Decizia nr. 26/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (1) lit. a) și ale art. 146 din Codul muncii, excepție ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecătoriei Galați, având ca obiect soluționarea unei acțiuni pentru anularea măsurii desfacerii contractului individual de muncă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca prevederile criticate sunt anterioare Constituției. În ceea ce privește art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, textul acestuia da posibilitatea unității ca dintre salariații cu aceeași funcție sa aleagă, în caz de reorganizare, persoana care corespunde nevoilor desfășurării activității în cele mai bune condiții. Prevederile art. 146 constituie o măsura de protecție pentru persoanele încadrate în munca aflate, independent de voința lor, într-o situație ce nu indreptateste desfacerea contractului individual de muncă. Se arata ca prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale și, ca atare, se solicita respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 12.350/2000, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (1) lit. a) și ale art. 146 din Codul muncii, excepție ridicată de Marin Frunza.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile legale criticate încalcă principiul egalității sanselor și creează discriminări între salariații care se afla în aceeași situație, respectiv sunt angajați pe posturi de aceeași natura ori se afla în concediu de odihnă sau pentru incapacitate de muncă, întrucât unitatea poate desface contractele de muncă numai unora, iar pe alții îi menține pe posturi. Autorul excepției considera ca aceste dispoziții legale sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 24 alin. (1), ale art. 38 și 51 din Constituție.

Judecătoria Galați, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este nefondata, arătând ca dispozițiile legale criticate "nu contravin Constituției României, întrucât nu încalcă egalitatea în drepturi a persoanelor".

Același autor al excepției a susținut și neconstituționalitatea

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, dar instanța a respins aceasta excepție, ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii este neîntemeiată, întrucât motivul de desfacere a contractului de muncă prevăzut de acest text de lege "se impune, deoarece unitatea nu poate fi obligată sa păstreze anumite posturi, atunci când menținerea lor îi poate afecta activitatea ulterioară", iar prin aceasta nu se încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, consacrat la art. 16 din Constituție. În ceea ce privește dispozițiile art. 146 din Codul muncii, se apreciază, în același punct de vedere, ca excepția este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat "stabilește cazurile în care contractul de muncă nu poate fi desfăcut din inițiativa unității, ca măsura de protecție pentru persoanele aflate în situațiile enumerate la art. 146 din Codul muncii. Spre deosebire de acestea, concediul de odihnă nu constituie o cauza de suspendare a contractului de muncă, ci un drept al salariatului exercitat în temeiul contractului de muncă".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (3), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie doua texte din Codul muncii, și anume:

- Art. 130 alin. (1) lit. a), potrivit căruia: "Contractul de muncă poate fi desfăcut, din inițiativa unității, în cazul când:

a) unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauza ca urmare a reorganizării";

- Art. 146: "Contractul persoanei încadrate în munca nu poate fi desfăcut din inițiativa unității în timpul incapacității temporare de muncă în care primește ajutoare de asigurări sociale, în caz de graviditate, în timpul concediului de maternitate și în perioada de alaptare, în perioada cat îngrijește copilul bolnav în vârsta de până la 3 ani, precum și în timpul cat soțul satisface serviciul militar, în afară de cazurile prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. c), d), g), j), k), l)."

Autorul excepției a invocat numeroase articole din Constituție, care, în opinia sa, ar fi incalcate de dispozițiile legale criticate [art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 24 alin. (1), art. 38 și art. 51], dar în motivarea excepției susține doar încălcarea principiului egalității și nediscriminarii, arătând ca textele de lege criticate acorda un drept în plus, un "privilegiu" atât pentru salariații cărora nu li se desființează postul în raport cu salariații cărora li se desființează postul, deși toate posturile sunt "de aceeași natura", cat și pentru "salariații care se afla în incapacitate de muncă în raport cu salariații care se afla în concediu de odihnă". Rezultă, deci, ca autorul excepției are în vedere, în realitate, numai prevederile art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, în raport cu care urmează să se examineze constituționalitatea textelor de lege criticate. Textul constituțional indicat de autorul excepției are următorul cuprins: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii sunt în acord cu principiile economiei de piața, ele dând posibilitatea agenților economici și instituțiilor să își organizeze activitatea în conformitate cu cerințele unei funcționari eficiente, iar în raport cu aceasta sa dimensioneze numărul de personal angajat pe diferite posturi, potrivit nevoilor lor reale. Aceasta posibilitate include și măsuri de reorganizare a activității și, dacă este necesar, reducerea numărului personalului angajat, prin desființarea unor posturi. În cazul reducerii numărului de personal angajat conducerea unității decide pe cine menține dintre salariații încadrați pe posturi de aceeași natura, putând sa desfaca contractele de muncă ale celorlalți salariați.

Curtea mai constata ca textul art. 130 alin. (1) lit. a) din Codul muncii nu permite să se facă nici o deosebire între salariați pe nici unul dintre criteriile prevăzute la art. 4 alin. (2) din Constituție, unitatea putând selectiona salariații pe care îi menține în posturi exclusiv pe baza criteriului competentei profesionale. Redimensionarea personalului unui agent economic sau al unei instituții poate face obiectul controlului instanțelor judecătorești, sub aspectul temeiniciei și al legalității, dar numai în acele cazuri în care se dovedește ca reorganizarea nu a fost reală, ci fictiva.

În ceea ce privește dispozițiile art. 146 din Codul muncii Curtea observa ca însuși textul de lege criticat instituie interdicția desfacerii contractului de muncă din inițiativa angajatorului, într-o anumită perioada determinata, salariaților care în perioada respectiva se afla într-o situație specială, obiectiv diferita de situația celorlalți salariați. Cazurile de diferentiere a situației pentru care operează interdicția de desfacere a contractului de muncă sunt limitativ prevăzute de acest text de lege. Interdicția nu operează pentru toate motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) din Codul muncii, pentru care se poate dispune desfacerea contractului de muncă, ci numai în cazul motivelor prevăzute la lit. a) (desființare de posturi ca urmare a reorganizării), la lit. b) (încetarea activității unității prin dizolvare), la lit. e) (necorespundere sub raport profesional), la lit. f) (reintegrarea pe postul respectiv a salariatului care l-a deținut anterior), la lit. h) (persoana reincadrata după pensionare la limita de vârsta nu mai este necesară) și la lit i) (abateri disciplinare).

Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, a statuat în mod constant în sensul că principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, nu implica o uniformitate de valoare absolută, același tratament juridic urmând să fie aplicat numai pentru situații asemănătoare, iar situațiile efectiv diferite ale unor categorii de cetățeni, în raport cu situațiile în care se afla alte categorii, necesita și justifica tratament juridic diferențiat.

În prezenta cauza nu s-au invederat elemente noi care să determine reconsiderarea acestei jurisprudente a Curții, astfel încât excepția de neconstituționalitate urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTE A

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 130 alin. (1) lit. a) și ale art. 146 din Codul muncii, excepție ridicată de Marin Frunza în Dosarul nr. 12.350/2000 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 ianuarie 2002.