Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 313/2024

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală

prezumat în vigoare

Data actului
18 iunie 2024
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 1164 din 21 noiembrie 2024
Citează
19 acte
Structură
0 articole · 26.049 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 3

  • Legea nr. 656/2002 7 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsu…
  • Legea nr. 656/2002 7 decembrie 2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsu…
  • Decizia nr. 16/2016 19 ianuarie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 381 alin. (7) din Co…

Interpretează 3

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Decizia nr. 16/2016 19 ianuarie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 381 alin. (7) din Co…
  • Decizia nr. 16/2016 23 mai 2016 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare și …

Are ca temei 3

  • Legea nr. 47/1992 18 mai 1992 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
  • Legea nr. 656/2002 7 decembrie 2002 (prevederi anume) pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsu…
  • Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului [actualul

art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019

pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative], excepție ridicată de Alin Cucu în Dosarul nr. 1.778/116/2016 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 603D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere soluția și considerentele

Deciziei Curții Constituționale nr. 471 din 22 octombrie 2022 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 4 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 1.778/116/2016, Curtea de Apel București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului [actualul

art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019

pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative]. Excepția a fost ridicată de Alin Cucu, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin

art. 1 alin. (5) din Constituție , ca urmare a necircumstanțierii sferei infracțiunilor predicat, a neindividualizării față de infracțiunea predicat și a creării unor paralelisme legislative, statu-quo care afectează și principiul legalității incriminării statuat de prevederile

art. 23 alin. (12) din Constituție

și ale

art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Susține aceleași transgresiuni ale

Legii fundamentale

în ceea ce privește interpretarea obligatorie dată de către instanța supremă, prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , de natură să determine imprevizibilitatea normei substanțial penale din perspectiva potențialei duble sancționări a autorului infracțiunii predicat și a insuficientei departajări între spălarea de bani și infracțiunea predicat, atunci când sunt reținute în sarcina aceluiași subiect activ, aspect care conduce inclusiv la încălcarea regulii fundamentale a egalității între persoanele aflate în situații juridice identice.

6.

Așadar, autorul excepției susține că un prim motiv de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate privește imprevizibilitatea soluției legislative, care nu limitează și nu enumeră sfera infracțiunilor predicat din care pot proveni banii, valorile ori bunurile care formează obiectul spălării de bani. Susține, totodată, că un al doilea motiv de neconstituționalitate, complementar celui de mai sus, derivă din încălcarea obligației de evitare a paralelismelor în procesul de legiferare, infracțiunea de spălare a banilor aflându-se, în cazul unora dintre modalitățile normative, în stare de identitate de reglementare cu infracțiunea de tăinuire. O altă critică privește neconstituționalitatea soluției legislative criticate, care, în interpretarea dată de instanța supremă prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , permite ca subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor să fie același cu subiectul activ al infracțiunii din care provin bunurile, aspect care contravine cerințelor de predictibilitate și precizie a normei incriminatorii, încălcându-se principiul ne bis in idem și generându-se soluții diferite pentru subiecții de drept aflați în situații identice. Susține că un alt petit de neconstituționalitate privește insuficienta departajare a infracțiunii de spălare a banilor de infracțiunea predicat, determinată de neclaritatea normei incriminatorii, dar mai ales de interpretarea dată acesteia de către instanța supremă, prin decizia menționată, care, prin echivocul său, conduce la întrepătrunderea nepermisă între latura obiectivă a infracțiunii predicat și cea a infracțiunii de spălare a banilor. De asemenea, susține că un ultim petit de neconstituționalitate privește incompatibilitatea soluției potrivit căreia subiectul activ al infracțiunii predicat poate fi inclusiv subiect activ al infracțiunii de spălare a banilor cu tradiția juridică și jurisprudențială națională, ceea ce determină, implicit, o greșită transpunere a obligațiilor asumate prin

Convenția Consiliului Europei

privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005 (ratificată de România prin

Legea nr. 420/2006 ), aspect față de care apreciază că sunt încălcate dispozițiile

art. 20 din Constituție .

7.

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, invocă considerente ale

deciziilor Curții Constituționale nr. 513 din 19 aprilie 2011 ,

nr. 379 din 7 iunie 2016

și

nr. 418 din 19 iunie 2018 , apreciind că normele legale criticate sunt suficient de clare, precise și previzibile, nu încalcă principiul ne bis in idem și se aplică în mod nediscriminatoriu tuturor subiecților de drept.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și, în acest sens, reține considerentele

deciziilor Curții Constituționale nr. 629 din 4 noiembrie 2014 ,

nr. 379 din 7 iunie 2016

și

nr. 172 din 29 martie 2018 . Totodată, apreciază că excepția de neconstituționalitate nu vizează o presupusă contradicție între textele de lege criticate și normele constituționale invocate, ci o chestiune de interpretare și aplicare a legii de către organele judiciare. Reține că rolul decizional conferit instanțelor de judecată urmărește tocmai înlăturarea acelor dubii ce persistă cu ocazia interpretării normelor, cu condiția ca rezultatul obținut să fie unul coerent cu substanța infracțiunii și să fie, în mod rezonabil, unul previzibil. Consideră că există elemente suficiente de diferențiere între cele două norme de incriminare, pe care organele judiciare sunt chemate să le analizeze și să le aplice in concreto, în cadrul instrumentării dosarelor penale cu astfel de infracțiuni. Faptul că nu există o circumstanțiere expresă în cuprinsul legii, așa cum se solicită de către autorul excepției, nu presupune existența unui viciu de neconstituționalitate atât timp cât interpretarea organelor judiciare este una coerentă și previzibilă.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului [actualul

art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019

pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative]. Având în vedere criticile formulate de autor, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016.

