Decizia nr. 192/2002

Curtea Constituțională a fost sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție, în vederea declanșării controlului de constituționalitate a art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local. Sesizarea este semnată de 55 de deputați aparținând grupurilor parlamentare ale Partidului Democrat și Partidului Național Liberal, și anume: Gheorghe Albu, Mihai Baciu, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Anca Daniela Boagiu, Emil Boc, Vasile Bran, Costica Canacheu, Ion Cirstoiu, Teodor Cladovan, Sorin Frunzaverde, Paula Maria Ivanescu, Victor Sorin Lepsa, Mircea Man, Alexandru-Liviu Mera, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoita, Bogdan Nicolae Niculescu-Duvaz, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Peres, Ștefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Alecu Sandu, Alexandru Sassu, Mihai Stanisoara, Mircea Nicu Toader, Adriean Videanu, Marin Anton, George Crin Laurentiu Antonescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Draganescu, Liviu Iuliu Dragos, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Hasotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Catalin Micula, Monica Octavia Musca, Gheorghe-Eugen Nicolaescu, Dinu Patriciu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Calin Popescu-Tariceanu, Dan-Radu Rusanu, Nini Sapunaru, Dan Coriolan Simedru, Cornel Stirbet, Valeriu Stoica și Radu Stroe.

Sesizarea a fost trimisa prin Adresa nr. 51/290 din 6 iunie 2002 a Secretariatului general al Camerei Deputaților și a fost înregistrată la Curtea Constituțională sub nr. 2.437 din 6 iunie 2002, formând obiectul Dosarului nr. 256A/2002.

Prin sesizare se solicită să se constate neconstituționalitatea dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, întrucât contravin prevederilor art. 76 din Constituție.

În motivarea sesizării se susține ca textul art. 5 alin. (4) din lege nu trebuia supus medierii întrucât a fost adoptat în aceeași forma de ambele Camere ale Parlamentului și, "potrivit Constituției, se supun medierii numai textele aflate în divergenta (nu articolele!) [...]". Se mai arata ca adăugarea de către comisia de mediere a sintagmei "la propunerea primarilor acestora" este abuzivă, iar comisia de mediere și-a depășit prerogativele stabilite de Constituție și de regulamentele Parlamentului, actionand în fapt ca o a treia Camera a Parlamentului României.

În conformitate cu dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sesizarea de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a putea inainta Curții punctele lor de vedere.

Președintele Senatului a comunicat, cu Adresa nr. I/585 din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea este neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca adoptarea art. 5 alin. (4) din lege de către ambele Camere, în urma medierii, este o problemă de legiferare ca atribut exclusiv al Parlamentului, astfel încât sub acest aspect sesizarea este inadmisibila, întrucât Constituția nu prevede controlul de constituționalitate asupra legiferarii. Se mai arata ca, potrivit art. 76 alin. (2) din Constituție, raportul comisiei paritare se "aproba" de către comisia de mediere a celor două Camere, adică se ratifica și se definitiveaza forma legii. În legătură cu "sintagma <<la propunerea primarilor acestora>> de la alin. (4) al art. 5 din lege", care în comisia de mediere a fost adoptată în unanimitate, se arata ca aceasta este o "completare tehnica procedurala datorată unei omisiuni", completare necesară pe fondul reglementării. Sub aspectul cvorumului de vot se arata ca "votul Camerelor a fost dat conform Constituției și asupra textelor din raportul comisiei de mediere și asupra raportului în întregul său".

Președintele Camerei Deputaților a comunicat, cu Adresa nr. 505/CP din 17 iunie 2002, punctul sau de vedere, în sensul că sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispozițiile contestate prezintă o legătură indisolubila cu prevederile celorlalte alineate ale art. 5, inclusiv cu norma de trimitere de la alin. (3), precum și faptul ca textul ce face obiectul sesizării trebuie interpretat în strânsă legătură cu dispozițiile art. 4 lit. a) din lege, potrivit cărora vânzătorii sunt consiliile locale ale sectoarelor municipiului București și nu consiliul general al acestui municipiu. De asemenea, se mai arata ca era necesară corelarea prevederilor art. 5 alin. (4) cu cele ale art. 6 alin. (1) din lege, întrucât acestea din urma, în redactarea adoptată de cele două Camere ale Parlamentului, stabilesc ca "prin dispoziție a primarului se constituie o comisie pentru vânzarea spațiilor comerciale sau de prestări servicii în fiecare sector al municipiului București". Fața de aceste argumente se considera ca susținerea autorilor obiectiei de neconstituționalitate este nejustificată, întrucât ratiunea amendării art. 5 alin. (4) din lege consta în necesitatea corelării unei soluții legislative referitoare la calitatea de vânzător a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București.

