Decizia nr. 326/2001

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva în Dosarul nr. 1.888/2001 și în Dosarul nr. 1.901/2001 ale Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, precum și faptul ca acestea au același autor, ridica din oficiu problema conexarii dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale în vederea conexarii.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 250C/2001 la Dosarul nr. 249C/2001.

Reprezentantul Ministerului Public, luând cuvântul pe fondul cauzei, pune concluzii de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate, ca neintemeiate, arătând ca textele legale criticate nu contravin prevederilor constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin încheierile din 16 mai 2001, pronunțate în dosarele nr. 1.888/2001 și nr. 1.901/2001, Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepțiile de neconstituționalitate a pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepții ridicate de Societatea Comercială "Electrica" - S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva.

În motivarea excepțiilor de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile legale menționate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (2) teza I, art. 53 alin. (2) și ale art. 138 alin. (2) din Constituția României, deoarece:

- contrar art. 138 alin. (2) din Constituție, prin prevederile pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994 , republicată, se da posibilitatea consiliilor locale sa fixeze impozite pe construcții speciale, fără ca legea sa conțină un text care să cuprindă obligația de plată a unui impozit pe această categorie de construcții și fără ca noțiunea de construcții speciale să fie definită;

- se instituie o discriminare între agenții economici care dețin construcții speciale nesupuse impozitului și cei care dețin construcții de aceeași natura, pentru care plătesc impozit, incalcandu-se prin aceasta dispozițiile art. 41 alin. (2) teza I din Constituție;

- se încalcă principiul înscris în art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, în conformitate cu care sistemul legal de impunere trebuie să asigure o așezare justa a sarcinilor fiscale.

Tribunalul Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ, exprimandu-și opinia, apreciază excepțiile ca fiind neintemeiate, deoarece normele privind impunerea construcțiilor speciale, stabilite prin

Legea nr. 27/1994 , nu încalcă principiile sistemului legal de impunere și nici nu creează o inegalitate în protecția proprietății private.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca prevederile din

Legea nr. 27/1994 , referitoare la anumite construcții speciale declarate neimpozabile și la competența consiliilor locale de a aviza neimpunerea altor construcții de natura similară, nu încalcă dispozițiile art. 138 alin. (2) din Constituție, prin care, cu valoare de principiu, s-a prevăzut ca impozitele și taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau județene în limitele și în condițiile legii. Guvernul considera, de asemenea, ca eventuala depasire de către autoritățile locale a mandatului conferit de lege, ca și omisiunea definirii prin lege a unor termeni nu intra sub incidența controlului exercitat de Curtea Constituțională.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, dispoziții al căror conținut este următorul: "Construcțiile speciale: (1) sonde de țiței, gaze, sare; (2) platforme de foraj marin; (3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, stații de transformare, stații de conexiuni și posturi de transformare subterane; (4) centrale nuclearoelectrice; (5) cai de rulare; (6) galerii, planuri înclinate subterane și rampe de put; (7) puțuri de mina; (8) coșuri de fum; (9) tunuri de răcire; (10) baraje și construcții accesorii; (11) diguri; (12) construcții hidromotrice, oceanografice și hidrometeorologice; (13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri; (14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor și al lichidelor industriale; (15) altele de natura similară, cu avizul consiliilor locale."

Textele constituționale, invocate de autorul excepției ca fiind incalcate, sunt cele ale art. 41 alin. (2) teza I, referitor la ocrotirea proprietății în mod egal, indiferent de proprietar, ale art. 53 alin. (2) referitor la așezarea justa a sarcinilor fiscale și ale art. 138 alin. (2) referitor la impozitele și taxele locale.

Examinând excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Legea nr. 27/1994

privind impozitele și taxele locale a stabilit în art. 4 alin. 1 regula ca impozitul pe clădiri se datorează de către contribuabili pentru clădirile aflate în proprietatea acestora, indiferent de locul unde sunt situate și de destinația acestora. De la aceasta regula, a obligativitatii plății impozitului pentru toate categoriile de clădiri, prin art. 8 alin. 2 din lege s-a prevăzut o excepție, formulată în redactarea inițială (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 24 mai 1994) în următorii termeni: "Lista clădirilor care nu sunt supuse impozitului pe clădiri este redata în anexa nr. 2." Potrivit anexei menționate nu erau supuse impozitului trei categorii de clădiri, și anume: 1. Clădirile instituțiilor publice, cu excepția celor folosite în alte scopuri; 2. Clădirile care, potrivit legii, sunt considerate monumente istorice, de arhitectura și arheologie, precum și muzeele și casele memoriale, cu excepția spațiilor acestora folosite în alte scopuri; 3. Clădirile care prin destinație constituie lacasuri de cult, aparținând cultelor recunoscute de lege.

