Decizia nr. 65/2026
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 453 alin. (3) și ale art. 457 alin. (1) cu referire la dispozițiile art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Decizia nr. 547/2020 7 iulie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 88^1-88^9 din Legea …
Elena-Simina Tănăsescu
- președinte
Asztalos Csaba-Ferenc
- judecător
Mihai Busuioc
- judecător
Mihaela Ciochină
- judecător
Dacian-Cosmin Dragoș
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Nelu Bocancia
- magistrat-asistent
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3)
și ale
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal în Dosarul nr. 1.051/1/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.648D/2021.
2.
Dezbaterile au avut loc la data de 11 decembrie 2025, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie, și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor
art. 57
și ale
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 22 ianuarie 2026, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
3.
Prin Sentința penală nr. 269/PI din 23 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.051/1/2021, Curtea de Apel Timișoara - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3)
și ale
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal într-o cauză având ca obiect soluționarea revizuirii formulate împotriva unei decizii prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a respins ca inadmisibil apelul declarat de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva unei sentințe penale pronunțate de prima instanță, procedură în care a fost invocată o decizie a Curții Constituționale de admitere a excepției de neconstituționalitate ( Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020 ). Prin sentința prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, Curtea de Apel Timișoara a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, referitor la dispozițiile
art. 453 alin. (3)
și ale
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală , dar numai în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut
de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală , Curtea Constituțională a pronunțat
Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 , prin care a reținut că soluția legislativă care excludea posibilitatea revizuirii unei hotărâri de achitare încalcă dispozițiile
art. 16 ,
21
și
131 din Constituție .
5.
Autorul apreciază ca fiind aplicabile considerentele deciziei Curții Constituționale antereferite și cu privire la dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , susținând că sunt neconstituționale soluțiile legislative prevăzute de
art. 453 alin. (3)
și de
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală , care permit revizuirea hotărârii judecătorești ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate doar în favoarea condamnatului.
6.
Susține că dispozițiile
art. 131 din Constituție
impun legiuitorului să îi asigure procurorului posibilitatea revizuirii unei hotărâri judecătorești, ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate invocate de acesta, indiferent dacă cererea este formulată în favoarea sau în defavoarea unei persoane condamnate sau achitate. Menționează că posibilitatea formulării unei cereri de revizuire doar în favoarea persoanei condamnate este contrară
art. 16 din Constituție , întrucât se creează un tratament discriminatoriu față de părțile civile care au invocat alte cazuri de revizuire.
7.
Invocă încălcarea
art. 21 din Constituție
pentru aceleași argumente reținute de Curtea Constituțională în considerentele
Deciziei nr. 2 din 17 ianuarie 2017 .
8.
Totodată, reține că se încalcă și dispozițiile
art. 1 alin. (5)
și ale
art. 147 alin. (4) din Constituție , întrucât decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate invocată în cauză nu produce efecte, lipsind de fundament însuși controlul de constituționalitate.
9.
Susține, de asemenea, că dispozițiile criticate contravin și prevederilor
art. 129
prin raportare la cele ale
art. 53 din Constituție , întrucât limitarea dreptului de a formula cererea de revizuire, întemeiată pe cazul de revizuire prevăzut de
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , doar în favoarea inculpatului nu îndeplinește exigențele constituționale referitoare la restrângerea dreptului prevăzut de
art. 21 din Constituție
privind liberul acces la justiție.
10.
Curtea de Apel Timișoara - Secția penală apreciază că dispozițiile
art. 453 alin. (3)
și ale
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală
nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens, susține că inexistența soluției de achitare în enumerarea prevăzută în
art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală
nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, fiind justificată de existența unor cazuri diferite de revizuire, acest tratament diferit având ca scop protejarea securității raporturilor juridice mai ales în situația unei persoane achitate definitiv. Susține că accesul liber la justiție nu este un drept absolut, putând face obiectul unor limitări. În acest sens, invocă hotărârile din 21 februarie 1975 și din 28 mai 1985, pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Golder împotriva Regatului Unit, respectiv Ashingdane împotriva Regatului Unit. Totodată, susține că egalitatea în drepturi între cetățeni se referă la recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, iar nu la identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri. În ceea ce privește rolul procurorului, reține că dispozițiile criticate permit inițierea și exercitarea căii de atac a revizuirii, acest drept fiind exercitat în cauză.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1)
și ale
art. 33 din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
12.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Menționează că dispozițiile criticate fac inaplicabile, în situații precum cea în cauză, deciziile Curții Constituționale în chiar litigiul în care neconstituționalitatea textului de lege a fost invocată. Precizează că normele legale criticate aduc atingere principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi și accesul liber la justiție, precum și celor privind rolul Ministerului Public în procesul penal.
13.
Arată că, referitor la
art. 453 alin. (3)
și
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală , dar numai în ceea ce privește cazul de revizuire prevăzut
de art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală , Curtea Constituțională a pronunțat
Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2017 , astfel că, pentru identitate de rațiune, considerentele și soluția instanței de contencios constituțional sunt aplicabile și în prezenta cauză.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile comunicate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile
art. 457 alin. (1)
și ale
art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală . În raport cu motivele de neconstituționalitate formulate de autor prin notele scrise și având în vedere mențiunile instanței de judecată din considerentele actului de sesizare, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 453 alin. (3)
și ale
art. 457 alin. (1)
cu referire la dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală .
17.
Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, dispozițiile
art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală
au fost modificate prin
art. I pct. 50 din Legea nr. 201/2023
pentru modificarea și completarea
Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru modificarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 6 iulie 2023. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor
art. 29 alin. (1)
și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare.
18.
Pentru aceste motive, se impune ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor
art. 453 alin. (3) din Codul de procedură penală , reglementarea în vigoare la data sesizării Curții Constituționale.
19.
Textele de lege criticate au următorul conținut:
–
Articolul 453
alin. (1) lit. f):
„Revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când: f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală care, după ce hotărârea a devenit definitivă, a fost declarată neconstituțională ca urmare a admiterii unei excepții de neconstituționalitate ridicate în acea cauză, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.“;
–
Articolul 453
alin. (3):
„(3) Cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a) și f) pot fi invocate ca motive de revizuire numai în favoarea persoanei condamnate sau a celei față de care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei.“;
–
Articolul 457
alin. (1):
„(1) Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la art. 453 alin. (1) lit. f), când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.“
20.
Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale
art. 1 alin. (5)
referitor la respectarea supremației Constituției, ale
art. 16
privind egalitatea în drepturi, ale
art. 21
privind accesul liber la justiție, ale
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale
art. 129
privind folosirea căilor de atac, ale
art. 131
referitor la rolul Ministerului Public în activitatea judiciară și ale
art. 147 alin. (4)
privind efectele deciziilor Curții Constituționale.
21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată cu ocazia soluționării unei cereri de revizuire formulate, printre altele, în temeiul
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , fiind invocată, în acest sens,
Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 19 august 2020, prin care Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile
art. 88^1 alin. (6)
și ale
art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară sunt neconstituționale.
22.
Curtea reține că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, a fost invocată, de asemenea, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară. Însă, constatând incidența în mod simultan a două cauze de inadmisibilitate ce vizau, în egală măsură, obiectul excepției de neconstituționalitate și aplicând criteriile de stabilire a ordinii de examinare a condițiilor de admisibilitate reglementate de
Legea nr. 47/1992 , astfel cum acestea au fost statuate în jurisprudența instanței de control constituțional ( Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022), Curtea a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004
prin
Decizia nr. 593 din 24 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 26 aprilie 2023. Pentru a pronunța această din urmă soluție, Curtea a reținut că prevederile
art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004
nu mai pot produce efecte juridice ulterior abrogării lor exprese, indiferent de stadiul soluționării cauzei ce intră în competența Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. În aceste condiții, Curtea a constatat lipsa incidenței în cauză a
Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, ceea ce a determinat concluzia potrivit căreia excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004
este inadmisibilă, întrucât nu îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
și dezvoltată în jurisprudența Curții Constituționale, și anume aceea ca textul de lege care formează obiect al excepției să fie „în vigoare“.
23.
Așadar, în pronunțarea soluției sale de inadmisibilitate, Curtea nu a avut în vedere
Decizia nr. 547 din 7 iulie 2020 , precitată, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor
art. 88^8 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 304/2004
privind organizarea judiciară.
24.
Or, astfel cum s-a reținut în jurisprudența constantă a Curții Constituționale (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 188 din 8 aprilie 2025 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 850 din 16 septembrie 2025, paragrafele 35 și 36,
Decizia nr. 589 din 31 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 23 iunie 2025, paragraful 24, și
Decizia nr. 504 din 17 octombrie 2024 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 10 martie 2025, paragraful 16), autorul excepției poate beneficia de mecanismul procedural reglementat prin dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , prin intermediul căruia persoanele îndreptățite pot exercita o cale extraordinară de atac (revizuirea) pentru remedierea situației lor procesuale penale în care a fost invocată o excepție de neconstituționalitate admisă de Curtea Constituțională după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive doar în măsura în care asupra aceleiași excepții de neconstituționalitate invocate Curtea pronunță o soluție procedurală de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă.
25.
Prin urmare, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , astfel că autorul sesizării nu poate ca, pe calea revizuirii întemeiate pe
Decizia nr. 593 din 24 noiembrie 2022 , să beneficieze de efectele juridice ale
Deciziei nr. 547 din 7 iulie 2020 .
26.
De altfel, Curtea reține că prin sentința prin care a fost sesizată instanța de control constituțional a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de autorul excepției de neconstituționalitate. Așa încât Curtea constată că excepția de neconstituționalitate este, la rândul ei, inadmisibilă, pentru lipsa legăturii cu soluționarea cauzei.
27.
Astfel, potrivit prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. În acest sens, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă este, de asemenea, inadmisibilă, în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția. Aceasta, deoarece, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia sa nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză. Rezultă că o atare excepție de neconstituționalitate nu îndeplinește o condiție de admisibilitate, aceea a legăturii cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
(a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 171 din 8 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 7 aprilie 2011,
Decizia nr. 203 din 6 martie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012,
Decizia nr. 94 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 16 aprilie 2014,
Decizia nr. 254 din 5 mai 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iulie 2016, paragraful 18,
Decizia nr. 433 din 21 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 671 din 31 august 2016, paragraful 22, și
Decizia nr. 784 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 6 martie 2018, paragraful 16).
28.
Așadar, ținând cont de prevederile
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3)
și ale
art. 457 alin. (1)
cu referire la dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală
este inadmisibilă.
29.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 453 alin. (3)
și ale
art. 457 alin. (1)
cu referire la dispozițiile
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția judiciară - Serviciul judiciar penal în Dosarul nr. 1.051/1/2021 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 ianuarie 2026.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE ELENA-SIMINA TĂNĂSESCU Magistrat-asistent, Nelu Bocancia
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.