Decizia nr. 68/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Milro" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 13.919/2001 al Judecătoriei Craiova.

La apelul nominal răspunde Societatea Comercială "Milro" - S.R.L. din Craiova, prin consilierul juridic Lucian Sauleanu, și Garda financiară Dolj, prin consilierul juridic Bogdan Frimu.

Reprezentantul Societății Comerciale "Milro" - S.R.L. din Craiova solicita admiterea excepției, deoarece dispozițiile legale criticate instituie o răspundere obiectivă care împiedica exercitarea libera a comerțului.

Reprezentantul Gărzii financiare Dolj solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 13.919/2001, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Milro" - S.R.L. din Craiova.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arata ca dispozițiile

art. IV pct. 2, 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 21, 49 și ale art. 134 alin. (1) și (2) lit. a), întrucât instituie o răspundere contravențională obiectivă care împiedica exercitarea libera a comerțului și crearea unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție.

Instanța de judecată, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 din ordonanța criticata este neîntemeiată, deoarece acestea nu contravin prevederilor constituționale invocate. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct. 2 al aceluiași articol instanța de judecată apreciază ca aceasta este inadmisibila, deoarece soluționarea cauzei nu depinde de acest text de lege.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, arata ca excepția este neîntemeiată, deoarece "instituirea unor reguli de disciplina financiară pentru agenții economici în contextul economic actual este utila pentru a oferi economiei naționale resursele financiare de care are nevoie în vederea constituirii și menținerii unui cadru favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

Guvernul, în punctul sau de vedere, având în vedere jurisprudenta Curții Constituționale, apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobată cu modificări prin

Legea nr. 12/1995

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995).

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind incalcate sunt cele ale art. 21, 49 și ale art. 134 alin. (1) și (2) lit. a).

Cu privire la constituționalitatea pct. 3 al

art. IV din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

(care instituie modalitățile și termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerț internațional realizate de agenții economici), precum și a pct. 7 alin. 1 și 2 al aceluiași articol (care prevede sancțiunile în cazul nerespectării acestor termene), Curtea s-a pronunțat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziții legale sunt constituționale.

Textele legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (1) și (2) lit. a) din Constituție, ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece, tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b), "Statul trebuie să asigure: [...] b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară". Aceasta obligație fundamentală a fost respectata de Guvern și Parlament, ordonanța criticata având ca scop însăși protejarea intereselor naționale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilităților valutare necesare îndeplinirii obligațiilor externe de plată ale economiei. Nici economia de piața și nici libertatea comerțului nu justifica încălcarea obligației de repatriere a valutei și a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde chiar funcționarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridică a agenților economici în activitatea de comerț exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligații.

În acest sens Curtea Constituțională s-a pronunțat prin decizii anterioare, ca, de exemplu, Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, și Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.

Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenței Curții, soluția și considerentele din deciziile amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

Referitor la susținerea potrivit căreia textele de lege criticate contravin art. 21 și 49 din Constituție, Curtea constata ca aceste prevederi constituționale nu sunt relevante pentru normele juridice a căror neconstituționalitate se susține.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce privește dispozițiile

art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 ,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. IV pct. 3 și pct. 7 alin. 1 și 2 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994

privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenților economici, cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Milro" - S.R.L. din Craiova în Dosarul nr. 13.919/2001 al Judecătoriei Craiova.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2002.