Decizia nr. 306/2002

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Koszokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 și 9 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Floarea Calin Duta și Haralambie Calin Duta în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Targoviste.

La apelul nominal se constata prezenta autorilor excepției, precum și a părții Alexandru Damaschin.

Autorii excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, iar partea Alexandru Damaschin solicita respingerea ei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate. În acest sens se arata ca prevederile

art. 9 din Legea nr. 50/1991 , republicată, cu modificările ulterioare, au fost abrogate, iar cu privire la constituționalitatea art. 3 din lege, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie 2001.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 30 aprilie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 2.982/2001, Judecătoria Targoviste a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 și 9 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată și completată prin

Legea nr. 453/2001 , excepție ridicată de Floarea Calin Duta și Haralambie Calin Duta într-o cauza având ca obiect obligarea acestora la desființarea unor construcții ridicate pe terenul altuia.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca aceste texte din

Legea nr. 50/1991

"referitoare la demolarea unor construcții așezate pe terenuri uzucapate înainte de 1990" încalcă art. 41 din Constituție.

Judecătoria Targoviste considera ca

art. 3 și 9 din Legea nr. 50/1991 , republicată, astfel cum au fost modificate prin

art. I din Legea nr. 453/2001 , nu sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituție. În acest sens, se arata ca "legiuitorul anului 2001 nu a înțeles sa deroge de la dispozițiile constituționale", ci "obținerea autorizației de construire sau de desființare a construcțiilor, prevăzută de

art. I din Legea nr. 453/2001 , se impune pentru menținerea disciplinei în construcții, pentru evitarea construirii în mod haotic, pentru dezvoltarea urbanistica a localităților urbane și rurale și respectarea condițiilor de siguranță în exploatarea construcțiilor".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata ca textele de lege criticate nu contravin art. 41 din Constituție, "întrucât regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate". Se mai arata ca, în legătură cu constituționalitatea acestor texte de lege, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin deciziile nr. 259/2001 și nr. 77/2002.

Avocatul Poporului apreciază ca

art. 3 și 9 din Legea nr. 50/1991 , cu modificările și completările ulterioare, sunt constituționale, sens în care se arata ca "regimul legal al construcțiilor instituit prin

Legea nr. 50/1991

reglementează conținutul și limitele dreptului de proprietate, în temeiul art. 41 alin. (1) din Constituție", iar "obținerea autorizației de construire, prevăzută de lege, se impune pentru menținerea disciplinei în construcții".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile

art. 3 și 9 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit

art. I pct. 5 din Legea nr. 453/2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001,

art. 3 din Legea nr. 50/1991

a fost modificat, iar art. 9 a fost abrogat prin art. I pct. 13 din lege. Conținutul art. 9 a fost însă preluat în dispozițiile art. 6^1, introduse prin art. I pct. 10 din aceeași lege. Asa fiind, prin prezenta decizie Curtea Constituțională urmează să se pronunțe asupra constituționalității

art. 3 și 6^1 din Legea nr. 50/1991 , republicată, astfel cum au fost modificate și completate prin

Legea nr. 453/2001 , al căror cuprins este următorul:

- Art. 3: "Autorizația de construire se eliberează pentru:

a) lucrări de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinație sau de reparare a construcțiilor de orice fel, precum și a instalațiilor aferente acestora, cu excepția celor prevăzute la art. 8 lit. f);

b) lucrări de construire, reconstruire, extindere, reparare, consolidare, protejare, restaurare, conservare, precum și orice alte lucrări, indiferent de valoarea lor, care urmează să fie efectuate la construcții reprezentând monumente istorice, inclusiv la cele din zonele lor de protecție, stabilite potrivit legii;

c) lucrări de construire, reconstruire, modificare, extindere, reparare, modernizare și reabilitare, privind cai de comunicație, rețele și dotări tehnico-edilitare, noi capacități de producere, de transport, de distribuție a energiei electrice și/sau termice, precum și de reabilitare și de retehnologizare a celor existente;

d) împrejmuiri și mobilier urban, amenajări de spații verzi, parcuri, piețe și alte lucrări de amenajare a spațiilor publice;

e) lucrări de foraje și excavari necesare în vederea efectuării studiilor geotehnice, prospectiunilor geologice, exploatarilor de cariere, balastiere, sonde de gaze și petrol, precum și alte exploatări;

f) lucrări, amenajări și construcții cu caracter provizoriu necesare în vederea organizării execuției lucrărilor de baza, dacă nu au fost autorizate o dată cu acestea;

g) organizarea de tabere de corturi, casute sau de rulote;

h) lucrări de construcții cu caracter provizoriu: chioscuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri și panouri de afisaj, firme și reclame, precum și anexele gospodărești ale exploatațiilor agricole situate în extravilan;

i) cimitire - noi și extinderi.";

- Art. 6^1: "(1) Demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea - parțială sau totală - a construcțiilor și instalațiilor aferente, precum și a oricăror amenajări se face numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art. 4.

(2) Autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice și ale regulamentelor aferente acestora, potrivit legii, cu excepțiile prevăzute la art. 8."

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate prevederile

art. 3 și 6^1 din Legea nr. 50/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, care stabilesc obligația de a construi numai pe baza unei autorizații de construire și de a demola o construcție existenta pe baza unei autorizații de desființare a acesteia sunt contrare prevederilor art. 41 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului, sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta și prealabilă despăgubire.

(4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității.

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) și (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiție.

(6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecția mediului și asigurarea bunei vecinătăți, precum și la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.

(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca art. 3 din lege stabilește lucrările pentru care se eliberează autorizația de construire, iar art. 6^1 conține dispoziții potrivit cărora demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea - parțială sau totală - a construcțiilor și instalațiilor aferente se efectuează numai pe baza autorizației de desființare, obținută în prealabil și emisă în aceleași condiții ca și autorizația de construire, ceea ce, în opinia autorilor excepției, contravine art. 41 din Constituție privind "Protecția proprietății private".

Curtea retine ca aceasta critica este neîntemeiată, întrucât regimul legal al construcțiilor nu are legătură cu ocrotirea dreptului de proprietate. În măsura în care însă dobândirea dreptului de proprietate are loc fără respectarea condițiilor prevăzute de lege, ca și în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancțiunile stabilite de lege, fără a se putea apara invocand principiul constituțional al ocrotirii proprietății. În acest sens a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 259 din 25 septembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 13 din 11 ianuarie 2002, într-o cauza în care a efectuat controlul de constituționalitate a prevederilor

art. 3 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicată, tot prin raportare la art. 41 din Constituție.

Deoarece în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura sa determine schimbarea acestei jurisprudente, cele statuate anterior își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A)c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 3 și 6^1 din Legea nr. 50/1991

privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, modificată și completată prin

Legea nr. 453/2001 , excepție ridicată de Floarea Calin Duta și Haralambie Calin Duta în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecătoriei Targoviste.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 noiembrie 2002.