Guvernul a transmis punctul sau de vedere cu Adresa nr. 5/6.837/A.N. din 17 iunie 2002. În acest punct de vedere Guvernul apreciază ca sesizarea de neconstituționalitate este neîntemeiată. În motivare se arata ca precizarea facuta de comisia de mediere la art. 5 alin. (4) din lege, potrivit căruia în municipiul București lista spațiilor supuse vânzării se propune de către primării sectoarelor și se aproba de către consiliul general, este o problemă de corelare legislativă, justificată de calitatea de vânzător a consiliilor locale ale sectoarelor, iar primarul este persoana care reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu celelalte autorități publice, asa cum rezultă din

art. 67 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 . Se mai arata ca în forma actuala textul ce face obiectul sesizării este corelat și cu art. 6 alin. (1) din lege, conform căruia în municipiul București, la nivel de sector, constituirea comisiilor pentru vânzarea spațiilor comerciale se face prin dispoziție a primarului. Asa fiind, se considera ca susținerea autorilor sesizării, în sensul că art. 5 alin. (1) din lege a fost adoptat cu încălcarea art. 76 alin. (2) din Constituție, este nejustificată, deoarece ratiunea amendării acestui text nu consta în existenta unei divergențe, ci în necesitatea corelării textului cu soluția legislativă referitoare la calitatea de vânzător a consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, soluție necontestata sub aspectul constituționalității.

CURTEA,

examinând sesizarea de neconstituționalitate, punctele de vedere ale președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, retine următoarele:

Curtea a fost legal sesizată și este competența, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. a) din Constituție, precum și ale

art. 2, 12 și 17 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să se pronunțe asupra acestei sesizări de neconstituționalitate.

Obiectul sau îl constituie prevederile art. 5 alin. (4) din Legea privind vânzarea spațiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări servicii, aflate în administrarea consiliilor județene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor de interes local, prevederi potrivit cărora: "În cazul municipiului București, lista spațiilor supuse vânzării se aproba de către Consiliul general, pe sectoare la propunerea primarilor acestora. Prevederile alin. (3) se aplică în mod corespunzător."

În motivarea sesizării de neconstituționalitate se susține ca aceste prevederi legale încalcă dispozițiile art. 76 din Constituție, potrivit cărora:

"(1) Dacă una din Camere adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferita de cea aprobată de cealaltă Camera, președinții Camerelor vor iniția, prin intermediul unei comisii paritare, procedura de mediere.

(2) În cazul în care comisia nu ajunge la un acord sau dacă una din Camere nu aproba raportul comisiei de mediere, textele aflate în divergenta se supun dezbaterii Camerei Deputaților și Senatului în ședința comuna, care vor adopta textul definitiv cu votul majorității prevăzute la articolul 74 alineatele (1) sau (2)."

Prin sesizare nu s-a susținut neconstituționalitatea pe fond a conținutului art. 5 alin. (4) din legea criticata, ci doar faptul ca la acest text de lege, după adoptarea sa în aceeași redactare de ambele Camere ale Parlamentului, ulterior s-a operat o completare cu încălcarea unor norme constituționale referitoare la procedura de legiferare. În consecința, Curtea urmează sa examineze numai constituționalitatea extrinseca a textului de lege supus controlului, fără a se pronunța cu privire la conținutul acestui text, prin raportare la dispozițiile constituționale.

Curtea Constituțională, în jurisprudenta sa, având de examinat respectarea procedurii constituționale parcurse în procesul de legiferare, a reținut ca "principiul constituțional al autonomiei regulamentare a Parlamentului, instituit prin art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, permite și, totodată, impune fiecărei Camere în parte, precum și Parlamentului în ansamblul sau, reunit în ședința comuna a celor două Camere, sa stabilească norme proprii de organizare și funcționare în vederea îndeplinirii atribuțiilor lor. Cu toate acestea, regulamentele parlamentare nu pot să fie contrare reglementărilor cuprinse în Constituție, iar autoritatea legislativă nu poate adopta proceduri contrare Legii fundamentale, și aceasta nici măcar pentru un caz singular și special" (a se vedea Decizia nr. 104 din 11 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 253 din 16 mai 2001).

Dispozițiile Constituției referitoare la procedura de adoptare a legilor sunt de stricta interpretare, iar Camerele Parlamentului pot elabora norme proprii pentru aplicarea acestor dispoziții, norme care nu pot avea un înțeles contrar prevederilor constituționale și nici nu pot fi aplicate cu încălcarea acestora. Curtea retine deci ca orice lege sau dispoziție dintr-o lege adoptată cu nesocotirea sau cu încălcarea dispozițiilor constituționale privitoare la procedura de legiferare este neconstitutionala, chiar dacă în conținutul și în înțelesul sau textul de lege respectiv ar fi în deplin acord cu Constituția.