Decizia nr. 147/2002

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

Decretului Președintelui României nr. 423/2001

și ale

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 , excepție ridicată de Ecaterina Chiriac în Dosarul nr. 2.838/2001 al Curții de Apel Iași.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ridicate. În acest sens se arata ca asupra constituționalității

Decretului Președintelui României nr. 423/2001

Curtea Constituțională nu este competența să se pronunțe, iar excepția referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001

a devenit inadmisibila, întrucât prin

Legea nr. 101/2002

ordonanța criticata a fost respinsă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 noiembrie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 2.838/2001, Curtea de Apel Iași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a

Decretului Președintelui României nr. 423/2001

și a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001 , excepție ridicată de Ecaterina Chiriac într-o cauza de contencios administrativ, având ca obiect anularea ordinului de eliberare a sa din funcția de judecător financiar al Colegiului Jurisdicțional Iași, ordin emis în temeiul

Decretului Președintelui României nr. 423/2001 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate a

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001

se susține, pe de o parte, ca

Legea nr. 94/1992

este o lege organică și nu poate fi modificată printr-o ordonanța de urgență, iar pe de altă parte, că nu exista o situație excepționala, în sensul art. 114 alin. (4) din Constituție, care să justifice modificarea acesteia. Se mai susține ca prevederile ordonanței criticate afectează inamovibilitatea judecătorilor, incalcandu-se astfel dispozițiile art. 124 din Constituție. În ceea ce privește neconstituționalitatea

Decretului Președintelui României nr. 423/2001 , se arata ca acesta a fost emis cu încălcarea principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat la art. 15 alin. (2) și la art. 78 din Constituție, precum și la art. 1 din Codul civil.

Curtea de Apel Iași apreciază ca excepția de neconstituționalitate este fondată, deoarece ordonanța criticata a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 124 alin. (1) din Constituție, conform cărora judecătorii numiți de Președintele României sunt inamovibili, potrivit legii, iar pe de altă parte, modifica dispozițiile

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi a României, care este o lege organică, ceea ce este contrar dispozițiilor art. 114 alin. (4) din Constituție.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate privind

Decretul Președintelui României nr. 423/2001

este inadmisibila, deoarece în competența Curții Constituționale nu intra controlul constituționalității actelor Președintelui României. Pe de altă parte, cazul excepțional care a stat la baza emiterii

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001

a fost determinat de necesitatea aplicării Legii bugetului de stat pe anul 2001. În ceea ce privește neconstituționalitatea ordonanței criticate față de prevederile art. 124 din Constituție, Guvernul considera ca în cauza sunt aplicabile dispozițiile art. 139 alin. (4), care stabilesc statutul membrilor Curții de Conturi. În acest context Constituția permite legiuitorului sa stabilească limitele și conținutul inamovibilității, astfel încât dispozițiile legale criticate sunt emise în conformitate cu Legea fundamentală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata următoarele:

I. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile

Decretului Președintelui României nr. 423/2001

privind eliberarea din funcție a unor judecători și procurori financiari și ale

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 78/2001

pentru completarea

art. 116 din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001. Ordonanța a fost modificată, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002.

Prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. III din 31 octombrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, s-a statuat ca, "în cazul în care, după invocarea unei excepții de neconstituționalitate în fața instanțelor judecătorești, prevederea legală supusă controlului a fost modificată, Curtea Constituțională se pronunța asupra constituționalității prevederii legale, în noua redactare, numai dacă soluția legislativă din legea sau ordonanța modificată este, în principiu, aceeași cu cea dinaintea modificării".

În cauza, potrivit noii reglementări, deși cuprinsul alin. (2) și (3) ale

art. 116 din Legea nr. 94/1992 , republicată, este modificat, se menține soluția legislativă din redactarea textelor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel ca, prin prezenta decizie, Curtea urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor

art. 116 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992 , republicată, introduse prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 . Aceste texte de lege prevăd: "(2) Mandatul de judecător sau, după caz, de procuror financiar încetează și în caz de reorganizare, ca urmare a reducerii, prin lege, a numărului de posturi, precum și în cazul refuzului de a ocupa un alt post corespunzător de judecător sau de procuror financiar, ca urmare a acestei reorganizari.

