Decizia nr. 271/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată prin

Legea nr. 12/1995 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 4.169/2000 al Judecătoriei Sighisoara.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 18 septembrie 2001, în lipsa părților și în prezenta reprezentantului Ministerului Public, și au fost consemnate în încheierea de la aceeași dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25 septembrie 2001 și apoi pentru data de 2 octombrie 2001.

CURTEA,

având în vederea actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 5 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 4.169/2000, Judecătoria Sighisoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată prin

Legea nr. 12/1995 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara într-un litigiu având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție întocmit de Garda financiară Mures.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile

art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

sunt neconstituționale, întrucât reprezintă "o formă mascată de confiscare a unor bunuri... dobândite în mod licit", iar asupra acestor bunuri rezultate din contractele comerciale internaționale statul nu are nici un drept, nefiind parte în aceste contracte. De asemenea, se considera că nu sunt respectate nici dispozițiile art. 49 din Constituție, privind cazurile și condițiile în care se pot opera restrangeri ale exercițiului unor drepturi și libertăți, fiind astfel încălcat dreptul de proprietate asupra sumei de bani ce reprezintă beneficiul rezultat din activitatea de comerț internațional. Se mai susține ca prin impunerea încasării sumelor în valută, prin conturi deschise în România la bănci autorizate, se aduce o restrangere principiului libertății comerțului, acesta presupunand "și posibilitatea pentru agenții economici de a-și stabili împreună cu partenerii contractuali locul unde urmează a se face plata și modalitățile de plată".

Răspunderea agentului economic, în baza

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , reprezintă, în opinia autoarei excepției, o imixtiune a statului în relațiile contractuale dintre persoane private. Astfel, sancțiunea contravențională se aplică în cazul neexecutării unor obligații contractuale, neexecutare ce ar putea fi sancționată doar de către partea prejudiciata, iar nu de către stat. Mai mult, se apreciază ca în aplicarea sancțiunii contravenționale nu se tine seama de vinovăția necesară pentru săvârșirea contravenției, instituindu-se o răspundere obiectivă, fapt ce contravine art. 41 alin. (7) din Constituție. De asemenea, prin intervenția statului "în ordinea juridică a proprietății private" sunt incalcate și prevederile art. 135 alin. (6) din Constituție.

Judecătoria Sighisoara, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât prin instituirea obligației de repatriere a valutei și a efectuării operațiunilor prin conturi deschise în România la bănci autorizate nu sunt incalcate prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție. Se considera, de asemenea, că nu sunt incalcate nici dispozițiile constituționale ale art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) și b) și ale art. 135 alin. (6), întrucât "inviolabilitatea proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară". Mai mult, instanța apreciază ca "de constituirea fondurilor valutare depinde însăși funcționarea sistemului economic".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata. În primul rând se considera că nu suntem în prezenta unei confiscari, restrangeri a exercițiului unor drepturi sau violari a proprietății private, ci este vorba de săvârșirea unei contravenții, cu toate consecințele sanctionatorii ce decurg din acest fapt. Dreptul de proprietate al autoarei excepției nu este atins în nici un fel, dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

fiind o concretizare a prevederilor art. 41 alin. (1) teza a doua din Constituție, potrivit cărora "Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".

Se mai considera ca activitatea de comerț internațional a agenților economici, pe de o parte, se desfășoară pe baza autonomiei lor juridice, iar pe de altă parte, este necesar să fie respectat interesul național în desfășurarea acestei activități. Se face referire și la jurisprudenta Curții Constituționale în legătură cu dispozițiile atacate, exemplificandu-se prin deciziile nr. 15/1997, nr. 16/1997, nr. 274/1997, nr. 64/1998, nr. 89/1998 și nr. 113/1998. În sfârșit, se apreciază ca statul are datoria de a apara interesul public în cadrul economiei naționale și, pe cale de consecința, de a interveni în activitățile economice.

În legătură cu prevederile art. 29 și 30 din Constituție se apreciază ca acestea nu au legătură cu cauza.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere exprimat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, deși în încheierea de sesizare a Curții Constituționale instanța a reținut ca sunt criticate dispozițiile art. IV din ordonanța, în realitate, din analiza notelor scrise ale autoarei excepției, rezultă ca sunt avute în vedere doar pct. 2 și 7 ale acestui articol, care reglementează obligația de a incasa sumele în valută prin conturi deschise în România la bănci autorizate, respectiv sancțiunile contravenționale ce intervin în cazul nerespectării obligației de repatriere a valutei. În consecința, Curtea urmează să se pronunțe numai asupra dispozițiilor

art. IV pct. 2 și 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994, aprobată prin

Legea nr. 12/1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995, cu modificările ulterioare.

I. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca alin. 3 al

art. IV pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

face referire la

Legea nr. 76/1992 , lege abrogată expres prin

art. 11 lit. c) din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 10/1997

cu privire la diminuarea blocajului financiar și a pierderilor din economie (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997). Ca urmare, în cazul depășirii termenului prevăzut la alin. 3 al pct. 7 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

nu se vor mai putea aplica sancțiunile reglementate prin

Legea nr. 76/1992 , la care se adauga o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care între timp a ieșit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecința, prevederile alin. 3 al pct. 7 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

nu pot constitui obiectul controlului de neconstituționalitate, având în vedere ca, potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională are competența de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate a alin. 3 al pct. 7 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

apare ca fiind inadmisibila, urmând să fie respinsă ca atare.

II. Cu privire la constituționalitatea

art. IV pct. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, statuand ca acest text este constituțional. Astfel, prin Decizia nr. 89 din 25 iunie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 282 din 31 iulie 1998, și prin Decizia nr. 198 din 19 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 27 august 2001, Curtea a reținut în esenta ca atât obligația de repatriere a valutei, cat și cea de efectuare a operațiunilor prin conturile deschise în România la bănci autorizate nu sunt contrare principiilor economiei de piața și libertății comerțului, prevăzute la art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, întrucât, potrivit prevederilor alin. (2) lit. b) al aceluiași articol, statul are obligația de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea financiară și valutară. De asemenea, Curtea a mai reținut ca aceste obligații nu încalcă nici dispozițiile art. 49 alin. (1) din Constituție, deoarece acestea, reglementand situațiile în care pot fi restrânse drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, nu se aplică în cauza.

Întrucât nu exista elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât considerentele, cat și soluția privind dispozițiile art. IV pct. 2 își păstrează valabilitatea și în cauza de fața.

III. De asemenea, Curtea s-a mai pronunțat cu privire la constituționalitatea prevederilor

art. IV pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 . Astfel, prin Decizia nr. 209 din 25 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 15 februarie 2001, și prin Decizia nr. 151 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 475 din 20 august 2001, Curtea a hotărât, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile art. IV pct. 7 alin. 1, respingerea excepției de neconstituționalitate. În considerentele acestor decizii s-a reținut ca aceste dispoziții nu contravin art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) și art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece inviolabilitatea, în condițiile legii, a proprietății private nu poate fi opusă cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară, în stadiul actual de dezvoltare a economiei de piața. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcționarea însăși a sistemului economic, astfel ca autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.

În legătură cu susținerea potrivit căreia dispozițiile alin. 1 și 2 ale pct. 7 din

art. IV al Ordonanței Guvernului nr. 18/1994

ar încalcă prevederile art. 41 alin. (7) din Constituție, Curtea a reținut prin mai multe decizii (de exemplu, prin Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000) ca dispozițiile criticate au ca scop consolidarea regimului valutar și întărirea disciplinei financiare privind disponibilitățile în conturile valutare ale persoanelor fizice și juridice, care produc și comercializează mărfuri, executa lucrări și prestează servicii în străinătate, prevăzându-se atât obligația de repatriere a valutei, cat și sancțiunea nerespectării acestei obligații. Curtea a mai constatat ca limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (și anume,

Legea nr. 12/1995 , prin care a fost aprobată cu modificări

Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenționale prevăzute la pct. 7 al art. IV din ordonanța criticata sunt, de asemenea, prevăzute de lege, asa încât nu se poate retine încălcarea art. 41 din Constituție.

De asemenea, prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Curtea a statuat că nu este intemeiata nici susținerea potrivit căreia se instituie o răspundere obiectivă, întrucât, prin ipoteza, fiind vorba de săvârșirea unei contravenții, elementul vinovatiei este de esenta acesteia și, de aceea, în lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodată o sancțiune contravențională. Existenta sau inexistenta acesteia este un element al stării de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instanței de judecată.

Având în vedere că nu exista elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, și în prezenta cauza excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă sub aceste aspecte.

În sfârșit, în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile pct. 7 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

contravin prevederilor art. 29 și 30 din Constituție, Curtea constata ca aceste texte din Legea fundamentală se referă în esenta la drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor care nu pot fi opuse cerințelor apărării intereselor naționale în activitatea financiară și valutară. Astfel, Curtea urmează sa respingă și aceasta critica de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, aprobată prin

Legea nr. 12/1995 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Transtex" - S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 4.169/2000 al Judecătoriei Sighisoara.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 2 și pct. 7 alin. 1 și 2 din același act normativ, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2001.