Decizia nr. 339/2024
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia-Marilena Ionea
- magistrat-asistent
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Manuela-Camelia Cucerea și Marta Simon în Dosarul nr. 1.056/102/2019/a2 al Tribunalului Mureș - Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 840D/2020.
2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 octombrie 2023, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul prevederilor
art. 57
și ale
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 2 noiembrie 2023. Ulterior, având în vedere că nu au fost prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri și ținând cont de cererile formulate de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, în temeiul
art. 58 alin. (1)
teza întâi, respectiv al
art. 57
și al
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea a amânat pronunțarea pentru 28 noiembrie 2023, 30 ianuarie 2024, 14 februarie 2024, 21 februarie 2024, 20 martie 2024, 10 aprilie 2024, 28 mai 2024, 3 iunie 2024 și 9 iulie 2024, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
3.
Prin Încheierea din 23 martie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.056/102/2019/a2, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene. Excepția a fost ridicată de Manuela-Camelia Cucerea și Marta Simon într-o cauză având ca obiect drepturi bănești reprezentate de contravaloarea muncii prestate în orele de gardă.
4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarele acesteia arată, în esență, că, potrivit dispozițiilor
art. 3 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , personalul sanitar cu pregătire superioară care efectuează gărzi pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază se salarizează cu tariful orar aferent salariului de bază. Cu toate acestea, prin
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017
legiuitorul a prevăzut că, începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopții vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Totodată, prin prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
s-a dispus că, începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
5.
Deși salariul de bază a fost majorat prin dispozițiile
art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 , drepturile salariale aferente orelor de gardă au fost diminuate, întrucât au fost limitate la nivelul cuantumului acordat pentru luna ianuarie 2018 și, ulterior, decembrie 2018.
6.
Astfel, se aduce atingere dreptului fundamental la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, încălcându-se
art. 41 alin. (1) din Constituție , precum și prevederile internaționale referitoare la dreptul la muncă.
7.
Sunt încălcate și condițiile constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât măsura dispusă de dispozițiile de lege criticate nu este necesară și aduce atingere existenței dreptului la salariu. Prejudicierea nejustificată este cu atât mai evidentă cu cât inițial legiuitorul a dat o aparență de limitare temporară a restrângerii drepturilor salariate aferente activității de gardă, prevăzând că această limitare se aplică începând cu luna martie 2018 și până la data de 31 decembrie 2018. Ulterior însă această restrângere a fost prorogată, prin prevederile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , nemaiavând astfel un caracter temporar.
8.
Rezultă astfel că dreptul la salariu este îngrădit sine die prin efectul prelungirilor succesive ale limitării acordării remunerației aferente orelor de gardă. Se aduce astfel atingere caracterului temporar al restrângerii exercițiului dreptului fundamental la salariu.
9.
Pe de altă parte, prin textele de lege criticate se aduce atingere principiului drepturilor câștigate, câtă vreme autoarele excepției beneficiau anterior, sub imperiul vechii reglementări incidente, de drepturi salariale corespunzătoare activității de gardă prestate, în mod integral, în acord cu reperul de calcul stabilit de legiuitor, respectiv cu nivelul salariului de bază.
10.
Tribunalul Mureș - Secția civilă apreciază că dispozițiile de lege criticate nu aduc atingere dreptului la salariu. În acest sens arată, pe de o parte, că prin neacordarea unei majorări a drepturilor salariale aferente orelor de gardă, similară majorării salariului de bază, nu a fost încălcat în niciun fel dreptul la salariu al reclamantelor, drepturile aferente orelor de gardă nefiind reduse, iar, pe de altă parte, că dreptul constituțional la salariu nu implică și obligația statului de a acorda majorări ale salariului. În condițiile în care nu a fost restrâns dreptul la muncă al reclamantelor, prevăzut de
art. 41 alin. (1) din Constituție , apreciază că nu au fost încălcate nici prevederile
art. 53 din Constituție .
11.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, dispoziții introduse prin
articolul unic pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 91/2017
pentru modificarea și completarea
Legii-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 978 din 8 decembrie 2017. De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1116 din 29 decembrie 2018. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:
–
Art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 : „Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: [...] începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, sporul pentru activitatea prestată în ture, sporul acordat pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare nu se lucrează, sporul pentru munca prestată în timpul nopții vor fi determinate conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018;“;
–
Art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 : „Începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2018, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
15.
Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au avut o aplicare limitată în timp. De asemenea, constată că dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
au fost modificate prin
art. I pct. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2020
privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 9 ianuarie 2020, în sensul prelungirii termenului de aplicare începând cu luna ianuarie 2020. Având în vedere însă cele reținute prin
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, și având în vedere aplicabilitatea în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017
și ale
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , în redactarea criticată de autoarele excepției de neconstituționalitate.
16.
Autoarele excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din
Constituție :
art. 41 alin. (1)
referitor la dreptul la muncă și
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, consideră că sunt încălcate prevederile internaționale care consacră dreptul la muncă, respectiv
art. 23 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului ,
art. 6 pct. 1 din Pactul internațional
cu privire la drepturile economice, sociale și culturale și
art. 15 alin. (1) din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta a fost invocată într-o cauză în care autoarele excepției, având calitatea de medici, au solicitat acordarea drepturilor cuvenite pentru munca desfășurată în timpul gărzilor pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază.
18.
Curtea reține că, potrivit reglementărilor cap. II din anexa nr. II - Familia ocupațională de funcții bugetare „Sănătate și asistență socială“ la
Legea-cadru nr. 153/2017 , gărzile pot fi efectuate atât în timpul programului de muncă, cât și în afara acestuia. Gărzile efectuate de medici pentru completarea normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, stabilite prin regulamente specifice, reprezintă gărzi obligatorii [ art. 5 alin. (2)] . Pentru gărzile efectuate peste durata normală a timpului de lucru în vederea asigurării continuității asistenței medicale, medicii vor încheia cu unitatea sanitară publică un contract individual de muncă cu timp parțial pentru activitatea prestată în linia de gardă și vor beneficia numai de drepturile aferente activității prestate în linia de gardă [ art. 5 alin. (3)] .
19.
Un contract individual de muncă cu timp parțial încheiat exclusiv în vederea efectuării serviciului de gardă pot încheia și medicii care nu au contract individual de muncă cu unitatea sanitară [ art. 3 alin. (5 )].
20.
În ceea ce privește munca desfășurată în linia de gardă pentru asigurarea continuității asistenței medicale în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază, aceasta se salarizează „cu tariful orar aferent salariului de bază“ [art. 3 alin. (1)]. De asemenea, gărzile efectuate în zilele lucrătoare se salarizează cu un spor de până la 75% din tariful orar al salariului de bază, în timp ce gărzile efectuate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, potrivit dispozițiilor legale, nu se lucrează se salarizează cu un spor de până la 100% din tariful orar al salariului de bază [art. 3 alin. (2) și (3)].
21.
Alături de aceste drepturi, începând cu 1 august 2023, se acordă o indemnizație lunară stabilită în cuantum brut ( art. 3^1 , introdus prin
art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2023
pentru stabilirea unor măsuri la nivelul structurii organizatorice aferente unităților sanitare, precum și stabilirea unor măsuri privind salarizarea personalului din sistemul sanitar public și pentru completarea unor acte normative în domeniul sănătății și în domeniul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 30 iunie 2023).
22.
Curtea observă că dispozițiile de lege criticate reglementează drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă ce se acordă începând cu luna martie 2018 până la 31 decembrie 2018, respectiv începând cu 1 ianuarie 2019.
23.
Analizând contextul reglementării, Curtea reține că, potrivit
art. 43 din Legea-cadru nr. 153/2017 , această lege a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2017. Dispozițiile
art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017
au reglementat aplicarea etapizată a acestei legi. Dispozițiile alin. (2) din acest articol de lege, care reglementează salarizarea pentru anul 2017, prevăd menținerea în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, a cuantumului brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizația brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
24.
Potrivit alin. (3) din același articol de lege, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul acelorași drepturi se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25. În mod excepțional, pentru personalul care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară, prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit
Legii-cadru 153/2017
pentru anul 2022. Cu toate acestea, în ceea ce privește drepturile salariale aferente muncii desfășurate în linia de gardă, dispozițiile
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 , care constituie obiectul prezentei excepții de neconstituționalitate, prevăd menținerea acestora conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018. Această reglementare are un caracter derogatoriu, pe perioada anul 2018, de la dispozițiile
art. 3 din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , care reglementează salarizarea muncii efectuate în linia de gardă.
25.
Păstrarea aceluiași nivel pentru sporurile acordate pentru munca prestată în linia de gardă s-a realizat și în anul 2019, ca urmare a dispozițiilor
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 . Astfel, textul de lege prevede păstrarea acestor drepturi, începând cu 1 ianuarie 2019, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2018, însă, așa cum s-a reținut mai sus, în decembrie 2018 cuantumul era cel reglementat de
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 , respectiv cel raportat la nivelul lunii ianuarie 2018.