(3) Eliberarea din funcție a judecătorilor și a procurorilor financiari aflați în situația prevăzută la alin. (2) se face de Președintele României, la propunerea plenului Curții de Conturi, care hotărăște cu votul majorității membrilor prezenți."

Asupra constituționalității acestor prevederi de lege Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 91 din 21 martie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 7 iunie 2002, într-o cauza în care, în esenta, se sustineau aceleași motive de neconstituționalitate, prin raportare la aceleași dispoziții din Constituție ca și în prezentul dosar. Cu acel prilej s-a reținut ca, în legătură cu statutul legal al judecătorilor Curții de Conturi, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 64 din 2 iunie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994, în sensul că: activitatea jurisdicțională a Curții de Conturi nu este prevăzută în Constituție la capitolul VI "Autoritatea judecătorească" din titlul III, ci la titlul IV "Economia și finanțele publice"; magistrații Curții de Conturi, care exercită activitatea jurisdicțională a acesteia, nu sunt judecători în sensul constituțional al termenului; singura asemănare cu judecătorii ce compun instanțele judecătorești este ca ei sunt independenți și inamovibili și ca li se aplică incompatibilitățile prevăzute de lege pentru judecători; chiar din prevederile art. 139 alin. (4) din Constituție, care se referă exclusiv la membrii Curții de Conturi numiți de Parlament, rezultă ca statutul lor este similar, dar nu identic cu cel al judecătorilor autorității judecătorești.

Asa fiind, cele statuate sub acest aspect prin deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente.

Autorul excepției mai susține ca reorganizarea autorității publice în care își desfășoară activitatea judecătorii financiari nu poate afecta inamovibilitatea acestora. Sub acest aspect, în jurisprudenta sa, de exemplu, prin Decizia nr. 91 din 21 martie 2002, care își menține valabilitatea și în prezentul dosar, Curtea Constituțională a reținut ca măsura încetării mandatului membrilor Curții de Conturi înainte de termen, ca urmare a reorganizării activității și a reducerii numărului de membri care o compun, măsuri stabilite prin dispozițiile legii organice de modificare și completare a

Legii nr. 94/1992 , nu încalcă dispozițiile art. 139 alin. (4) din Constituție cu privire la inamovibilitatea și independenta membrilor Curții de Conturi. Aceasta deoarece art. 139 din Constituție nu stabilește nici numărul membrilor Curții de Conturi și nici durata mandatului acestora și lasă legiuitorului posibilitatea de a stabili limitele inamovibilității și independentei membrilor Curții de Conturi.

Fața de cele arătate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 116 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992 , republicată, introduse prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002 , urmează să fie respinsă.

II. Cea de-a doua critica de neconstituționalitate privește dispozițiile

Decretului Președintelui României nr. 423/2001 .

Cu privire la aceasta critica Curtea constata ca analiza constituționalității decretelor emise de Președintele României nu figurează printre atribuțiile sale, astfel cum sunt prevăzute la art. 144 din Constituție și la

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, prevederi potrivit cărora aceasta "[...] asigura controlul constituționalității legilor, a regulamentelor Parlamentului și a ordonanțelor Guvernului".

Asa fiind, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Decretului Președintelui României nr. 423/2001

urmează să fie respinsă ca inadmisibila.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 116 alin. (2) și (3) din Legea nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, introduse prin

art. I pct. 39 din Legea nr. 77/2002

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 94/1992

privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, excepție ridicată de Ecaterina Chiriac în Dosarul nr. 2.838/2001 al Curții de Apel Iași.

II. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

Decretului Președintelui României nr. 423/2001

privind eliberarea din funcție a unor judecători și procurori financiari, excepție ridicată de același autor în dosarul aceleiași instanțe.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 mai 2002.