Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 179/2002

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare

prezumat în vigoare

Data actului
20 iunie 2002
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 543 din 25 iulie 2002
Citat de
2 acte
Citează
4 acte
Structură
0 articole · 11.488 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2

  • Constituția din 1992 22 decembrie 1992 (prevederi anume) a Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor
  • OG nr. 11/1996 23 ianuarie 1996 (prevederi anume) privind executarea creanțelor bugetare

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Gabriela Ghita - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cuvântul Libertății" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 și nr. 1.068/A/2000 ale Curții de Apel Craiova - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspunde Casa de asigurări de sănătate Dolj, prin consilier juridic Silviu-Gabriel Gaiducovici. Lipsesc autorul excepției și celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere ca excepțiile de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 74C/2002 și nr. 110C/2002 au un conținut identic, pune în discuție din oficiu problema conexarii cauzelor.

Reprezentantul Casei de asigurări de sănătate Dolj nu se opune conexarii dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexarii dosarelor.

Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 110C/2002 la Dosarul nr. 74C/2002, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Casei de asigurări de sănătate Dolj considera ca în contextul în care statul are rolul de a proteja interesele naționale pe plan financiar, în ipoteza în care debitorul obligației fiscale nu a executat-o la scadenta, instituirea unui instrument de executare silită care să permită calculul majorărilor de întârziere în mod nelimitat, până la data achitării sumei datorate inclusiv, nu contravine prevederilor constituționale ale art. 53 alin. (2) și ale art. 134. În aceste condiții solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public, apreciind ca una dintre expresiile cele mai evidente ale apărării interesului național pe plan financiar este asigurarea certitudinii în constituirea ritmica a resurselor financiare ale statului și combaterii evaziunii fiscale, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierile din 12 decembrie 2001 și 16 ianuarie 2002, pronunțate în dosarele nr. 69/A/2001 și nr. 1.068/A/2001, Curtea de Apel Craiova - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cuvântul Libertății" - S.A. din Craiova în litigii ce au ca obiect anularea unor acte administrative.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 53 alin. (2) și ale art. 134 din Constituție, deoarece prin abilitarea Guvernului de a stabili cuantumul majorărilor de întârziere se ajunge la situația ca acestea să depășească cuantumul debitului principal și la instituirea unui blocaj financiar perpetuu, cu consecința falimentarii agenților economici.

Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este intemeiata, deoarece din dispozițiile legale criticate rezultă ca "majorările de întârziere sunt nelimitate și ca pot depăși cu mult suma datorată", iar "aceasta nelimitare este inechitabila și franeaza participarea agenților economici la concurenta legală din cadrul economiei de piața".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "sancționarea întârzierii la plata obligațiilor bugetare nu încalcă prevederile Legii fundamentale cu privire la așezarea justa a sarcinilor fiscale în cadrul sistemului legal de impuneri, întrucât majorările de întârziere nu sunt parte componenta a sistemului legal de impuneri". De asemenea, se arata ca, deși "prin întârzierea la achitarea obligațiilor bugetare, majorările de întârziere pot depăși suma datorată", aceasta "nu este de natura a atrage neconstituționalitatea prevederilor legale invocate. De altfel, debitorii obligațiilor bugetare au dreptul de a solicita și de a obține, în condițiile legii, facilități cu privire la amânarea și eșalonarea plății, precum și scutiri și reduceri ale sumelor datorate, inclusiv pentru majorările de întârziere".

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, deoarece "așezarea justa a sarcinilor fiscale despre care face vorbire art. 53 din Constituția României se referă la criteriile de stabilire a cuantumului taxelor și impozitelor, și nicidecum la consecințele neplatii acestora". De asemenea, se arata ca dispozițiile legale criticate, potrivit cărora majorările de întârziere se calculează "pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare și până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare", iar cota acestora "se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naționala a României", implica în fapt tocmai o limitare a cuantumului acestor majorări.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 31 ianuarie 1996), aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996

(publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996), cu modificările ulterioare.

Aceste dispoziții legale au următorul cuprins: "Pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare, debitorii datorează majorări de întârziere, calculate pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare și până la data realizării sumei datorate inclusiv, potrivit prevederilor legale în vigoare.

Cota majorărilor de întârziere se stabilește prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Finanțelor Publice, corelata cu taxa oficială a scontului, stabilită de Banca Naționala a României.

În cazul constatării unor diferențe de obligații bugetare, stabilite de organele competente, majorările de întârziere se datorează începând cu ziua imediat următoare scadentei obligației bugetare, la care s-a stabilit diferența, până la data realizării acesteia inclusiv, prevederile alin. 1 aplicându-se în mod corespunzător.

În cazul obligațiilor bugetare stinse prin compensare, majorările de întârziere pentru neplata acestor obligații se calculează până la data la care compensarea a devenit posibila, potrivit legii."

Textele constituționale invocate de autorul excepției ca fiind infrante de aceste dispoziții legale sunt cele ale art. 53 alin. (2) și art. 134, cu următorul conținut:

- Art. 53 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale.";

- Art. 134: "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 53 alin. (2) din Constituție, deoarece instituirea unor majorări de întârziere pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare nu intră în sfera sistemului legal de impuneri, ci în cea a răspunderii juridice pentru neîndeplinirea îndatoririlor prevăzute de lege. De asemenea, dispozițiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituționale ale art. 134, întrucât stabilirea de sancțiuni administrative, sub forma majorărilor, pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare nu este incompatibilă cu economia de piața și cu libertatea comerțului. În acest sens Curtea observa ca majorările de întârziere nu pot fi stabilite în mod nelimitat, asa cum se susține în motivarea excepției, ci prin corelare cu unul dintre mecanismele economiei de piața, și anume cu taxa oficială a scontului stabilită de Banca Naționala a României.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 13 din Ordonanța Guvernului nr. 11/1996

privind executarea creanțelor bugetare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 108/1996 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Societatea Comercială "Cuvântul Libertății" - S.A. din Craiova în dosarele nr. 69/A/2001 și nr. 1.068/A/2000 ale Curții de Apel Craiova - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 iunie 2002.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
──────────────

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.