului care, potrivit art. 164 din Codul de procedură penală, constituie singurul act de sesizare. Aceasta nu contravine dispozițiilor art. 125 alin. (1) din Constituție și nici altor prevederi constituționale, deoarece drepturile cetățenilor în fața legii nu se pot exercita în dăuna drepturilor altor cetățeni. Se precizează ca drepturile oricărui cetățean privind accesul liber la justiție se pot exercita doar în limitele corelării interesului subiectiv cu interesele generale ale societății. Se invoca, de asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, în care se arata ca exercitarea dreptului la acțiune în justiție pentru apărarea unui interes legitim nu este echivalenta cu funcția de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii în procesul penal. Acest drept este acordat numai procurorului, în conformitate cu principiile ce stau la baza procesului penal și cu prevederile art. 130 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor". Dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constituție, deoarece înfăptuirea justiției prin instanțele judecătorești are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare.

Președintele Senatului și Președintele Camerei Deputaților nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 336 și 337 din Codul de procedură penală. Aceste dispoziții au următorul conținut:

- Art. 336: "Când în cursul judecații se descoperă în sarcina inculpatului date cu privire la săvârșirea unei alte fapte prevăzute de legea penală, având legătură cu infracțiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal și în ce privește aceasta fapta, iar când instanța găsește cererea intemeiata, o admite și:

a) dacă procurorul declara ca pune în mișcare acțiunea penală, procedează la judecarea cauzei și cu privire la aceasta infracțiune;

b) dacă procurorul declara că nu pune în mișcare acțiunea penală, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condițiile art. 333, instanța poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.

Dacă procurorul nu participa la judecata și sunt întrunite condițiile prevăzute în alin. 1, instanța extinde din oficiu procesul penal și procedează fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.

Dispozițiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile în mod corespunzător, iar în caz de trimitere la procuror se aplică dispozițiile art. 332 alin. 3 și 4.";

- Art. 337: "În cursul judecații, când se descoperă date cu privire la participarea și a unei alte persoane la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală pusă în sarcina inculpatului sau date cu privire la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană, dar în legătură cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.

Dacă instanța găsește cererea intemeiata, o admite și procedează potrivit dispozițiilor art. 336, care se aplică în mod corespunzător."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt:

- Art. 125 alin. (1): "Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca în procesul penal sesizarea instanței de judecată - cu excepțiile prevăzute în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, când sesizarea are loc prin plângerea prealabilă a persoanei vătămate adresată instanței de judecată - se realizează prin rechizitoriul procurorului (art. 264 din Codul de procedură penală), iar judecata se margineste la fapta și la persoana arătate în actul de sesizare a instanței și, desigur, în caz de extindere a procesului penal, și la fapta și persoana la care se referă extinderea (art. 317 din Codul de procedură penală). Dar, dacă actul de sesizare, rechizitoriul dat de procuror, stabilește obiectul judecații, este firesc ca și extinderea acestui obiect în cursul judecații să se facă tot prin actul de voința al procurorului, iar atunci când procurorul nu considera necesară extinderea procesului penal cu privire la o altă persoană, care nu era arătată în actul de sesizare, este firesc ca instanța sa nu poată efectua aceasta extindere, prin care ar încalcă drepturi fundamentale ale persoanei în cauza. Aceasta prerogativa încredințată procurorului în procesul penal este în perfecta concordanta cu prevederile art. 130 din Constituție, potrivit cărora "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor". Analogia pe care autorul excepției o face cu dreptul persoanei nemultumite de soluția data de Ministerul Public, plângerii sale împotriva actelor sau măsurilor procurorului, de a se adresa justiției, drept recunoscut prin Decizia Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998 nu este incidența în cauza.

Asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 149, din 26 martie 2001.

Prin aceasta decizie Curtea, respingând excepția de neconstituționalitate, a precizat ca "numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal pentru fapte noi și dacă declara ca pune în mișcare acțiunea penală, instanța este obligată sa procedeze la judecarea cauzei și cu privire la aceasta infracțiune, care se include astfel în obiectul judecații (art. 317 teza a doua din Codul de procedură penală). În același sens, în cazul extinderii procesului penal cu privire la altă persoană, dacă procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanța este obligată să soluționeze cauza în limitele în care a fost investită prin actul de sesizare și nu poate să dispună extinderea procesului penal din proprie inițiativă". Precizând ca acest drept al procurorului în procesul penal corespunde întru totul prevederilor art. 130 alin. (1) din Constituție, Curtea mai constata ca dispozițiile legale criticate (art. 317 și 337 din Codul de procedură penală) nu contravin nici art. 125 din Constituție "deoarece, pe de o parte, înfăptuirea justiției prin instanțele judecătorești are semnificatia judecării unei cauze penale în limitele prevăzute în actul de sesizare, iar pe de altă parte, persoana nemultumita de soluția data de un organ judiciar are la dispoziție suficiente modalități de a contesta aceasta în căile de atac".

Asa fiind și întrucât nu au intervenit împrejurări noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituțională urmează sa respingă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 337 din Codul de procedură penală, cu raportare la prevederile art. 125 alin. (1) din Constituție.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum și al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 336 și 337 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Francesco Zucca în Dosarul nr. 2.376/2001 al Curții de Apel Ploiesti - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 septembrie 2001.