Decizia nr. 701/2025

Elena-Simina Tănăsescu

- președinte

Asztalos Csaba-Ferenc

- judecător

Mihai Busuioc

- judecător

Mihaela Ciochină

- judecător

Dacian-Cosmin Dragoș

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Cosmin-Marian Văduva

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan Laurențiu Sorescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (4) , coroborat cu

art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Lucian Miloșovici în Dosarul nr. 109/88/2020* al Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 794D/2022.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.136D/2022, nr. 1.903D/2022, nr. 2.396D/2022, nr. 2.397D/2022, nr. 2.398D/2022, nr. 2.924D/2022, nr. 272D/2023 și nr. 2.261D/2023, având un obiect similar, excepție ridicată de Mihaela Bujoreanu, de unitatea administrativ-teritorială Ceamurlia de Jos și de către Florentina Roxana Ciufu în dosarele nr. 1.235/88/2020*, nr. 1.197/88/2020* și nr. 302/88/2020* ale Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Elena Simina Dragu în Dosarul nr. 493/88/2020* al Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Cătălina Chitic și alții, de Valentin Haralambie și Fănica Munteanu și de către Carmen Angelica Cojocariu și alții, în dosarele nr. 1.887/88/2021, nr. 321/88/2022 și nr. 857/88/2021 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de către Georgeta Maria Jigmond și alții în Dosarul nr. 2.313/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.

6.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.136D/2022, nr. 1.903D/2022, nr. 2.396D/2022, nr. 2.397D/2022, nr. 2.398D/2022, nr. 2.924D/2022, nr. 272D/2023 și nr. 2.261D/2023 la Dosarul nr. nr. 794D/2022, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 510 din 5 octombrie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8.

Prin Decizia civilă nr. 173 din 17 februarie 2022, prin Încheierea din 18 aprilie 2022, prin Decizia civilă nr. 616 din 12 mai 2022, prin Decizia civilă nr. 1.249 din 10 noiembrie 2022, pronunțate în dosarele nr. 109/88/2020*, nr. 1.235/88/2020*, nr. 1.197/88/2020* și nr. 302/88/2020*, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (4) , coroborat cu

art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Lucian Miloșovici, de Mihaela Bujoreanu, de unitatea administrativ-teritorială Ceamurlia de Jos și de către Florentina Roxana Ciufu, în cauze având ca obiect drepturi salariale și, respectiv, în Dosarul nr. 2.398D/2022, contestație act administrativ, și formează obiectul Dosarelor Curții Constituționale nr. 794D/2022, nr. 1.136D/2022, nr. 2.398D/2022 și nr. 2.924D/2022.

9.

Prin Decizia civilă nr. 673 din 26 mai 2022, pronunțată în Dosarul nr. 493/88/2020*, Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (4)

și ale

art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Elena Simina Dragu într-o cauză având ca obiect drepturi salariale și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.903D/2022.

10.

Prin încheierile nr. 1.261 și 1.262 din 11 octombrie 2022 și prin Sentința civilă nr. 455 din 11 aprilie 2023, pronunțate în dosarele nr. 1.887/88/2021, nr. 321/88/2022 și nr. 857/88/2021, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (4) , coroborate cu

art. 16 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Cătălina Chitic și alții, de Valentin Haralambie și Fănica Munteanu și de către Carmen Angelica Cojocariu și alții în cauze având ca obiect drepturi salariale și formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 2.396D/2022, nr. 2.397D/2022 și nr. 2.261D/2023.

11.

Prin Încheierea din 9 noiembrie 2022, pronunțată în Dosarul nr. 2.313/107/2022, Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Georgeta

Maria Jigmond și alții într-o cauză având ca obiect drepturi salariale și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 272D/2023.

12.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că salariul de bază la care se adaugă sporurile și alte drepturi salariale aferente funcției, inclusiv majorarea de până la 50% din salariul de bază, se află sub incidența limitării prevăzute la

art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , denumită în continuare Lege. Acestea nu contravin eo ipso dispozițiilor Constituției, ci numai în cazul în care acestea sunt aplicabile unor situații concrete și s-ar aduce atingere unor drepturi fundamentale.

13.

Autorii excepției arată că dispozițiile

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Lege

au permis personalului nominalizat în echipele de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile să beneficieze de majorarea indemnizațiilor de încadrare cu până la 50%. Aceleași dispoziții legale au permis viceprimarilor unităților administrativ-teritoriale care implementează proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile să aibă indemnizațiile mărite cu până la 25%.

