Decizia nr. 759/2023

Articolul 11

teza a doua din Legea nr. 304/2004 : „Activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.“;

–

Articolul 52

alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004 : „(1) (...) Schimbarea membrilor completelor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de

Regulamentul

de ordine interioară a instanțelor judecătorești.“;

–

Articolul 53

alin. (2) din Legea nr. 304/2004 : „(2) Cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege.“;

–

Articolul 354

alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală : „(2) Completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când acest lucru nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor.“

19.

În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (3)

referitor la dreptul la un proces echitabil, ale

art. 73 alin. (3) lit. j)

și

l)

privind reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și, respectiv, a organizării și funcționării Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi, ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției și ale

art. 126 alin. (6)

privind instanțele judecătorești, precum și ale

art. 20 alin. (2)

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile

art. 6 paragraful 1

privind dreptul la un proces echitabil din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 11 teza a doua , ale

art. 52 alin. (1) fraza a doua

și ale

art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 , precum și ale

art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală

au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale invocate și în prezenta cauză și față de critici similare.

21.

Astfel, prin

Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 17 ianuarie 2023, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 teza a doua

și ale

art. 52 alin. (1) fraza a doua din Legea nr. 304/2004 , precum și ale

art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală . Prin decizia menționată, paragrafele 12-20, Curtea a reținut, referitor la competența colegiilor de conducere ale curților de apel, ale tribunalelor, ale tribunalelor specializate și ale judecătoriilor de a stabili modalitatea de desemnare a membrilor completurilor de judecată, că ceea ce se critică este însăși ideea de învestire ex lege a acestora cu competența de a stabili compunerea completurilor, ceea ce înseamnă că pot opta pentru o anumită modalitate concretă de desemnare a membrilor completurilor, tocmai pentru că legea nu reglementează dacă aceasta se face aleatoriu sau prin nominalizare. Or, Curtea a reținut că legiuitorul are opțiunea să stabilească el însuși organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată sau, din contră, să lase acest aspect în sfera actelor administrative normative. Învestirea/Desemnarea colegiilor de conducere ex lege cu competența de a stabili ele însele compunerea completurilor de judecată nu pune nicio problemă de constituționalitate. Curtea nu are competența să cenzureze opțiunea legiuitorului de a stabili la nivelul curților de apel, al tribunalelor sau al judecătoriilor organul competent să aprobe/valideze compunerea completurilor de judecată, iar la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție să lase stabilirea organului competent în sarcina colegiului de conducere. Referitor la modul concret de desemnare a membrilor completului, Curtea a reținut că sunt aplicabile mutatis mutandis paragrafele 48 și 51 din

Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 28 februarie 2020. Astfel, ori de câte ori o lege nu reglementează o anumită procedură de ducere la îndeplinire a unei măsuri/finalități prevăzute prin lege, revine actului administrativ normativ să o reglementeze, fără ca un asemenea procedeu să poată fi echivalat cu o adăugare la lege. În situația în care autoritatea administrativă emitentă a stabilit o anumită modalitate de desemnare a membrilor unor completuri cu privire la care legea nu dispune nimic, Curtea a constatat că aceasta are o marjă de apreciere ce nu poate fi contestată din perspectiva relației dintre un act de reglementare primar și unul secundar.

22.

Tot prin

Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022 , anterior citată, Curtea a mai reținut că nu există nicio prevedere constituțională sau vreo exigență rezultată din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale care să impună ca modul de desemnare a membrilor completurilor să fie realizat în mod direct prin lege. În lipsa unei prevederi legale exprese, rezultă că legiuitorul a acceptat ca un act de reglementare secundară să realizeze acest lucru, ca act de executare a legii. O asemenea modalitate de legiferare nu echivalează cu conferirea de competențe legislative unei autorități administrative, astfel că textul criticat nu contravine prevederilor

art. 61

și

art. 73 alin. (3) lit. l) din Constituție .

23.

De asemenea, Curtea a reținut că și în privința curților de apel, a tribunalelor, a tribunalelor specializate și a judecătoriilor este aplicabil mutatis mutandis paragraful 57 din

Decizia nr. 27 din 22 ianuarie 2020 , astfel că, dacă legea nu prevede în mod expres ca desemnarea membrilor completurilor să se facă prin tragere la sorți sau prin nominalizare expresă, iar actul administrativ cu caracter normativ a reglementat, în lipsa unei dispoziții legale restrictive, una dintre aceste două modalități, înseamnă că această compunere a completului, sub aspectul desemnării membrilor săi, a fost realizată în baza și în temeiul legii, cu alte cuvinte, prin lege. Pentru argumentele de mai sus, Curtea nu a reținut nici încălcarea prevederilor

art. 21 alin. (3) din Constituție , în componenta sa referitoare la stabilirea prin lege a instanței judecătorești.

24.

