Decizia nr. 472/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 610/2003 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde consilier juridic Elena Daniela Dicianu pentru autorul excepției și consilier juridic Oana Mocanu pentru Casa Națională de Asigurări de Sănătate, constatându-se lipsa Confederației Naționale "Cartel Alfa", a Guvernului României, a Ministerului Sănătății și Familiei și a Camerei Federative a Medicilor din România, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul autorului excepției de neconstituționalitate solicită admiterea acesteia, sens în care arată că la data adoptării ordonanței criticate nu exista o situație excepțională pentru adoptarea unui act normativ general privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Depune note scrise.

Reprezentantul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât consideră că aceasta este neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției. Apreciază că motivele de neconstituționalitate invocate sunt nefondate, având în vedere și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la adoptarea ordonanțelor de urgență.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 28 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 610/2003, Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate. Excepția a fost ridicată de Colegiul Medicilor din România într-o cauză civilă privind anularea dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.509/2002

pentru aprobarea Contractului-cadru privind condițiile acordării medicamentelor cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu și a dispozitivelor medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau fiziologice, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate.

În motivarea excepției, în esență, se susține că actul normativ criticat este neconstituțional deoarece, pe de o parte, a fost emis prin exercitarea abuzivă a prerogativelor constituționale de către Guvern, eludându-se competența legislativă a Parlamentului, iar pe de altă parte, nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de Constituție pentru adoptarea ordonanțelor.

Prima critică de neconstituționalitate se întemeiază, în esență, pe situația de fapt conform căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

a fost adoptată la data de 31 octombrie 2002, dar a fost publicată la data de 20 noiembrie 2002 în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pornind de la această situație de fapt, se apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1), art. 51, art. 58 alin. (1), art. 107 alin. (3) și art. 114 alin. (4), din analiza cărora rezultă că legitimitatea ordonanței de urgență se justifică prin necesitatea și urgența reglementării unei situații care, datorită circumstanțelor sale excepționale, impune adoptarea unei soluții imediate. Or, la data adoptării ordonanței de urgență criticate era în vigoare

Legea nr. 145/1997

privind sistemul de asigurări sociale de sănătate și singura situație ce ar fi avut caracter excepțional era cea referitoare la obligativitatea organizării de alegeri cu caracter național pentru organele de conducere ale sistemului de asigurări sociale de sănătate până la sfârșitul anului 2002. În opinia autorului excepției, numai acest aspect, al situației alegerilor, iar nu întregul sistem de asigurări sociale de sănătate, reprezenta o situație excepțională.

Cea de-a doua critică de neconstituționalitate privește nerespectarea condițiilor de formă impuse de Constituție, cu prilejul adoptării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002 , în legătură cu care se invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 101 alin. (3), art. 103 alin. (2), art. 105, art. 106 alin. (2) și (3) și art. 107 alin. (4). În acest sens, în esență, se susține că "o ordonanță nesemnată de către persoana care are calitatea de prim-ministru ori de ministru nu întrunește condițiile de formă impuse de Constituție și, pe cale de consecință, este neconstituțională". În cauză, în locul miniștrilor care aveau, potrivit Constituției, obligația de a semna ordonanța criticată au semnat patru persoane care nu aveau această calitate, astfel că se impune exercitarea controlului de constituționalitate.

Curtea de Apel București - Secția contencios administrativ apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 150/2002

a fost adoptată cu respectarea competenței, condițiilor și principiilor constituționale, respectând atât dispozițiile art. 114 alin. (4), ale art. 101 și ale art. 107 alin. (1) și (4) din Constituție, cât și prevederile

art. 47 și 48 din Legea nr. 90/2001

privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece ordonanța de urgență supusă controlului de constituționalitate a fost impusă de o situație care întrunea trăsăturile cazului excepțional, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituție. Astfel, în nota de fundamentare a ordonanței criticate se arată că "era absolut necesară" reglementarea tuturor aspectelor care privesc sistemul asigurărilor sociale de sănătate, "pe fondul manifestării unor grave disfuncționalități în sistemul de asigurări sociale de sănătate, cu consecințe nefaste asupra stării de sănătate a unui segment larg de populație".

Cu privire la cel de-al doilea motiv de neconstituționalitate, Guvernul apreciază că atribuțiile miniștrilor, indiferent că sunt de natură constituțională sau legală, pot fi delegate în cazul în care aceștia se află în împrejurări obiective, care generează o imposibilitate temporară de exercitare a atribuțiilor. Așa fiind, concluzia autorului excepției privind aplicarea regulii delegata potestas non delegatur în cazul exercitării funcției de ministru ca autoritate publică, și nu în calitate de conducător al unei instituții, rezultă dintr-o "interpretare rigidă a principiilor și dispozițiilor constituționale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 20 noiembrie 2002.

În opinia autorului excepției, ordonanța criticată contravine următoarelor texte din Constituție, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003: art. 1 alin. (3) privind statul de drept ca principiu de guvernare, art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituției și a legilor, art. 2 alin. (1) privind suveranitatea, art. 61 alin. (1) privind rolul Parlamentului, art. 102 alin. (3) privind alcătuirea Guvernului, art. 104 alin. (2) privind data începerii mandatului Guvernului și a membrilor săi, art. 106 privind încetarea funcției de membru al Guvernului, art. 107 alin. (3) și (4) privind asigurarea interimatului funcției de prim-ministru și a celei de ministru, art. 108 alin. (3) și (4) privind ordonanțele emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, semnarea și contrasemnarea actelor Guvernului și art. 115 alin. (4) privind condițiile în care se emit ordonanțele de urgență.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constată că aceasta urmează să fie respinsă ca fiind inadmisibilă. Ordonanța criticată a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate într-o cauză în care același autor, Colegiul Medicilor din România, a invocat aceleași motive de neconstituționalitate prin raportare la aceleași texte din Constituție. Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 19 decembrie 2003, în sensul respingerii excepției, pentru considerentele acolo reținute. De altfel, în jurisprudența sa, de exemplu în

Decizia nr. 27 din 25 mai 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993, Curtea Constituțională a statuat că: "Partea care a invocat excepția nu o mai poate reitera, întrucât, fiind contrară puterii lucrului judecat, ea este inadmisibilă. Dacă excepția respinsă este din nou invocată, dar de către altă parte, nu există putere de lucru judecat. Decizia anterioară de respingere este, însă, obligatorie potrivit art. 145 alin. (2) din Constituție, astfel că atât timp cât motivele care au justificat-o subzistă în continuare, fiind aceleași, rezolvarea excepțiilor ulterioare de aceeași natură nu poate fi alta."

Întrucât în prezenta cauză nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea soluției pronunțate, cele statuate prin

Decizia nr. 425 din 13 noiembrie 2003

își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 150/2002

privind organizarea și funcționarea sistemului de asigurări sociale de sănătate, excepție ridicată de Colegiul Medicilor din România în Dosarul nr. 610/2003 al Curții de Apel București - Secția contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 decembrie 2003.