Decizia nr. 245/2025

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000

privind Statutul personalului silvic, excepție ridicată de Ocolul Silvic „Silva“ Borșa - S.R.L. în Dosarul nr. 408/100/2020 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.430D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, în esență, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, deoarece aspectele invocate vizează chestiuni de interpretare și aplicare a legii, iar nu de constituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea civilă din 12 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 408/100/2020, Curtea de Apel Cluj - Secția a IVa pentru litigii de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea

Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000

privind Statutul personalului silvic. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ocolul Silvic „Silva“ Borșa - S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului declarat de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva sentinței civile pronunțate de Tribunalul Maramureș prin care a fost obligat să îi acorde reclamantului, cu titlu gratuit, 6 mc de lemne de foc pentru anii 2019 și 2020.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece restrâng exercițiul dreptului său de proprietate privată. Astfel, măsura legală a obligării entităților private de a da anual, gratuit, un volum de 6 mc de lemn fasonat de foc unor foști angajați care nu au avut cel puțin 15 ani calitatea de angajat la respectivele societăți nu este proporțională cu situația care a determinat-o, restrângând în mod injust libertatea economică a societății, creând discriminare în dauna societăților private și favorizând structurile silvice de stat. În concret, dacă un angajat a lucrat aproape 35 de ani la structurile silvice de stat și doar 8 ani la societate privată, obligația acesteia din urmă de a-i da fostului angajat anual, gratuit, un volum de 6 mc de lemn de foc este o măsură neproporțională și discriminatorie.

6.

În final se arată că, având în vedere specificul concret al situației juridice în care se află (și anume administrarea unor suprafețe de terenuri acoperite cu vegetație forestieră în privința cărora încă din anul 2016 sunt suspendate serviciile silvice, ceea ce înseamnă că nu se poate exploata legal masă lemnoasă de pe suprafața de teren administrată), autorul excepției de neconstituționalitate, societate privată - ocol silvic de regim -, nu beneficiază de venituri, deoarece clientul său, proprietarul terenurilor pentru care serviciile silvice sunt suspendate, nu are venituri și nu poate plăti contravaloarea serviciilor de pază și administrare a fondului forestier. Astfel, obligația legală a includerii în bugetul de venituri și cheltuieli a achiziționării de masă lemnoasă pe picior de către ocolul silvic privat, urmată de organizarea și efectuarea exploatării, apoi a fasonării în lemn de foc, pentru a putea fi predată gratuit fostului angajat pensionat de la societate, în condițiile în care nu există venituri din paza sau administrarea suprafețelor de teren contractate, reprezintă o sarcină disproporționată și discriminatorie față de ocoalele silvice de stat, care beneficiază tot timpul de masă lemnoasă gratuită din pădurile statului.

7.

Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 33 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000

privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 30 mai 2000, astfel cum au fost modificate prin

Legea nr. 234/2019

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000

privind Statutul personalului silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1004 din 13 decembrie 2019, având următorul conținut: „De dreptul prevăzut la

alin. (1)

beneficiază și persoanele care au avut cel puțin 15 ani calitatea de angajat la una din entitățile prevăzute la

art. 2

și s-au pensionat de la una din acestea. Acesta va fi asigurat de către ultimul angajator de la care s-au pensionat. În cazul în care ultimul angajator nu mai există, se află în organizare judiciară sau faliment, dreptul prevăzut la

alin. (1)

se asigură de către structura silvică de stat care administrează pădurile pe raza domiciliului solicitantului.“ Dispozițiile

art. 33 alin. (1 )-( 4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000

au următorul conținut:

(1)

Personalul silvic prevăzut la

art. 4 alin. (1)

are dreptul să primească, anual, gratuit, un volum de 6 mc lemn fasonat de foc. Contravaloarea lemnului, la nivelul ultimului preț al lemnului fasonat de foc, stabilit de Institutul Național de Statistică, se suportă de angajator și se prevede în bugetul de venituri și cheltuieli.

(2)

Pentru personalul silvic angajat cu contract individual de muncă, acordarea dreptului prevăzut la

alin. (1)

se face în baza contractului colectiv de muncă negociat la nivel de unitate sau sector de activitate.

(3)

Dreptul prevăzut la

alin. (1)

se poate acorda și din alte sortimente de lemn fasonat destinat valorificării la populație, în condițiile legii, în echivalent valoric lemn fasonat de foc.