Ulterior, prin Ordonanța Guvernului nr. 24/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 25 august 1995, art. 8 alin. 2 din Legea nr. 24/1994 a fost modificat având următorul cuprins: "Lista clădirilor și construcțiilor care nu sunt supuse impozitului este redata în anexa nr. 2." Prin aceeași ordonanța, în lista menționată, după pct. 3 s-a adăugat pct. 4 cu următorul cuprins: "Construcții și amenajări funerare din cimitire."

Anexa nr. 2 a mai fost modificată și completată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 62/1998 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 517 din 30 decembrie 1998, care a adăugat un punct nou, respectiv pct. 5, compus din 14 subpuncte cu următorul cuprins: "Construcțiile speciale: (1) sonde de țiței, gaze, sare; (2) platforme de foraj marin; (3) centrale hidroelectrice, centrale termoelectrice, stații de transformare, stații de conexiuni și posturi de transformare subterane; (4) centrale nuclearoelectrice; (5) cai de rulare; (6) galerii, planuri înclinate subterane și rampe de put; (7) puțuri de mina; (8) coșuri de fum; (9) tunuri de răcire; (10) baraje și construcții accesorii; (11) diguri; (12) construcții hidromotrice, oceanografice și hidrometeorologice; (13) poduri, viaducte, apeducte, tuneluri; (14) conducte pentru transportul produselor petroliere, gazelor și al lichidelor industriale."

În sfârșit, prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 15/1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 3 martie 1999, în completarea anexei arătate s-a adăugat la pct. 5 subpunctul (15) cu următorul cuprins: "altele de natura similară, cu avizul consiliilor locale."

Examinând criticile de neconstituționalitate, Curtea constata ca acestea sunt neintemeiate, urmând să fie respinse.

Astfel este neîntemeiată susținerea autorului excepției potrivit căreia prin textul care formează obiectul excepției de neconstituționalitate s-a dat posibilitatea consiliilor locale sa fixeze impozite pe construcții speciale, fără ca legea sa conțină o dispoziție care să cuprindă obligația de plată a unui impozit pe această categorie de construcții și fără ca noțiunea de construcții speciale să fie definită. Din analiza prevederilor legale criticate rezultă ca legiuitorul a stabilit cadrul legal de impunere a clădirilor și a construcțiilor speciale - definite în

Legea nr. 27/1994

prin enumerare și prin precizarea ca lista acestora poate fi completată "cu altele de natura similară".

Pe de altă parte, este de observat ca susținerea autorului excepției, în sensul că prin art. 8 alin. 2, cu referire la pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994 , republicată, cu modificările ulterioare, se da posibilitatea autorităților locale sa stabilească impozitul pe construcții speciale în mod arbitrar, nu poate fi primită, deoarece prin textul citat nu se prevede posibilitatea stabilirii impozitului pe clădiri asupra construcțiilor speciale pe care le enumera, ci, dimpotriva, se exceptează aceste construcții de la impozit.

În ceea ce privește necuprinderea în anexa menționată a unor construcții speciale ca cele nominalizate în acțiunea formulată de autorul excepției în dosarele nr. 1.888/2001 și 1.901/2001 ale Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ, nu poate duce la concluzia ca ar contraveni prevederilor art. 138 alin. (2) din Constituție și nici altor prevederi ale Legii fundamentale. Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 148 din 17 decembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 28 martie 1997, faptul ca legiuitorul are libertatea de a aprecia asupra situațiilor în care poate stabili anumite facilități fiscale, iar astfel de optiuni nu pot fi cenzurate pe cale de contencios constituțional.

Textul criticat nu încalcă nici prevederile art. 41 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", și nici prevederile art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale", deoarece nu conține discriminări în funcție de forma de proprietate asupra clădirilor și construcțiilor speciale supuse impozitului sau în funcție de alte criterii.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepțiile de neconstituționalitate a pct. 5 din anexa nr. 2 la

Legea nr. 27/1994

privind taxele și impozitele locale, republicată, cu modificările ulterioare, excepții ridicate de Societatea Comercială "Electrica"-S.A. - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Deva în dosarele nr. 1.888/2001 și nr. 1.901/2001 ale Tribunalului Hunedoara - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2001.