26.
Prin
Decizia nr. 59 din 28 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 12 ianuarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a decis că, în temeiul
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , începând cu 1 ianuarie 2019, cuantumul acestor drepturi se menține cel mult la nivelul celui acordat pentru luna decembrie 2018, conform prevederilor legale aplicabile pentru luna ianuarie 2018, în temeiul
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 , în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
27.
Prin urmare, Curtea reține că, în esență, autoarele excepției solicită acordarea drepturilor salariale aferente activității prestate în linia de gardă prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază, în sensul dispozițiilor
art. 3 alin. (1) din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , și nu al dispozițiilor de lege criticate.
28.
Or, Curtea reține că, în ceea ce privește dreptul la salariu, în jurisprudența sa, a statuat că stabilirea sistemului de salarizare pentru sectorul bugetar este un drept și o obligație a legiuitorului (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006) și că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007). De asemenea, Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul are dreptul să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 597 din 21 noiembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 22 ianuarie 2024, paragraful 20).
29.
În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează să fie plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.
30.
Curtea Constituțională observă și că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94).
31.
Or, Curtea, apreciind că, în realitate, autoarele excepției urmăresc o modificare a soluției legislative aplicabile în cauză referitoare la salarizarea activității desfășurate în linia de gardă, contrar prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (4)
referitoare la separația puterilor în stat și celor ale
art. 61 alin. (1)
care consacră rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a țării, precum și dispozițiilor
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului, constată că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.
32.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1 - 3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018
privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Manuela-Camelia Cucerea și Marta Simon în Dosarul nr. 1.056/102/2019/a2 al Tribunalului Mureș - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 9 iulie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea
OPINIE SEPARATĂ
1.
În dezacord cu soluția adoptată - cu majoritate de voturi - prin Decizia nr. 339 din 9 iulie 2024, considerăm că excepția de neconstituționalitate trebuia admisă, și nu respinsă ca inadmisibilă.
2.
Problema de drept ridicată în prezenta cauză este aceea a plafonării drepturilor salariale aferente muncii desfășurate în linia de gardă la nivelul anului 2018 în condițiile în care salariul prestat de personalul medical a cunoscut creșteri graduale în perioada 2018-2023.
3.
În analiza noastră, vom avea ca premisă faptul că salarizarea personalului medical pentru gărzile efectuate în afara normei legale de muncă și a programului normal de lucru de la funcția de bază este reglementată de dispozițiile
art. 3 alin. (1) din cap. II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017
și se realizează prin raportare la tariful orar aferent salariului de bază.
4.
Se mai reține că „asigurarea continuității asistenței medicale este obligatorie pentru unitățile sanitare publice din sectorul sanitar și se asigură prin serviciul de gardă“ [a se vedea
art. 22 alin. (1) din Regulamentul
privind timpul de muncă, organizarea și efectuarea gărzilor în unitățile publice din sectorul sanitar, aprobat prin
Ordinul ministrului sănătății nr. 870/2004 ].
Art. 42 din același regulament
prevede că
(1)
Orele de gardă se efectuează în afara programului de la norma de bază, cu excepția orelor de gardă prevăzute la art. 4, și se desfășoară în baza unui contract individual de muncă cu timp parțial.
(2)
Orele de gardă prevăzute la alin. (1) constituie vechime în muncă și în specialitate.
5.
Rezultă că personalul sanitar are obligația să asigure continuitatea asistenței medicale și în afara normei de bază, dar în legătură cu aceasta. Salariul cadrelor medicale este alcătuit din două componente, și anume cel pentru norma de bază și cel pentru linia de gardă. Ca atare, remunerația pentru efectuarea serviciului de gardă nu are natura juridică a unor drepturi salariale suplimentare (spor), care, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, „nu reprezintă drepturi fundamentale. Instituirea și/sau diminuarea acestora, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, precum și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică“ ( Decizia nr. 482 din 21 septembrie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1161 din 21 decembrie 2023, paragraful 35).
6.
