Decizia nr. 53/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 130/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Eskimo" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.871/2002 al Judecătoriei Satu Mare.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 130/1999

nu interzic actualizarea cuantumului amenzii, în corelare cu creșterea indicelui inflației prin hotărâre a Guvernului. Faptul ca în prezent nu mai este posibila modificarea prin hotărâre a Guvernului a limitelor amenzilor stabilite prin lege nu are consecințe pentru trecut.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 28 iunie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 4.871/2002 Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 130/1999 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Eskimo" - S.R.L. din Satu Mare.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca textul

art. 14 din Legea nr. 130/1999

este neconstitutional, deoarece este "invocat ca temei legal pentru aplicarea amenzii de 30.000.000 lei, întrucât

H.G. nr. 238/2002 , ca act normativ de sine statator, nu poate constitui temei legal pentru aplicarea unei amenzi prevăzute de o lege". Astfel, considera autorul excepției, este încălcat art. 107 alin. (2) din Constituție.

Judecătoria Satu Mare considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

În argumentarea punctului de vedere exprimat se arata ca, în realitate, "excepția de neconstituționalitate vizează textul alin. (4) al

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, text conform căruia <<Limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conțin reglementări cu privire la stabilirea și sancționarea unor fapte ce constituie contravenții, precum și limitele minime și maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (2) și (3) pot fi reduse sau majorate prin hotărâri ale Guvernului>>, alineat care însă nu se mai regaseste în cuprinsul

art. 8, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 180/2002

pentru aprobarea acestei ordonanțe". Potrivit punctului de vedere al Guvernului, "chiar dacă, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, dispozițiile alin. (4) al art. 8 nu mai sunt în vigoare", majorarea limitelor amenzilor contravenționale nu înseamnă modificarea, ci actualizarea cuantumului acestei amenzi, în corelare cu creșterea indicelui inflației. În consecința, realizarea acestei măsuri, prin hotărâre a Guvernului, adoptată în baza și în executarea legii, "nu încalcă [...] nici o dispoziție constituțională, de vreme ce asigura menținerea semnificatiei prevederilor legale inițiale, adoptate de legiuitor". De altfel, mai arata Guvernul, autorul excepției "nici nu indica care sunt dispozițiile constituționale pe care le considera a fi incalcate prin textul legal criticat".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispozițiile

art. 14 din Legea nr. 130 din 20 iulie 1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în munca, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 355 din 27 iulie 1999, în forma actuala, care, "în urma modificării intervenite prin

H.G. nr. 238/2002 , prevede cuantumul amenzii între 30.000.000-60.000.000 lei, față de forma inițială a legii care prevede un cuantum între 3.000.000-6.000.000 lei".

Potrivit dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 130/1999 , "Nerespectarea de către angajator a prevederilor art. 1 alin. (2), art. 4 alin. (3), art. 8, art. 9 și ale art. 10 alin. (2) din prezenta lege constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 3.000.000 lei la 6.000.000 lei".

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata următoarele:

Conform

art. III din Hotărârea Guvernului nr. 238 din 13 martie 2002

pentru majorarea limitelor amenzilor contravenționale prevăzute de

Legea protecției muncii nr. 90/1996 , republicată, de

Legea nr. 108/1999

pentru înființarea și organizarea Inspecției Muncii, precum și de

Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în munca, "Limitele amenzilor contravenționale prevăzute la

art. 14 [...] din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în munca [...], cu modificările și completările ulterioare, se majorează după cum urmează: a) de la 30.000.000 lei la 60.000.000 lei, pentru cele stabilite la art. 14 [...]". Asa cum rezultă din preambulul Hotărârii Guvernului, aceasta a fost emisă în temeiul

art. 8 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, text potrivit căruia "Limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conțin reglementări cu privire la stabilirea și sancționarea unor fapte ce constituie contravenții, precum și limitele minime și maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (2) și (3) [care se referă la contravențiile stabilite prin hotărâri ale Guvernului și la cele stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale, județene și ale Consiliului General al Municipiului București] pot fi reduse sau majorate periodic prin hotărâri ale Guvernului".

