Decizia nr. 153/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 , republicată, excepție ridicată de Gelu Vladoiu și Mariana Vladoiu în Dosarul nr. 964/R/C/2001 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund: Gelu Vladoiu, personal și asistat de avocatul Ion Iordache; Mariana Vladoiu, reprezentată de același avocat; Societatea Comercială "Tanz Palace Disco" - S.R.L. din Codlea, reprezentată de avocatul Stan Tirnoveanu. Lipsesc celelalte părți, Mind Bank - Sucursala Brașov, Societatea Comercială "Hopins Com" - S.R.L. din Brașov și Camera de Comerț și Industrie Brașov, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocatul autorilor excepției arata ca judecătorul-sindic, fiind cel care are competența și autoritatea asupra procedurii de lichidare, indirect validează și creează legitimarea procesuala activa, ceea ce contravine principiului imparțialității. Astfel, deoarece judecătorul-sindic autorizeaza promovarea acțiunii în justiție și tot el o judeca, este infranta egalitatea în fața legii, prin introducerea discriminarii și a arbitrariului. În final solicita admiterea excepției de neconstituționalitate prin modificarea textului de lege criticat, în sensul judecării cauzei de către o instanța de drept comun, judecătorului-sindic revenindu-i doar atribuții în activitatea de lichidare.

Reprezentantul Societății Comerciale "Tanz Palace Disco" - S.R.L. din Codlea solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În acest sens arata ca textul de lege criticat este un text de competența materială specială, justificat de caracterul unitar al procedurii falimentului, care nu aduce atingere prevederilor constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozițiile legale criticate stabilesc norme procedurale de competența care asigura protecția proprietății, deopotrivă, pentru debitori și creditori. De asemenea, considera ca hotărârea data de judecătorul-sindic în soluționarea acțiunii pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, deși definitivă, nu este de natura sa lezeze interesele legitime ale părților, întrucât împotriva acestei hotărâri se poate exercita recurs. În final solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 octombrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 964/R/C/2001, Curtea de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 , republicată. Excepția a fost ridicată de Gelu Vladoiu și Mariana Vladoiu cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 72/Sind din 3 iulie 2001, pronunțată de Tribunalul Brașov în Dosarul nr. 1.859/1999, prin care s-a dispus anularea transferului dreptului de proprietate asupra unui imobil.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995 , republicată, sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), ale art. 20, raportate la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, cu privire la dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil, ale art. 41 alin. (2), precum și ale art. 49, deoarece "Judecătorul-sindic desemnat în condițiile

art. 6 din Legea nr. 64/1995

a autorizat lichidatorul (conducandu-i activitatea) sa promoveze, la propunerea acestuia, acțiunea în anularea actului de vânzare-cumpărare în cauza". În acest sens autorii excepției apreciază ca acțiunea în anulare, derogatorie de la dreptul comun, afectează și limitează drepturile dobânditorului de buna-credința și siguranța circuitului civil prin aceea ca "se creează lichidatorului, reprezentant legal al societății comerciale debitoare, privilegiul derogarii de la competența obișnuită, încălcarea principiului egalității în fața legii și a principiului ce garantează proprietatea legal dobandita". Astfel, în condițiile în care hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic sunt definitive, infrangerea garanțiilor constituționale poate avea consecințe iremediabile.

Curtea de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază ca excepția este neîntemeiată, textele invocate din

Legea nr. 64/1995 , republicată, "nu sunt de natura a submina imparțialitatea și obiectivitatea actului de justiție, apte a afecta egalitatea părților în fața legii".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, dispoziții care au următorul cuprins:

- Art. 10 lit. e): "Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...]

e) judecarea acțiunilor introduse de administrator sau de lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;".

Autorii excepției de neconstituționalitate susțin ca acest text de lege este contrar următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă exista neconcordante între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale.";

- Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

De asemenea, autorii excepției apreciază ca textul de lege criticat infrange art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin

Legea nr. 30/1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994, potrivit căruia "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil [...], de către o instanța independenta și impartiala, instituită prin lege, care va hotărî [...] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil [...]".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata că nu poate fi primit nici unul dintre argumentele invocate în susținerea acesteia.

În procedura reorganizării judiciare și a falimentului legiuitorul a stabilit, printre atribuțiile judecătorului-sindic, și judecarea acțiunilor introduse de către administrator sau lichidator pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial. Faptul ca hotărârea data de judecătorul-sindic în soluționarea acțiunii pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial este definitivă nu este de natura sa lezeze interesele legitime ale părților, întrucât și împotriva acestei hotărâri se poate exercita o cale ordinară de atac, cea a recursului. Nici o norma constituțională și nici o reglementare internationala nu impun existenta mai multor grade de jurisdicție în cauzele civile. Conform prevederilor art. 128 din Constituție, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Dispozițiile legale criticate nu contravin nici art. 16 din Constituție, deoarece principiul constituțional prevăzut la acest articol se referă exclusiv la egalitatea în drepturi a cetățenilor, iar nu și la raporturile dintre cetățeni și persoane juridice.

De asemenea, Curtea constata ca articolul de lege supus controlului de constituționalitate nu aduce atingere principiului ocrotirii proprietății private, prevăzut la art. 41 alin. (2) din Constituție, și nici principiului restrângerii exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzut de art. 49 din Constituție, deoarece acestea nu sunt aplicabile ipotezei cuprinse în norma juridică a carei neconstituționalitate se susține.

În sfârșit, dând curs prevederilor art. 20 din Constituție, raportate la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relative la "procesul echitabil", Curtea constata ca aceste prevederi nu sunt infrante de textul de lege criticat. Este evident ca judecătorul-sindic, exercitandu-și atribuțiile conferite de lege, trebuie să asigure respectarea și a acestor exigente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 lit. e) din Legea nr. 64/1995

privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, republicată, excepție ridicată de Gelu Vladoiu și Mariana Vladoiu în Dosarul nr. 964/R/C/2001 al Curții de Apel Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 mai 2002.