(4)

În situația în care angajatorul nu poate asigura volumul de lemn fasonat prevăzut la

alin. (1) , dreptul se acordă în bani personalului silvic, în cuantum reprezentând contravaloarea lemnului de foc.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 44

privind dreptul de proprietate privată și

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate fac parte din secțiunea a 2-a: Drepturile personalului silvic a capitolului IV: Drepturi și îndatoriri din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000

și reglementează dreptul personalului silvic la acordarea anuală, gratuită, a unui volum de 6 mc lemn fasonat de foc. Potrivit

Deciziei nr. 46 din 24 februarie 2025 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dreptul personalului silvic prevăzut de dispozițiile

art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000

se încadrează în categoria avantajelor în natură anuale de care beneficiază personalul silvic în temeiul unui statut special, fiind acordat în scopul îndeplinirii unor nevoi de consum, cu ajutorul bunurilor sau serviciilor oferite de către instituție, pe lângă salariu.

14.

Autorul excepției de neconstituționalitate - societate privată, ocol silvic de regim care trebuie să acorde acest drept angajaților săi care îndeplinesc condițiile prevăzute de

art. 33

- susține că acordarea acestui drept contravine dreptului său de proprietate privată.

15.

Analizând critica de neconstituționalitate raportată la dispozițiile

art. 44 din Constituție , Curtea reține că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor

art. 33 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 , rezultă că dreptul anual gratuit al personalului silvic la lemn pentru încălzirea locuinței este condiționat de desfășurarea activității profesionale într-o unitate silvică (dintre cele prevăzute la

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 , inclusiv ocoale silvice de regim, cum este autorul excepției de neconstituționalitate) timp de cel puțin 15 ani. Legiuitorul nu a condiționat acordarea acestui drept de alocarea fondurilor de la buget, special cu această destinație. În măsura în care s-ar fi urmărit ca acest drept să aibă o existență și realizare subsumate condiției legale a alocărilor de sume bugetare cu acest titlu, condiție în afara căreia dreptul în cauză nu ar exista și nu ar putea fi realizat, atunci s-ar fi utilizat o terminologie adecvată, cum ar fi aceea că dreptul în discuție se acordă „în limita bugetului de venituri și cheltuieli“, sau „în limita sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli aprobat“.

16.

Curtea mai reține că dispozițiile criticate instituie dreptul personalului silvic de a primi anual 6 mc de lemn fasonat de foc și, în mod corelativ, obligația legală a ultimului angajator, indiferent că acesta este o entitate publică sau privată, de a acorda acest drept în natură sau contravaloarea sa în bani.

17.

În jurisprudența sa referitoare la interpretarea

art. 44 alin. (1)

și

(2) din Constituție

privind dreptul de proprietate privată, Curtea a reținut că aceste prevederi constituționale garantează dreptul de proprietate și creanțele asupra statului, iar conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. De principiu, aceste limite au în vedere obiectul dreptului de proprietate și atributele acestuia și se instituie în vederea apărării intereselor sociale și economice generale sau pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale altor persoane, esențial fiind ca prin aceasta să nu fie anihilat complet dreptul de proprietate (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 19 din 8 aprilie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 24 mai 1993). De asemenea, Curtea a statuat că, în temeiul

art. 44 din Constituție , legiuitorul are competența de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de

Constituție , în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004). Totodată, Curtea a statuat că finalitatea prevederilor

art. 44 alin. (1)

teza a doua din Legea fundamentală, potrivit cărora conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, constă în asigurarea realizării dreptului de proprietate, ca drept subiectiv fundamental, într-o dimensiune rezonabilă, de natură să asigure respectarea drepturilor și intereselor legitime ale altor subiecte de drept cărora statul este ținut, în egală măsură, să le acorde ocrotire (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 246 din 10 mai 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2005, sau

Decizia nr. 85 din 21 februarie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 19 iunie 2024, paragraful 19).

18.

Având în vedere acestea, Curtea constată că obligația legală a ultimului angajator de a acorda fostului angajat care îndeplinește condițiile de lege, anual și cu titlu gratuit, 6 mc de lemn fasonat de foc nu încalcă dispozițiile

art. 44 din Constituție , deoarece această obligație reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate privată, fiind prevăzută de legiuitor ca o măsură de ocrotire de care beneficiază personalul silvic în temeiul unui statut special, măsură acordată în scopul îndeplinirii unor nevoi de consum, cu ajutorul bunurilor sau serviciilor oferite de către instituție.

19.

Cât privește susținerile referitoare la specificul concret al situației juridice în care se află autorul excepției de neconstituționalitate, și anume lipsa veniturilor cauzată de neplata de către clientul său a serviciilor de pază și administrare a fondului forestier, Curtea constată că acestea nu pot constitui motive de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate.

20.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 53 din Constituție , Curtea observă că acestea nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ocolul Silvic „Silva“ Borșa - S.R.L. în Dosarul nr. 408/100/2020 al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile

art. 33 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000

privind Statutul personalului silvic sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 mai 2025.