Decizia nr. 294/2001

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, excepție ridicată de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 7.685/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 București, în contradictoriu cu Ministerul Justiției.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, Dragos Panaitescu, lipsind cealaltă parte, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand ca

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, astfel cum a fost modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

încalcă prevederile art. 16 alin. (1) și ale art. 49 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece magistraților nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 33 alin. (1) și (2) din aceeași lege și astfel se restrânge în mod nejustificat dreptul acestora la sporul de vechime cuvenit până la intrarea în vigoare a ordonanței. Autorul invoca în motivarea excepției sale Decizia Curții Constituționale nr. 83 din 25 mai 1999, prin care Curtea a statuat ca restrangerea exercițiului unui drept trebuie să aibă un caracter temporar, or, în cazul de fața,

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

nu instituie perioada în care operează restrangerea dreptului la sporul de vechime, ci inlatura definitiv acest drept.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999. În susținerile sale procurorul ridica problema asimilarii magistraților cu persoanele care ocupa funcții de demnitate publică și invedereaza Curții necorelarile legislative din acest domeniu, arătând ca, în acest sens, se asteapta propuneri de lege ferenda.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2001, pronunțată în Dosarul nr. 7.685/2001, Judecătoria Sectorului 5 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Dragos Panaitescu în dosarul acelei instanțe, având ca obiect pretenții pentru plata unor drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate ridicate oral în fața instanței judecătorești autorul ei a susținut ca dispozițiile

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996 , republicată, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , cu privire la neacordarea sporului de vechime magistraților, sunt neconstituționale, fără a motiva aceasta sustinere și fără a indica dispoziția constituțională incalcata.

Judecătoria Sectorului 5 București, exprimandu-și opinia, apreciază ca excepția ridicată este intemeiata, deoarece "sporul pentru vechime în munca stabilit în funcție de vechimea în munca este un drept general recunoscut de legislația muncii pentru toți salariații bugetari, mai puțin magistraților". Se mai arata ca "privarea de sporul de vechime a acelor magistrați care au o vechime îndelungată în munca, dar insuficienta în magistratura, pentru a beneficia de sporul de stabilitate în magistratura, contravine principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, și încalcă, totodată, dreptul la protecția socială a muncii, prevăzut de art. 38 alin. (2) din Legea fundamentală".

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, întrucât dispozițiile legale criticate nu încalcă principiul egalității în fața legii, magistrații fiind într-o situație diferita față de alte categorii de salariați, fapt ce justifica și tratamentul juridic diferit, după cum a statuat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998. Salarizarea magistraților, în urma modificării

Legii nr. 50/1996

prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , a fost corelata cu dispozițiile

Legii nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică. Astfel, magistrații "sunt salarizați în aceleași condiții cu membrii autorităților legislativă și executivă, cu indemnizații care reprezintă unica forma de remunerare a acestora". Se apreciază în continuare ca dispozițiile legale criticate nu sunt contrare nici prevederilor art. 38 alin. (2) din Constituție, referitoare la protecția socială a muncii, întrucât chiar și un magistrat stagiar are salariul mult mai mare decât salariul minim pe economie.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Analizând modul cum a fost ridicată excepția (oral, în fața instanței, fără a fi motivată de către autor, ci de către instanța prin încheierea de ședința), Curtea Constituțională constata ca sunt îndeplinite cele doua condiții de admisibilitate prevăzute de

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit căruia "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate". Astfel, forma scrisă este realizată prin însuși actul de sesizare, încheierea de ședința, iar motivarea, prin indicarea de către instanța de judecată a dispozițiilor constituționale considerate ca fiind incalcate de textul de lege criticat.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, introdus prin

art. I pct. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000. Aceste dispoziții au următorul conținut: "(3) Prevederile alin. (1) și (2) nu sunt aplicabile magistraților."

Alin. (1) și (2) din legea sus-menționată prevăd acordarea unui "spor de vechime până la 25%, calculat la salariul de baza brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", diferențiat pe transe de vechime, care "se plătește cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a împlinit vechimea în munca".

Dispozițiile constituționale considerate ca fiind incalcate sunt următoarele:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 38 alin. (2): "Salariații au dreptul la protecția socială a muncii. Măsurile de protecție privesc securitatea și igiena muncii, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele, precum și alte situații specifice.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și, în consecința, urmează să fie respinsă.

Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudenta sa ca principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție, nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit (de exemplu: Decizia nr. 168 din 10 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 24 februarie 1999).

Curtea Constituțională mai constata ca salarizarea magistraților, în urma modificării

Legii nr. 50/1996

prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , a fost corelata cu dispozițiile

Legii nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de baza în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupa funcții de demnitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 16 iulie 1998. Conform prevederilor art. 19 și

art. 20 alin. (1) din Legea nr. 154/1998 , "Persoanele care ocupa funcții de demnitate publică au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație lunară", care "este unica forma de remunerare a activității corespunzătoare funcției [...]". Astfel,

art. 1^1 alin. (1) teza întâi, introdus în Legea nr. 50/1996

prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , prevede: "Indemnizațiile pentru magistrați și salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referința sectoriala prevăzute de lege pentru funcțiile de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativă și executivă." Conform

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 50/1996 , modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , "Magistrații au dreptul, pentru activitatea desfășurată, la o indemnizație de încadrare lunară, stabilită pe funcții, în raport cu nivelul instanțelor și parchetelor și cu vechimea în magistratura", care se stabilește în baza unor coeficienți de multiplicare. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că "Indemnizația prevăzută la alin. (1) și (2) este unica forma de remunerare lunară a activității corespunzătoare funcției de magistrat și reprezintă baza de calcul pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor care se determina în raport cu venitul salarial".

Curtea mai observa ca potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din aceeași lege, modificată, "Magistrații beneficiază de un adaos la indemnizația de încadrare lunară, în raport cu vechimea efectivă în funcțiile prevăzute la art. 42 și

art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, calculate în procente la indemnizația bruta de încadrare, după cum urmează: [...]"

În consecința, Curtea retine ca instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privinta drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se afla în situații diferite nu este contrară art. 16 alin. (1) din Constituție.

În ceea ce privește susținerea referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 38 alin. (2) și ale art. 49 alin. (1) și (2) din Constituție, Curtea constata ca aceste prevederi constituționale nu sunt incidente în cauza, întrucât dreptul la salariu, drept ce deriva din dreptul la munca reglementat de art. 38 din Constituție, nu este îngrădit sub nici o formă prin dispozițiile legale care fac obiectul excepției de neconstituționalitate.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 33 alin. (3) din Legea nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Dragos Panaitescu în Dosarul nr. 7.685/2001 al Judecătoriei Sectorului 5 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 1 noiembrie 2001.