14.

Cu toate acestea, dispozițiile

art. 11 alin. (4)

din Lege au stabilit că nivelul veniturilor salariale pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ se va stabili fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar, fiind, astfel, plafonate drepturile salariale de care puteau beneficia cele două categorii de angajați ai primăriei, dar fără a exista un asemenea plafon legal și pentru viceprimarii unităților administrativ-teritoriale.

15.

În aceste condiții, dispozițiile

art. 11 alin. (4)

din Lege, raportate la cele ale

art. 16 alin. (1)

și

(2) din aceeași lege , sunt neconstituționale în măsura în care induc o diferență de tratament între funcționarii care participă la proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile și viceprimarii care participă la aceleași proiecte, diferențe care se manifestă prin plafonarea veniturilor salariale pentru prima categorie și acordarea în mod neîngrădit a acestora celei de-a doua categorii.

16.

Acest aspect s-ar putea interpreta astfel: pentru o muncă egală, o persoană va putea beneficia de drepturi bănești suplimentare, iar o altă persoană nu, soluție juridică ce contravine dispozițiilor constituționale referitoare la discriminare, aceste aspecte fiind, totodată, contrare prevederilor

art. 6 lit. b) din Lege

care ridică la rang de principiu egalitatea dintre personalul din sectorul bugetar.

17.

Curtea Constituțională a statuat, în numeroase rânduri, că principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate (a se vedea

Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002 ), însă, contrar acestor reguli, dispozițiile

art. 11 alin. (4)

din Lege, raportate la cele ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

din aceeași lege, instituie un tratament diferențiat pentru cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă.

18.

Totodată, instanța constituțională, prin

Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011 , a stabilit că principiul egalității în drepturi, consacrat prin

art. 16 din Constituție , presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. De asemenea, sa mai arătat că în acest sens este și jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat, în aplicarea prevederilor

art. 14

privind interzicerea discriminării din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , că reprezintă o încălcare a acestor prevederi orice diferență de tratament săvârșită de stat între indivizi aflați în situații analoage, fără o justificare obiectivă și rezonabilă.

19.

Caracterul discriminatoriu al dispozițiilor

art. 11 alin. (4)

din Lege este evident, în condițiile în care, în aplicarea

art. 16 alin. (1)

și

(2) din aceeași lege , acesta instituie un tratament inegal pentru o situație similară, respectiv situația în care atât funcționarul public/consilierul, cât și viceprimarul fac parte din echipele de proiecte finanțate din fonduri comunitare nerambursabile, proiecte în care aceștia exercită aceeași muncă, dar în legătură cu care sunt remunerați inegal din cauza plafonărilor veniturilor salariale ale funcționarului/consilierului la nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar.

20.

Prin crearea unui criteriu aleatoriu (un anume nivel salarial) și fără legătură cu condiția pentru care se poate acorda majorarea salariului de bază pentru desfășurarea activității în cadrul proiectelor, în speță calificarea profesională a funcționarului public în derularea proiectelor avute în vedere de

art. 16 alin. (1) din Lege , dar cu prestarea efectivă a activității, o parte considerabilă din personalul din administrație este exclusă de la dreptul de a-i fi majorat salariul de bază și, deci, de la plata activității depuse în afara atribuțiilor obișnuite, deși a desfășurat/desfășoară activitate în cadrul proiectelor.

21.

Autorii excepției recunosc faptul că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare pe care legiuitorul le poate limita, dar nu în condițiile în care o parte din destinatarii acestora se bucură de ele, iar o altă parte nu, deși toate persoanele vizate se regăsesc în aceeași situație.

22.

Prin dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Lege , intenția legiuitorului a fost să încurajeze atât unitățile administrativ-teritoriale, cât și personalul din cadrul acestora să implementeze proiecte de absorbție a fondurilor europene în vederea dezvoltării infrastructurii sau a altor puncte de interes pentru comunitățile locale. Acordarea acestui spor este justificată, în condițiile în care implementarea proiectelor pentru fondurile europene presupune numeroase activități adiacente activităților din cadrul funcției publice, precum monitorizarea proiectului prin folosirea de instrumente specifice pentru măsurarea evoluției proiectului, analizarea măsurii în care proiectul se încadrează în limitele stabilite prin buget, monitorizarea riscurilor, controlul costurilor și încadrării în duratele planificate, pregătirea și realizarea cererilor de plată etc.