Totodată Curtea constata ca prin punctul 6 al articolului unic din

Legea nr. 180 din 11 aprilie 2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, articolului 8 din ordonanța i s-a dat un alt conținut privind limitele maxime ale amenzilor (în general mai ridicat), disparand astfel dispozițiile cuprinse în fostul alineat (4) al articolului, care permitea ca prin hotărâre a Guvernului să fie reduse sau majorate periodic limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conțin reglementări cu privire la stabilirea și sancționarea unor fapte ce constituie contravenții, precum și limitele minime și maxime ale amenzilor prevăzute la alin. (2) și (3) ale art. 8 din ordonanța. Astfel, după intrarea în vigoare a Legii privind aprobarea, cu modificări și completări, a

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , nu mai este posibila modificarea prin hotărâre a Guvernului a limitelor amenzilor stabilite prin lege.

În consecința, la data ridicării excepției de neconstituționalitate, 25 iunie 2002, dispozițiile fostului alin. (4) al

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor nu mai erau în vigoare, ca efect al

Legii nr. 180/2002 .

În cauza însă excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect, în mod clar, determinat de autorul acesteia, atât în memoriul depus la instanța, cat și în cuprinsul Încheierii din 25 iunie 2002, dispozițiile

art. 14 al Legii nr. 130/1999

în forma actuala, în urma modificării intervenite prin

Hotărârea Guvernului nr. 238/2002 , care prevede cuantumul amenzii între 30.000.000-60.000.000 lei, față de forma inițială a legii, care prevedea un cuantum între 3.000.000-6.000.000 lei.

Analizând excepția sub acest aspect, Curtea constata ca dispoziția legală criticata pentru neconstituționalitate nu este incompatibilă cu prevederile Constituției, respectiv cu cele ale art. 107 alin. (2) din Constituție, indicate expres de autorul excepției, potrivit cărora "Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor".

La data emiterii

Hotărârii Guvernului nr. 238/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2002,

art. 8 alin. (4) al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

era încă în vigoare în forma sa inițială, cu alin. (4) care imputernicea Guvernul sa reducă sau sa majoreze periodic limitele amenzilor prevăzute în actele normative care conțin reglementări cu privire la stabilirea și sancționarea unor fapte ce constituie contravenții.

Ca atare, nu se pune problema ca

art. 14 din Legea nr. 130/1999 , în partea privind cuantumul amenzilor astfel stabilite, să fie neconstitutional, nici direct și nici cel puțin în mod indirect, prin stabilirea neconstitutionalitatii

art. 8 alin. (4) al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 . Dispoziția cuprinsă la art. 107 alin. (2) din Constituție, ca, de altfel, oricare alta dispoziție constituțională, nu se opune actualizării periodice, prin hotărâri ale Guvernului, a cuantumului amenzilor stabilite prin legi, în condițiile în care legiuitorul, în cazul dat, Guvernul, prin ordonanța emisă în baza unei legi de abilitare adoptate de Parlament conform art. 114 alin. (1) din Constituție, își manifesta voința în acest sens.

Faptul ca, ulterior, Parlamentul, prin legea de aprobare a ordonanței, a eliminat dispozițiile alin. (4) al art. 8 nu are consecințe pentru trecut, cat timp acest text a fost în vigoare și și-a produs efectele. Doar după data intrării în vigoare a legii de aprobare a

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

nu mai era posibil ca prin hotărâre a Guvernului să fie modificat cuantumul unor amenzi stabilite pentru fapte contravenționale prevăzute prin legi, întrucât dispozițiile alin. (4) al

art. 8 al Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

au fost eliminate.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 din Legea nr. 130/1999

privind unele măsuri de protecție a persoanelor încadrate în munca, excepție ridicată de Societatea Comercială "Eskimo" - S.R.L. din Satu Mare în Dosarul nr. 4.871/2002 al Judecătoriei Satu Mare.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 februarie 2003.