13.

Dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și

c) din Legea nr. 656/2002

au constituit obiectul

Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, respectiv dacă acțiunile enumerate în cuprinsul

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și

c) din Legea nr. 656/2002, republicată

(schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea și dobândirea, deținerea sau folosirea), reprezintă modalități normative distincte de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor sau reprezintă variante alternative ale elementului material al laturii obiective a infracțiunii de spălare a banilor. Prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit, printre altele, că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile.

14.

Anterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate,

Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, a fost abrogată prin

Legea nr. 129/2019

pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor

art. 29 alin. (1)

și ale

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Având în vedere că autorul prezentei excepții de neconstituționalitate a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, în forma prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , precum și soluția pronunțată prin

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , instanța de control constituțional urmează să se pronunțe asupra constituționalității prevederilor

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Textul de lege criticat are următorul conținut: „Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei;“.

15.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la principiul legalității, ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 23 alin. (12)

privind legalitatea incriminării și a pedepsei, precum și prevederilor

art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , cu privire la legalitatea incriminării și a pedepsei, și ale

art. 4 paragraful 1 din Protocolul nr. 7

la

Convenție , referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori.

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, au mai făcut obiectul unor critici similare, Curtea Constituțională pronunțând în acest sens

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018,

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020,

Decizia nr. 116 din 10 martie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020,

Decizia nr. 643 din 19 octombrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2022,

Decizia nr. 112 din 15 martie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 18 iulie 2022,

Decizia nr. 471 din 22 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 126 din 14 februarie 2023, și

Decizia nr. 479 din 27 octombrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 20 februarie 2023, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.

17.

În considerentele deciziilor precitate, Curtea a reamintit că, prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , precitată, a constatat că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale. Curtea a reținut, totodată, că, în soluția pronunțată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , instanța supremă, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la

art. 29 alin. (1) lit. a) ,

b)

și, respectiv,

c) din Legea nr. 656/2002 . Însă instanța de contencios constituțional, în cuprinsul

Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, a făcut o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 , arătând că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice.

18.

Prin

Decizia nr. 116 din 10 martie 2020 , paragraful 23, și prin

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragrafele 26-32, analizând dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 656/2002 , Curtea Constituțională a reținut că varianta normativă prevăzută la

alin. (1) lit. a)

constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la

alin. (1) lit. b)

constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la

alin. (1) lit. c)

din aceeași lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Curtea a stabilit că primele două modalități normative, reglementate la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri rezultate din săvârșirea de infracțiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 , în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, este neconstituțională în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii.

19.

Cu referire la prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut atât în

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, cât și în

Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 , prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem.

20.

De asemenea, prin aceleași decizii, Curtea a mai reținut că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt clare, precise și previzibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracțiunii menționate constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

sunt în acord cu dispozițiile

art. 23 alin. (12) din Constituție

și cu cele ale

art. 7 din Convenție .

21.

În același sens, prin

Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 29 din Legea nr. 656/2002

stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune.

22.

În ceea ce privește potențialul paralelism între infracțiunea de tăinuire, prevăzută la

art. 270 din Codul penal , și cea de spălare a banilor, reglementată la

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , prin

Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018 , paragraful 14, Curtea a reținut că împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire nu conferă caracter neconstituțional celei dintâi, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când, în cazul tăinuirii, dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. De asemenea, prin

Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019 , paragraful 32, Curtea a constatat că infracțiunea de tăinuire, fiind inclusă în

titlul IV al părții speciale a Codului penal

- Infracțiuni contra înfăptuirii justiției, reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta, dispozițiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracțiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecției valorilor sociale din domeniul circulației legale a banilor și al prevenirii și combaterii finanțării terorismului. Așa fiind, încadrarea faptelor, potrivit

art. 270 din Codul penal

sau conform

art. 29 alin. (1) lit. a)

și

b) din Legea nr. 656/2002 , va fi făcută de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Distinct de considerentele menționate anterior, Curtea reține că normele criticate nu sunt de natură să încalce principiul egalității în drepturi, prevăzut la

art. 16 din Constituție , întrucât discriminarea poate fi constatată doar în situația reglementării unor soluții juridice diferite pentru persoane aflate în situații similare, aspect ce nu poate fi reținut în prezenta cauză. În acest sens, Curtea Constituțională a statuat, în repetate rânduri, că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, dar că acesta nu interzice reguli specifice, în cazul unei diferențe de situații (a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, și

Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1

-

3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Alin Cucu în Dosarul nr. 1.778/116/2016 al Curții de Apel București - Secția a II-a penală și constată că dispozițiile

art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002

pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin

Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2024.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.