Decizia nr. 167/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tanifidis Bancuta în Dosarul nr. 758/2002 al Curții de Apel Pitesti - Secția penală.

La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca asupra constituționalității dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 179/2001 și prin Decizia nr. 180/2001, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 758/2002, Curtea de Apel Pitesti - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tanifidis Bancuta în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca dispozițiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 21 și 128 din Constituție, lezandu-se dreptul inculpatului de a folosi căile de atac și de a avea acces liber la justiție. Aceste dispoziții sunt considerate neconstituționale, deoarece nu prevăd posibilitatea atacarii cu recurs separat a încheierii prin care instanța a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive a inculpatului.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, Curtea de Apel Pitesti - Secția penală arata ca dispozițiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale, deoarece încheierea poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin care se dispune asupra fondului cauzei. Pe de altă parte, pe tot parcursul procesului penal, dacă survin împrejurări noi, inculpatul poate formula o noua cerere de revocare a măsurii arestării preventive, care urmează să fie soluționată în raport cu acele împrejurări. Se apreciază că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 128 din Constituție, deoarece dreptul de folosire a căilor de atac se realizează numai în condițiile legii, fără discriminări. Instanța invoca în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate în cauza.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 21 și 128 din Constituție, este neîntemeiată. Se apreciază ca încheierea data în prima instanța, prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive, deși nu poate fi atacată separat cu recurs, poate fi atacată totuși o dată cu fondul, atât de inculpat, cat și de procuror. Mai mult, inculpatul poate cere din nou revocarea măsurii, dacă socotește că nu mai exista vreun temei care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. Pe de altă parte, competența stabilirii căilor de atac aparține în exclusivitate legiuitorului, astfel încât nu poate fi reținută susținerea potrivit căreia dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constituție. Prin art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală legiuitorul reglementează modul de exercitare a căilor de atac, în concordanta cu prevederile constituționale, stabilind ca încheierile prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu pot fi atacate decât o dată cu fondul.

Guvernul invoca, în susținerea punctului sau de vedere, jurisprudenta Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, și Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.

Președinții Camerei Deputaților și Senatului nu au trimis punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, care au următorul conținut: "Încheierea data în prima instanța prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive poate fi atacată separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. [...]"

Dispozițiile constituționale invocate de autorii excepției ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru aparara drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 28: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca prevederile art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală nu contravin art. 21 și 128 din Constituție.

În ceea ce privește susținerea autorului excepției referitoare la îngrădirea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală a accesului liber la justiție, prevăzut la art. 21 din Constituție, Curtea retine ca aceasta critica este lipsită de temei, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală reglementează tocmai calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care instanța de judecată a dispus luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive. Or, aceste dispoziții nu pot fi considerate neconstituționale, deoarece nu ingradesc, ci permit accesul liber la justiție.

Curtea nu poate retine nici critica privind încălcarea prevederilor art. 128 din Constituție, care reglementează folosirea căilor de atac, întrucât acest drept fundamental se realizează în condițiile legii, iar restrangerea prin lege a căilor de atac este constituțională, nefiind contrară dispozițiilor art. 128 din Constituție. Prin urmare, este în competența exclusiva a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac și în ce condiții pot fi exercitate. Faptul ca încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu poate fi atacată separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin faptul ca respectiva încheiere poate fi atacată cu recurs o dată cu hotărârea prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Curtea constata ca soluția adoptată de legiuitor prin dispoziția legală criticata imbina interesul general al desfășurării normale a procesului penal cu drepturile inculpatului și este în concordanta cu dispozițiile și principiile Constituției.

De altfel, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, dintre care menționăm Decizia nr. 288 din 1 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002, deciziile nr. 179 și 180 din 14 iunie 2001, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală fiind respinsă ca neîntemeiată. Soluția adoptată în aceste decizii, precum și considerentele pe care se întemeiază sunt valabile și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 141 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Tanifidis Bancuta în Dosarul nr. 758/2002 al Curții de Apel Pitesti - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 iunie 2002.