Decizia nr. 320/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, excepție ridicată de Primăria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 848/2001 al Tribunalului Bacau - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal răspund: Primăria Municipiului Onesti prin consilier juridic, Societatea Comercială "Onedil" - S.A. Onesti prin consilier juridic și Consiliul Local al Municipiului Onesti prin consilier juridic, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 256C/2001 la Dosarul nr. 216C/2001. Părțile prezente și reprezentanta Ministerului Public nu se opun conexarii. În consecința, pentru o mai buna administrare a justiției, Curtea, în temeiul art. 164 din Codul de procedură civilă și al

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dispune conexarea celor două dosare. Se face apelul și în Dosarul nr. 256C/2001 unde, fiind vorba de aceleași părți, situația prezentei este aceeași ca în Dosarul nr. 216C/2001.

Reprezentantul Primăriei Municipiului Onesti solicita admiterea excepției, arătând ca prin

Legea nr. 219/1998

s-au acordat privilegii societăților comerciale create prin reorganizarea regiilor autonome de interes local, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, conform cărora economia României este o economie de piața în care statul trebuie să asigure libertatea comerțului și concurenta loiala între agenții economici. Prin Decizia nr. 136 din 2 mai 2001 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra neconstitutionalitatii prevederilor

art. 40 alin. 1 fraza întâi din Legea nr. 219/1998 .

Reprezentantul Consiliului Local al Municipiului Onesti pune aceleași concluzii ca și reprezentantul autorului excepției.

Reprezentantul Societății Comerciale "Onedil" - S.A. Onesti solicita respingerea excepției de neconstituționalitate deoarece, Curtea Constituțională admițând într-o alta cauza excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 219/1998 , aceasta a devenit inadmisibila.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arata ca o dată ce Curtea Constituțională s-a pronunțat, constatând neconstituționalitatea

art. 40 alin. 1 fraza întâi din Legea nr. 219/1998 , excepția a devenit inadmisibila potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată. În ceea ce privește celelalte dispoziții ale normei legale criticate excepția este neîntemeiată și se solicita respingerea acesteia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 23 februarie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 8.933/2000, și prin Încheierea din 8 martie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 848/2001, Tribunalul Bacau - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, excepție ridicată de Primăria Municipiului Onesti, în ambele dosare ale acelei instanțe, având ca obiect anularea unei hotărâri emise de Consiliul Local al Municipiului Onesti.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata, în esenta, ca prin textul de lege criticat se încalcă principii de bază ale organizării și funcționarii administrației publice locale prevăzute la art. 119 și art. 120 alin. (2) din Constituție, care consacra autonomia locală.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia asupra excepției ridicate, considera excepția intemeiata, întrucât textul criticat "este neconstitutional deoarece se încalcă prevederile art. 119 și art. 120 alin. (2) din Constituție privind principiul autonomiei locale în rezolvarea treburilor publice din orașe și comune".

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca textul de lege criticat "nu aduce atingere principiului autonomiei locale, ci, dimpotriva, consacra acest principiu, reglementand competența consiliilor locale de a concesiona bunurile în cauza, în condițiile prevăzute de lege". De altfel, potrivit punctului de vedere exprimat de Guvern, însuși textul constituțional face trimitere la lege, prevăzând "în mod expres ca primării și consiliile locale funcționează ca autorități administrative autonome în condițiile legii".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, text care are următorul cuprins: "(1) Bunurile proprietate publică ori privată a statului, orașului sau comunei, precum și activitățile și serviciile publice de interes național sau local se atribuie direct, printr-un contract de concesiune, societăților comerciale sau companiilor naționale ori societăților naționale, înființate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut în administrare aceste bunuri, activități ori servicii. Contractul de concesiune se încheie cu autoritatea concedenta competența pe o durată care se stabilește prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului județean ori local de înființare a societății comerciale respective.

(2) Contractele de concesiune încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei legi își păstrează valabilitatea.

(3) În cazul privatizării companiilor naționale ori a societăților naționale sau societăților comerciale, înființate prin reorganizarea regiilor autonome care au avut încheiat contract de concesiune în condițiile alin. (1), concedentul poate cere renegocierea acestuia."

Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției de neconstituționalitate ca fiind incalcate de prevederile legale criticate au următorul cuprins:

- Art. 119: "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.";

- Art. 120 alin. (2): "Consiliile locale și primării funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolva treburile publice din comune și din orașe."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 136 din 3 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 647 din 16 octombrie 2001, s-a pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate prin raportare la art. 16 alin. (1), art. 119 și la art. 120 alin. (2) din Constituție. Prin aceasta decizie, pronunțată ulterior sesizării Curții cu excepția de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar, s-a statuat ca prevederile

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor sunt neconstituționale în măsura în care autoritățile publice sunt obligate sa atribuie direct, prin contract de concesiune, bunurile proprietate publică sau activitățile și serviciile publice de interes local unor persoane juridice nominalizate. Referitor la celelalte dispoziții ale

art. 40 din Legea nr. 219/1998 , Curtea a reținut ca acestea sunt constituționale.

Pentru a se pronunța soluția de constatare a neconstitutionalitatii dispozițiilor

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 , Curtea a decis ca textul respectiv încalcă dispozițiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție.

De asemenea, prin Decizia nr. 144 din 8 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 26 iulie 2001, Curtea având de soluționat o excepție de neconstituționalitate cu același obiect, a respins, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate cu privire la prevederile

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, având în vedere decizia anterioară, prin care a fost constatată neconstituționalitatea acestui text. Totodată Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate pentru celelalte prevederi ale

art. 40 din Legea nr. 219/1998 , întrucât a reținut ca acestea nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în motivarea excepției.

Fața de aceasta jurisprudenta a Curții, cu privire la dispozițiile

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998 , declarate neconstituționale, se constată că în cauza de fața sunt incidente dispozițiile

art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care prevăd ca "Nu pot face obiectul excepției [...] prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, în acest caz excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții ale

art. 40 din Legea nr. 219/1998 , întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, aceasta urmează să fie respinsă ca nefondata.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 40 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor, excepție ridicată de Primăria Municipiului Onesti în dosarele nr. 848/2001 și nr. 8.933/2000 ale Tribunalului Bacau - Secția comercială și contencios administrativ.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în aceleași dosare, cu privire la celelalte dispoziții ale

art. 40 din Legea nr. 219/1998

privind regimul concesiunilor.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2001.