23.

Autorii excepției arată și faptul că, dacă se aplică limitarea impusă prin dispozițiile

art. 11 alin. (4)

din Lege, nu se vor mai putea aplica prevederile

art. 16 alin. (1)

din aceeași lege, deoarece se ajunge la situația, evident neconstituțională, de a nu permite angajaților primăriei să beneficieze de plata muncii suplimentare pe care o realizau în cadrul echipelor de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile. O asemenea concluzie este neconstituțională, deoarece dreptul la remunerație bănească pentru munca prestată este un drept ce derivă din dreptul la muncă prevăzut la

art. 41 din Constituție , așa cum a stabilit Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 294 din 1 noiembrie 2001 .

24.

Este adevărat că în situația expusă nu se are în vedere plata unui salariu în sensul

art. 159 din Codul muncii , ci plata unor drepturi salariale reprezentate de sporurile prevăzute la

art. 16 alin. (1) din Lege , dar pentru identitate de rațiune se consideră că, în lipsa unei dispoziții exprese care să suprime dreptul la acordarea acestor sporuri, simpla aplicare a

art. 11 alin. (4)

din aceeași lege încalcă dreptul persoanelor vizate de a fi plătite pentru munca suplimentară prestată în cadrul proiectelor în care erau implicate.

25.

Un alt aspect relevant este faptul că nu se putea refuza numirea în cadrul echipelor de proiecte finanțate din fonduri europene nerambursabile, deoarece un asemenea refuz ar fi însemnat, pe de o parte, imposibilitatea de a implementa proiectele din cauză că fiecare din aceste proiecte prevedea un număr minim de participanți în echipa de implementare, număr pe care nu l-ar fi putut îndeplini în lipsa lor, și, pe de altă parte, un asemenea refuz ar fi putut reprezenta premisa unei cercetări disciplinare, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor

art. 77 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile

art. 45 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 , refuzul de a îndeplini ordinul superiorului în exercitarea atribuțiilor de serviciu constituia abatere disciplinară și, potrivit

art. 68 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceste dispoziții erau executorii și obligatorii pentru funcționari, conform fișei postului.

26.

Autorii se referă și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului elaborată în aplicarea

art. 14 din Convenție

și la cea referitoare la

art. 1 din Protocolul nr. 12

la Convenție, dar și la jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene potrivit căreia discriminarea este interzisă.

27.

Curtea de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată. Deși petentul susține neconstituționalitatea

art. 11 alin. (4)

din Lege, în coroborare cu

art. 16 alin. (1)

din același act normativ, aceste din urmă dispoziții nu sunt criticate de autor, în realitate excepția referindu-se numai la

art. 11 alin. (4)

în măsura în care textul se poate interpreta în sensul că prevederile

art. 16 alin. (1)

se aplică numai până la limita prevăzută de

art. 11 alin. (4) , echivalentul indemnizației viceprimarului exclusiv majorările prevăzute la

art. 16 alin. (2) , cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli. Instanța, în susținerea concluziei că excepția este neîntemeiată, invocă

deciziile Curții nr. 370 din 16 iunie 2020

și

nr. 377 din 5 iulie 2022 .

28.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este întemeiată, deoarece prin plafonarea salarială criticată se ajunge la situația în care, în funcție de mecanismul de calcul al salariului influențat de vechimea în muncă și de alte componente salariale, unii dintre funcționarii ce alcătuiesc echipa care implementează proiecte derulate cu fonduri externe nerambursabile beneficiază integral de sporul prevăzut de lege în acest sens, în timp ce alții beneficiază parțial sau deloc de acest spor, deși desfășoară aceleași activități implicate de proiectele pe care le implementează.

29.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.261D/2023, apreciază că excepția este neîntemeiată și invocă în susținere jurisprudența Curții referitoare la constatarea constituționalității

art. 11 din Lege .

30.

Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență nu își exprimă opinia cu privire la temeinicia excepției.

31.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

32.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

33.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

34.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, așa cum reiese din motivarea acesteia, exclusiv dispozițiile

art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, potrivit cărora: „Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la

art. 16 alin. (2) , cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.“

35.

Se apreciază că dispozițiile criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi,

art. 41

privind munca și protecția socială a muncii și

art. 42

referitor la interzicerea muncii forțate.

