Decizia nr. 98/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. e)

și

alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Doru Paraschiv și Camelia Paraschiv Sava în Dosarul nr. 16.899/302/2019 al Judecătoriei Sectorului 5 București și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.937D/2021.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021 , care explică noțiunea de risc valutar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 3.834 din 24 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.899/302/2019, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. e)

și

alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. Excepția a fost ridicată de Doru Paraschiv și Camelia Paraschiv Sava într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate în temeiul

Legii nr. 77/2016 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 4 alin. (1) lit. e) , cu referire la

art. 1.271 alin. (2) din noul Cod civil

- sintagma „excesiv de oneroasă“ și ale

art. 4 alin. (1^1)

- cu referire la pragurile valorice de 52,6% (pentru cursul de schimb valutar) și de 50% (cu privire la rata lunară a creditului) din

Legea nr. 77/2016 , astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 52/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, sunt neconstituționale și se solicită reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv a

Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016 , paragraful 95, și a teoriei riscului supraadăugat cu privire la intervenția impreviziunii, care a dat naștere unor probleme sistemice în practica instanțelor.

6.

Se menționează că „în Noul

Cod civil

concepția legiuitorului asupra impreviziunii («excesiv de oneroasă») este neconstituțională, întrucât încalcă exigențele procesului echitabil și principiul asigurării unui nivel ridicat și echivalent de protecție a intereselor consumatorilor, astfel încât instanța urmează să aplice în mod direct Directiva 87/102/CE și Directiva 2008/48/CE, incomplet transpuse în legislația națională“.

7.

Se afirmă că aplicarea/valorificarea

Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016

de către instanțele judecătorești impune o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale. Concepția instanței constituționale despre „riscul supraadăugat“ nu este în realitate decât o considerație teoretică a teoriei clasice a impreviziunii, în special cu privire la caracterul imprevizibil al situațiilor de impreviziune, care, în mod normal, nu puteau fi prevăzute la momentul încheierii contractului. Instanțele fac în general o apreciere in abstracto a unor situații care s-ar încadra în riscul normal al contractului, dar aceasta este o interpretare excesivă, foarte exigentă, exclusiv teoretică (dar fără acoperire contractuală), care conduce la consecințe neverosimile și neacceptabile și care trebuie apreciată în fiecare caz în parte. Cel mai frecvent împrumutații au contractat creditul în considerarea unor venituri obținute prin contract de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, având deci toate garanțiile de stabilitate. Prin urmare, preluarea selectivă a considerentelor deciziei Curții Constituționale a generat o practică abuzivă, defavorabilă debitorilor.

8.

Se menționează că, pornind de la considerațiile teoretice ale teoriei impreviziunii, astfel cum s-a reținut în literatura juridică de specialitate, instanțele și-au creat o opinie/viziune foarte restrânsă, dar insuficient de fundamentată, prin care pretind că aplică

Decizia Curții Constituționale nr. 623 din 25 octombrie 2016 , însă, de fapt, preiau un singur considerent referitor la caracterul supraadăugat al riscului. Este de subliniat că decizia Curții Constituționale menționată nu privește analiza de ordin constituțional a prevederilor legale în materie de impreviziune, ci privește

Legea nr. 77/2016 , care nu are nicio prevedere în acest sens. Mai mult, scopul acestei decizii este de a îndruma instanțele să aplice impreviziunea. Analiza pe care o realizează Curtea cu privire la impreviziune este foarte sumară, nefiind făcută nicio distincție între vechea și noua reglementare ( vechiul

și noul

Cod civil ). Curtea Constituțională nu oferă nicio îndrumare referitoare la modul în care trebuie apreciat (in concreto sau in abstracto) riscul contractual.

9.

În final, se menționează că, deși enunță preocuparea pentru a stabili buna sau reaua-credință a cocontractanților, instanțele nu fac nicio constatare în acest sens.

10.

Judecătoria Sectorului 5 București, contrar

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,

raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (1) lit. e)

și

alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, potrivit cărora:

(1)

Pentru stingerea creanței izvorând dintr-un contract de credit și a accesoriilor sale prin dare în plată trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: [...]

e)

este îndeplinită condiția privind impreviziunea.

(1^1)

Reprezintă impreviziune:

a)

pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;

b)

pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.

15.

Autorii excepției nu indică dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate prin prevederile de lege criticate.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că în susținerea neconstituționalității dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. e)

și

alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016

autorii excepției nu indică vreun temei constituțional ori convențional, deși, potrivit

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate.

17.

Prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a statuat că orice excepție de neconstituționalitate trebuie să aibă o anumită structură inerentă și intrinsecă ce va cuprinde trei elemente, și anume textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituționalității textului criticat. În condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Prin urmare, materialitatea motivării excepției nu este o condiție sine qua non a existenței acesteia. De aceea, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține în mod rezonabil existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere deci că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

18.

Având în vedere aspectele relevate anterior, Curtea reține că, în cauză, susținerile autorilor excepției nu sunt suficiente pentru a identifica, în mod rezonabil, un temei constituțional ori convențional pretins încălcat. Cu alte cuvinte, dacă s-ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorilor acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă în raport cu dispozițiile

art. 146 din Constituție , în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).

19.

Așadar, având în vedere că nu a fost indicat textul de referință pretins încălcat de dispozițiile de lege criticate, nu se poate identifica nicio critică de neconstituționalitate, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. e)

și

alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016

este inadmisibilă.

20.

În final, referitor la criticile formulate cu privire la

Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, prin care instanța de contencios constituțional a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ cuprinsă în

art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016

este neconstituțională, iar prevederile din

art. 11

teza întâi raportate la

art. 3

teza a doua,

art. 4 ,

art. 7

și

art. 8 din Legea nr. 77/2016

sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii, se reține că deciziile Curții Constituționale nu pot fi supuse controlului acesteia, astfel încât excepția cu un astfel de obiect este inadmisibilă (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 278 din 4 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1103 din 19 noiembrie 2020, paragraful 19).

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.-d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (1) lit. e)

și

alin. (1^1) din Legea nr. 77/2016

privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Doru Paraschiv și Camelia Paraschiv Sava în Dosarul nr. 16.899/302/2019 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2025.