Decizia nr. 397/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Senia Costinescu

- magistrat-asistent-șef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Calor - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.082/2/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.363D/2019.

2.

La apelul nominal se prezintă autorul excepției, prin reprezentant Mihaela Nicoleta Constantin, și Consiliul Concurenței, prin inspector de concurență Daniela Sandu. Lipsește Agenția Națională de Administrare Fiscală, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției, care invocă prevederile

art. 7 din Legea concurenței nr. 21/1996

și arată că societatea pe care o reprezintă deține o pondere mică pe piața relevantă a centralelor termice, astfel că nu putea să intre sub incidența prevederilor legale criticate.

4.

Reprezentantul Consiliului Concurenței solicită Curții respingerea excepției ca inadmisibilă, întrucât autoarea nu și-a motivat criticile de neconstituționalitate, arătând totodată că, pe fond, excepția este neîntemeiată, în acest sens fiind jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

5.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției nu își motivează criticile. În subsidiar, apreciază că excepția este neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materia reglementată, de exemplu,

Decizia nr. 362 din 25 martie 2010 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 14 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.082/2/2016/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 . Excepția a fost ridicată de recurenta-reclamantă Societatea Calor - S.R.L. din București într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs împotriva sentinței civile prin care s-a respins cererea de anulare a unor decizii ale Consiliului Concurenței.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea susține că norma criticată încalcă mai multe dispoziții constituționale, fără a motiva în ce constă contrarietatea cu aceste prevederi.

8.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

9.

Potrivit

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 153 din 29 februarie 2016, care au următorul cuprins:

(1)

Sunt interzise orice înțelegeri între întreprinderi, decizii ale asociațiilor de întreprinderi și practici concertate, care au ca obiect sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenței pe piața românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:

a)

stabilesc, direct sau indirect, prețuri de cumpărare sau de vânzare sau orice alte condiții de tranzacționare;

b)

limitează sau controlează producția, comercializarea, dezvoltarea tehnică sau investițiile;

c)

împart piețele sau sursele de aprovizionare;

d)

aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial;

e)

condiționează încheierea contractelor de acceptarea de către parteneri a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu uzanțele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 31

privind dreptul la informare,

art. 52

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică,

art. 45

referitor la libertatea economică și în

art. 135

privind economia.

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, a conturat o anumită structură inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat, precum și motivarea de către autorul excepției a relației de contrarietate existente între cele două texte. Excepția ridicată în prezenta cauză cuprinde doar dispoziția legală criticată și textele constituționale de referință, fără a cuprinde o minimă motivare a criticilor, astfel că nu constituie o veritabilă excepție de neconstituționalitate.

15.

Dacă ar proceda la examinarea criticilor astfel formulate, care nu relevă în niciun mod contrarietatea dintre norma criticată și dispozițiile constituționale invocate, instanța constituțională s-ar substitui autoarei în formularea unei excepții de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că „sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 627 din 29 mai 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, sau

Decizia nr. 339 din 20 mai 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 752 din 2 august 2021).

16.

Mai mult, Curtea constată că, de fapt, autoarea excepției este nemulțumită de maniera în care organul administrativ (Consiliul Concurenței) a aplicat normele cuprinse în

Legea concurenței nr. 21/1996 . Or, controlul asupra modului în care actele normative sunt aplicate de către destinatarii lor ține de gestionarea actului de justiție, atribuția interpretării și aplicării legii intrând în sfera de competență a instanțelor judecătorești, potrivit

art. 126 din Constituție , și nu în sfera controlului de constituționalitate, astfel încât și sub acest aspect excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

17.

Pentru toate aceste motive, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 , excepție ridicată de Societatea Calor - S.R.L. din București în Dosarul nr. 3.082/2/2016/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din 4 iulie 2023.