Referitor la critica potrivit căreia sintagma „cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective“, cuprinsă în dispozițiile

art. 11 din Legea nr. 304/2004 , este lipsită de precizie și generează aplicare discreționară și abuz ce afectează caracterul de echitate, independență și imparțialitate a procesului, Curtea a constatat, prin

Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022 , precitată, că și această susținere este neîntemeiată. Astfel, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor

art. 11 din Legea nr. 304/2004 , activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, iar, potrivit dispozițiilor

art. 53 alin. (1)

din aceeași lege, repartizarea cauzelor pe completuri de judecată se face în mod aleatoriu, în sistem informatizat. Prin această din urmă reglementare, legiuitorul a instituit o excepție de la principiul continuității, având în vedere că pot exista motive obiective pentru care judecătorul să nu poată participa la judecată. Faptul că în cuprinsul legii nu sunt enumerate aceste motive obiective nu poate conduce la neconstituționalitatea textului de lege criticat, deoarece legiuitorul nici nu ar fi putut să prevadă, în mod exhaustiv, aceste situații obiective. În acest sens, dispozițiile

art. 52 alin. (1) fraza a doua

prevăd că schimbarea membrilor completurilor se face în mod excepțional, pe baza criteriilor obiective stabilite de

Regulamentul

de ordine interioară a instanțelor judecătorești.

25.

În aceste condiții, prin

Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022 , Curtea a reținut că și critica referitoare la încălcarea principiului egalității în fața legii, în sensul că inculpații nu beneficiază de garanțiile unei justiții unice, egale și imparțiale din cauza pretinsei neclarități a dispozițiilor

art. 11 din Legea nr. 304/2004 , este neîntemeiată, deoarece faptul că nu sunt prevăzute exhaustiv în lege criteriile obiective pentru schimbarea membrilor completelor, ci doar în regulament, nu echivalează cu instituirea unor privilegii sau discriminări.

26.

Cât privește critica referitoare la încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 124

privind înfăptuirea justiției și ale

art. 126

privind instanțele judecătorești, Curtea a constatat că aceasta nu este întemeiată, deoarece normele de lege criticate vizează reguli privind compunerea completurilor de judecată, fără a afecta principiul înfăptuirii justiției în numele legii și cel potrivit căruia competența și procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege.

27.

Prin

Decizia nr. 496 din 2 noiembrie 2022 , Curtea a reținut că cele statuate mai sus sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește dispozițiile

art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală , referitor la compunerea instanței, astfel că nu se poate reține contrarietatea acestui text de lege cu prevederile constituționale invocate. Textul de lege criticat normează cu privire la unicitatea completului de judecată și continuitatea ședinței, însă nu exclude modificarea componenței completului de judecată, până la începerea dezbaterilor, dacă menținerea acesteia nu este posibilă. Totodată, în ceea ce privește continuitatea completului de judecată, instanța de control constituțional a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care obligă la luarea în considerare a principiului continuității completului de judecată, prin prisma exigențelor regulii nemijlocirii ce decurge din prevederile

art. 6 paragraful 1 din Convenție

(a se vedea

Hotărârea din 2 decembrie 2014 , pronunțată în Cauza Cutean împotriva României, paragrafele 60 și 61, și Hotărârea din 7 martie 2017, pronunțată în Cauza Cerovšek și Božičnik împotriva Sloveniei, paragraful 43). În

Hotărârea din 2 decembrie 2014 , pronunțată în Cauza Cutean împotriva României, instanța de la Strasbourg a reamintit că, potrivit principiului nemijlocirii, într-un proces penal hotărârea trebuie luată de judecătorii care au fost prezenți la procedură și la procesul de administrare a probelor. Totuși, nu se poate considera că aceasta constituie o interdicție a schimbării compunerii completului de judecată în timpul unui proces. Pot apărea factori administrativi sau procedurali foarte evidenți care să facă imposibilă participarea în continuare a unui judecător într-un proces. De asemenea, pot fi luate măsuri pentru a se asigura că judecătorii care continuă să judece cauza au înțeles în mod corespunzător probele și argumentele, de pildă, prin asigurarea disponibilității în formă scrisă a declarațiilor, în cazul în care credibilitatea martorilor în chestiune nu este pusă la îndoială, sau prin noi ascultări ale argumentelor relevante sau ale martorilor importanți înaintea completului nou-format. În vederea respectării dreptului la un proces echitabil și a continuității completului de judecată este necesar ca hotărârea judecătorească, actul final și de dispoziție al instanței prin care se soluționează cu autoritate de lucru judecat litigiul dintre părți, să fie rezultatul activității de deliberare la care să participe judecătorii care au calitatea de membri ai completului în fața căruia a avut loc dezbaterea.

28.

În același sens sunt și

Decizia nr. 470 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1164 din 8 decembrie 2021, și

Decizia nr. 138 din 21 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 1 august 2023.

29.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

30.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Mircioiu, Doina Mircioiu și Societatea Andami Comp - S.R.L. din București în Dosarul nr. 46.826/3/2017/a1 al Curții de Apel București - Secția I penală și de Genică Ioan Grumaz în Dosarul nr. 15.240/197/2017 al Judecătoriei Brașov - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 11 teza a doua , ale

art. 52 alin. (1) fraza a doua

și ale

art. 53 alin. (2) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară și ale

art. 354 alin. (2) fraza a doua din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția I penală și Judecătoriei Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2023.