Activitatea aferentă celei curente se subsumează normei de bază, iar cea prestată într-o linie de gardă este conexă și indisolubil legată de norma de bază. Prin urmare, trebuie observat că serviciul de gardă este un element intrinsec al însăși calității de cadru medical și al serviciului prestat în această calitate. Faptul că legiuitorul a ales ca plata pentru serviciul de gardă să fie realizată distinct de salariul plătit pentru activitatea curentă nu înseamnă că, în discuție, este un drept salarial suplimentar, ci un corolar al salariului normei de bază. Diferența dintre cele două tipuri de activități este aceea a timpului în care se desfășoară (timpul normal de lucru versus în afara acestuia), însă ele converg ca scop și conținut, respectiv asigurarea asistenței medicale, mai exact a permanenței și continuității acesteia, ca urmare a îmbinării la nivel temporal al celor două activități aferente calității de medic. Rezultă că operațiunile desfășurate de medici în timpul programului normal și în timpul orelor de gardă sunt similare, concluzie care se impune și în privința scopului pentru care sunt prestate aceste activități. Ca atare, plata acestor activități trebuie să reflecte o relație de sincronicitate, ca rezultat al legăturii existente între cele două activități. Atât timp cât remunerația pentru linia de gardă se calculează prin raportare la salariul de bază aferent funcției de cadru medical, nu există nicio rațiune pentru care remunerația pentru linia de gardă să nu fie corelată în timp cu cea a funcției de bază. O viziune contrară conduce la o contradicție în termeni, și anume calculul drepturilor salariale pentru linia de gardă se realizează în funcție de salariul pentru funcția de bază, însă nu în raport cu salariul în plată, ci în raport cu un salariu din trecut, care nu se mai corelează cu cel actual.
7.
Este adevărat că formula de calcul pentru a stabili drepturile salariale pentru activitatea curentă și cea prestată într-o linie de gardă diferă, având în vedere dihotomia dintre normă de bază/în afara normei de bază, însă ambele activități se subsumează obligațiilor care decurg din calitatea de personal medical, una fără alta neputând fi concepută. Ca atare, atunci când legiuitorul stabilește modul de calcul al remunerației pentru cele două activități nu poate să le considere ca fiind două activități fără nicio legătură între ele și să stabilească un cadru referențial de natură temporală diferit. Cu alte cuvinte, este inadmisibil ca salariul pentru norma de bază să se raporteze la anul 2022, iar remunerația (salariul) pentru efectuarea liniei de gardă să se raporteze la anul 2018. Așa cum am menționat, cele două activități nu pot fi disociate, astfel că remunerarea lor trebuie să urmeze același reper temporal.
8.
Prin urmare, din punct de vedere constituțional, elementele componente ale salariului, distinct de drepturile salariale suplimentare, trebuie să fie stabilite prin raportare la același reper temporal. Constituția nu poate proteja doar o componentă a salariului, iar pe cealaltă să o desconsidere, în condițiile în care ambele componente sunt elemente sine qua non ale salariului cadrelor medicale. Or, exact acest lucru a avut loc în cauza de față, unul dintre elementele intrinseci ale salariului cadrelor medicale a fost plafonat, relativizându-se, astfel, protecția constituțională a acestuia. Ca efect al unei asemenea măsuri, salariul cadrelor medicale a fost afectat sub aspectul cuantumului său prin textul ordonanței de urgență analizate, precum și prin actele normative subsecvente care au menținut această lipsă de corelare între cele două elemente ale salariului cadrelor medicale.
9.
Prin
Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a stabilit că dreptul la salariu este corolarul unui drept constituțional, și anume dreptul la muncă. Prin decizia amintită, Curtea a statuat că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu. Astfel, salariul este o componentă a dreptului la muncă și reprezintă contraprestația angajatorului în raport cu munca prestată de către angajat în baza unor raporturi de muncă. Efectele raporturilor de muncă stabilite între angajat și angajator se concretizează în obligații de ambele părți, iar una dintre obligațiile esențiale ale angajatorului este plata salariului angajatului pentru munca prestată. Prin urmare, raportul de muncă implică, prin esența sa, dreptul la un salariu de bază, așa cum este acesta definit prin
art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 : salariul de bază reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcției, gradului/treptei profesionale, gradației, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în
anexele nr. I - IX . În lipsa acestei remunerații plătite, de regulă, în bani nu se poate concepe existența unui contract individual de muncă.
10.
În condițiile în care reglementarea criticată conduce la relativizarea salariului, în speță al cadrelor medicale, înseamnă că afectează dreptul la muncă al acestora, reglementat de
art. 41 alin. (1) din Constituție .
11.
Având în vedere cele expuse, apreciem că excepția de neconstituționalitate formulată trebuia admisă, sintagma „drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă“ din
art. 38 alin. (3) lit. h) din Legea-cadru nr. 153/2017 , precum și dispozițiile
art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , în ceea ce privește drepturile salariale aferente activității prestate în linia de gardă, fiind neconstituționale.
Judecător, Gheorghe Stan Judecător, Varga Attila
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.