Decizia nr. 55/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) și (3) și ale

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Grigore C. Panaitescu și Cristina Emanoil în Dosarul nr. 6.166/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința din 12 februarie 2002, fiind consemnate în încheierea de la aceeași dată, când Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2002.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 9 aprilie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 6.166/2001, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) și (3) și ale

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Grigore C. Panaitescu și Cristina Emanoil într-un proces civil de constatare a nulității absolute a titlului deținut de stat asupra unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esenta, ca dispozițiile art. 46 alin. (1) și (3) și ale

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece în opinia lor prevederile

Legii nr. 10/2001

se aplică și în cazul acțiunilor în curs de judecată, ceea ce ar avea semnificatia unei ingerințe a legislativului în activitatea judecătorească.

Judecătoria Sectorului 4 București, exprimandu-și opinia asupra excepției, apreciază ca dispozițiile

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

"pot fi considerate în contradictie cu principiul neretroactivitatii legii prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție, fiind incidente și prevederile art. 49 alin. (1) din Constituție".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând ca dispozițiile legale criticate nu contravin principiului neretroactivitatii legii civile. Se arata ca, potrivit principiului tempus regit actum, actele juridice de înstrăinare având ca obiect imobile ce cad sub incidența

Legii nr. 10/2001

sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data încheierii actului juridic.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, susținerile părților, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 46 alin. (1) și (3) și ale

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, al căror conținut este următorul:

- Art. 46: "(1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidența prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectare legilor în vigoare la data înstrăinării. [...]

(3) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobilele prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. b), sunt lovite de nulitate absolută, buna-credința neputând fi invocată în aceste cazuri.";

- Art. 47: "(1) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul acțiunilor în curs de judecată, persoana indreptatita putând alege calea acestei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea cauzei."

I. În vederea exercitării controlului de constituționalitate întemeiat pe dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, Curtea Constituțională poate fi sesizată în condițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, care are următorul cuprins: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei."

Examinând conținutul încheierii Judecătoriei Sectorului 4 București și susținerile autorului excepției, cu raportare la dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea constata că nu poate proceda la examinarea pe fond a excepției privind dispozițiile art. 46 alin. (3), pentru ca soluționarea cauzei, aflată pe rolul instanței de judecată, nu depinde de dispoziția legală criticata. Curtea retine ca dispozițiile art. 46 alin. (3) cu care a fost investită prin actul de sesizare sancționează cu nulitate absolută actele juridice de înstrăinare, care au ca obiect imobile preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natura politica, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar [ art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 ]. Litigiul în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate are ca obiect constatarea nulității absolute a titlului deținut de stat asupra unui imobil care nu face parte din categoria celor prevăzute la

art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 . Curtea constata ca soluționarea unei asemenea cereri nu depinde de dispozițiile

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 .

Potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională".

Având în vedere ca în speta exista o cauza de inadmisibilitate, prevăzută la

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea retine ca instanța de judecată însăși avea obligația să constate ca excepția este inadmisibila și sa o respingă ca atare, în temeiul alin. (6) al aceluiași articol. Instanța de judecată nu a procedat însă asa și, ca atare, revine Curții Constituționale obligația de a aplica aceste dispoziții legale.

II. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) și ale art. 47 alin. (1), Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată pentru considerentele ce urmează.

Autorii excepției de neconstituționalitate considera, în esenta, ca aceste dispoziții contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", deoarece, în opinia acestora, prevederile

Legii nr. 10/2001

se aplică și în cazul acțiunilor în curs de judecată, ceea ce ar avea semnificatia unei ingerințe a legislativului în activitatea judecătorească.

Aceasta critica nu poate fi primită. În realitate autorii excepției solicita Curții să se pronunțe asupra aplicării în timp a prevederilor legale criticate ca fiind neconstituționale. Or, sub acest aspect jurisprudenta Curții Constituționale a statuat în mod constant că nu intră în competența Curții controlul aplicării dispozițiilor unei legi sub raportul acțiunii lor în timp, ci numai constatarea dacă sub aspectul retroactivitatii aceste dispoziții sunt în concordanta cu Constituția. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 283 din 1 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 169 din 24 iulie 1997, și Decizia nr. 171 din 2 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 9 decembrie 1999.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale, cele statuate prin aceste decizii își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Grigore C. Panaitescu și Cristina Emanoil în Dosarul nr. 6.166/2001 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (1) și ale

art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de aceiași autori în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 19 februarie 2002.