36.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că a mai examinat critici similare prin

Decizia nr. 510 din 5 octombrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 20 februarie 2024, prin care a respins excepția de neconstituționalitate invocată ca neîntemeiată și a reținut că dispozițiile

art. 11 alin. (4)

din Lege dau expresie principiului autonomiei locale prevăzut de

art. 120 din Constituție . Viceprimarii ocupă funcții de demnitate publică, iar opțiunea legiuitorului a fost aceea de a corela salariile funcționarilor din cadrul organelor administrației publice locale cu indemnizația funcției de viceprimar, ca o expresie a principiului constituțional menționat. În aceste condiții, poziția de funcționar public în cadrul organelor administrației publice locale ajunge să fie asumată prin acceptarea încheierii unui raport de serviciu ori a continuării raporturilor de muncă deja existente. Scopul legiuitorului a fost acela de a institui un sistem prin care să se asigure o anumită coerență și previzibilitate în ceea ce privește cheltuielile cu personalul din cadrul autorităților publice locale, cu alte cuvinte, pentru a se asigura că aplicarea

art. 120 din Constituție

se va putea face în condiții de funcționabilitate optimă a autorităților menționate.

37.

Coeficienții corespunzători indemnizațiilor pentru primari și viceprimari se regăsesc în

anexa nr. IX lit. C - Funcții de demnitate publică alese din cadrul organelor autorității publice locale la Legea-cadru nr. 153/2017 . Așadar, viceprimarii [aleși din rândul consilierilor locali - atât potrivit

art. 57 alin. (3) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 , cât și potrivit

art. 152 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019], ocupând funcții de demnitate publică, fiind aleși, se află într-o situație juridică diferită ce nu permite compararea celor două categorii aflate în discuție (demnitari locali și funcționari publici locali). Prin urmare, natura funcției de ales local este diferită de cea a funcționarilor publici.

38.

În ceea ce privește critica raportată la prevederile

art. 16 din Constituție , Curtea a reținut că autorii excepției invocau o diferență de tratament între funcționarii care participă la proiectele finanțate din fonduri externe nerambursabile și viceprimarii care participă la aceleași proiecte, diferențe care se manifestă prin plafonarea veniturilor de natură salarială pentru prima categorie și acordarea acestora în mod neîngrădit celei de-a doua categorii, în cotă de până la 25%. Analizând aceste aspecte, Curtea a apreciat că funcționarii publici și aleșii locali (care fac parte din categoria aleșilor locali) se află într-o situație juridică diferită. Așadar, nu se poate vorbi despre încălcarea acestui principiu decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Opțiunea legiuitorului a avut în vedere un criteriu obiectiv menit să limiteze cheltuielile cu personalul angajat din cadrul administrației publice locale.

39.

Curtea a apreciat că susținerile potrivit cărora autorii au fost obligați să participe la implementarea unor proiecte finanțate prin fonduri europene nerambursabile, prin atribuirea unor sarcini suplimentare față de cele prevăzute în fișa postului, sunt chestiuni care țin de aplicarea legii și care sunt de competența instanțelor judecătorești.

40.

Având în vedere dreptul exclusiv de care se bucură legiuitorul, de a reglementa modul de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, Curtea a apreciat că nu poate fi reținută nici încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 41

din perspectiva încălcării dreptului la salariu.

41.

Cu referire la pretinsa încălcare a

art. 42 din Constituție

care interzice munca forțată, este vădit neîntemeiată critica, întrucât aceste prevederi constituționale nu sunt aplicabile, ele vizând acțiuni/fapte etc. de o gravitate pronunțată, care aduc atingere demnității umane.

42.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluția

Deciziei nr. 510 din 5 octombrie 2023 , precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

43.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Lucian Miloșovici, de Mihaela Bujoreanu, de unitatea administrativ-teritorială Ceamurlia de Jos, Florentina Roxana Ciufu și de Elena Simina Dragu în dosarele nr. 109/88/2020*, nr. 1.235/88/2020*, nr. 1.197/88/2020*, nr. 302/88/2020* și nr. 493/88/2020* ale Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, de Cătălina Chitic și alții, de Valentin Haralambie și Fănica Munteanu și de către Carmen Angelica Cojocariu și alții în dosarele nr. 1.887/88/2021, nr. 321/88/2022 și nr. 857/88/2021 ale Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, precum și de către Georgeta Maria Jigmond și alții în Dosarul nr. 2.313/107/2022 al Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență și constată că dispozițiile

art. 11 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 decembrie 2025.