Decizia nr. 115/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 616 din Codul de procedură civilă și ale

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Ionel Vandici în Dosarul nr. 7.889/2000 al Judecătoriei Timișoara.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, întrucât nu au legătură cu soluționarea cauzei. În ceea ce privește prevederile art. 616 din Codul de procedură civilă, se arata ca acestea nu contravin dispozițiilor constituționale invocate și se solicita respingerea excepției, ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2000, pronunțată în Dosarul nr. 7.889/2000, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 616 din Codul de procedură civilă, precum și ale

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de Ionel Vandici într-un litigiu având ca obiect o cerere de divorț.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 616 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 51, art. 58 alin. (1), art. 72, art. 123 alin. (1) și (2) și ale art. 125 alin. (2) și (3) din Constituție, deoarece "sunt prea permisive în cadrul unei proceduri speciale - divorțul - și nu limitează puterea judecătorească, atunci când aceasta este chemată sa spună dreptul". Totodată se susține ca prevederile

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sunt neconstituționale prin raportare la dispozițiile art. 123 alin. (2) din Legea fundamentală, fără însă a se arata în ce consta motivul de neconstituționalitate.

Judecătoria Timișoara, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În ceea ce privește invocarea neconstitutionalitatii art. 616 din Codul de procedură civilă, prin raportare la art. 58 alin. (1) din Constituție, se arata ca "dispoziția legală criticata nu transforma instanța de judecată în autoritate legiuitoare. Instanța aplica, în acest caz, dispozițiile procedurale în materia divorțului, reglementate de Codul de procedură civilă, în condițiile art. 125 alin. (3) din Constituție". De asemenea, se considera că nu poate fi susținută nici încălcarea art. 123 din Legea fundamentală, deoarece "în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absentei reclamantului, instanța se bazează pe dispozițiile Codului de procedura civilă". Pentru aceleași motive se apreciază că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 51 din Constituție. Referitor la prevederile

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Guvernul arata ca acestea nu contravin dispozițiilor art. 123 alin. (2) din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, pe de o parte, dispozițiile art. 616 din Codul de procedură civilă (astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 59/1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 26 iulie 1993), și, pe de altă parte, dispozițiile

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată.

1. Prevederile art. 616 din Codul de procedură civilă, referitoare la procedura divorțului, au următorul conținut: "Dacă la termenul de judecată, în prima instanța, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută." În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale art. 51, referitoare la respectarea Constituției și a legilor, ale art. 58 alin. (1), potrivit căruia Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a tarii, ale art. 72, referitoare la categoriile de legi adoptate de Parlament, ale art. 123 alin. (1), în sensul căruia justiția se înfăptuiește în numele legii, și ale art. 125 alin. (2) și (3), referitoare la înfăptuirea justiției.

Examinând aceasta critica de neconstituționalitate, Curtea Constituțională retine ca, prin derogare de la dreptul comun, în materia divorțului, dispozițiile art. 616 din Codul de procedură civilă reglementează o sancțiune procedurala specială -respingerea cererii de divorț ca nesusținută - ce are drept temei culpa procesuala dedusă din neinfatisarea reclamantului la termenul de judecată, în prima instanța. Sancțiunea operează însă numai atunci când, cumulativ, lipsa reclamantului este nejustificată și doar pârâtul se înfățișează la judecata și se bazează pe prezumția legală de renunțare la judecata.

Fața de conținutul textului de lege criticat nu se poate retine neconstituționalitatea acestuia în raport cu dispozițiile art. 123 și ale art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală. În aplicarea dispozițiilor procedurale în materia divorțului, precum și în aprecierea caracterului justificat sau nejustificat al absentei reclamantului, instanța de judecată se supune legii, în speta prevederilor Codului de procedura civilă, ceea ce este în concordanta cu textele constituționale menționate.

De asemenea, Curtea constata ca dispozițiile constituționale ale art. 51, referitoare la respectarea Constituției și a legilor, ale art. 58 alin. (1), privind rolul Parlamentului, precum și ale art. 72, care reglementează categoriile de legi, nu sunt incidente în cauza și, în consecința, nu poate retine încălcarea lor.

2. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, conform cărora: "Dacă excepția este inadmisibila, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța o respinge printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituțională."

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca aceste dispoziții de lege contravin prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".

Analizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea constata ca aceasta este inadmisibila. Potrivit dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 144 lit. c), Curtea Constituțională "hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". În aplicarea acestor dispoziții,

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, prevede: "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei." Rezultă ca în cadrul controlului constituționalității legilor, prevăzut de dispozițiile art. 144 lit. c) din Constituție, sesizarea instanței de contencios constituțional în vederea declanșării controlului poate fi facuta numai pe calea ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței judecătorești, cu condiția ca soluționarea cauzei sa depindă de legea sau ordonanța ori dispoziția dintr-o lege sau dintr-o ordonanța criticata ca neconstitutionala.

Curtea observa ca în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței de judecată, și anume cererea de divorț formulată de autorul excepției, nu au relevanta dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , criticate de autorul excepției pentru neconstituționalitate. Astfel fiind, sub acest aspect excepția este inadmisibila.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 616 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ionel Vandici în Dosarul nr. 7.889/2000 al Judecătoriei Timișoara.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 aprilie 2002.