Decizia nr. 452/2022

Articolul 73

pct. 22 : „Constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: (…) 22. exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități;“;

–

Articolul 74

: „Sancțiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează.“

16.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 1 alin. (5) -

Principiul legalității (în componenta privind calitatea legii), ale

art. 20 alin. (1) -

Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 23 alin. (12)

- Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii și ale

art. 44 alin. (1) -

Dreptul de proprietate privată.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

stabilește principiile generale privind desfășurarea activității comerciale și urmărește dezvoltarea rețelei de distribuție a produselor și serviciilor de piață, cu respectarea principiilor liberei concurențe, protecției vieții, sănătății, securității și intereselor economice ale consumatorilor, precum și a mediului, fiind o aplicare a dispozițiilor

art. 135 alin. (2) lit. a) și b) din Constituție , potrivit cărora statul trebuie să asigure libertatea comerțului, protecția concurenței loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție, precum și protejarea intereselor naționale în activitatea economică.

18.

Totodată, Curtea reține că orice exercițiu comercial se desfășoară numai de către comercianți autorizați în condițiile legii și cu respectarea normelor ce reglementează această activitate, prin comerciant înțelegându-se, potrivit

art. 4 lit. b) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , persoana fizică sau juridică autorizată să desfășoare activități de comercializare a produselor și serviciilor de piață. Desfășurarea oricărui exercițiu comercial cu încălcarea prevederilor legale în materie este sancționată de lege. Astfel, spre exemplu, în virtutea

art. 73 pct. 22

din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , criticat în prezenta cauză, constituie contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiune, exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare, respectiv suprafață de vânzare, care este sancționată cu amendă de la 2.000 de lei la 10.000 de lei și cu interzicerea uneia dintre cele două activități antereferite. Deși legiuitorul nu face în mod concret precizarea cui îi sunt aplicabile aceste sancțiuni, respectiv persoanei fizice sau persoanei juridice, având în vedere că prevederile unei legi, în sens general, nu trebuie interpretate și aplicate în mod disparat, ci ținând seama de conținutul întregului act normativ, Curtea constată că în cadrul aceluiași capitol (capitolul VII - Sancțiuni), la

art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , sancțiunile prevăzute la

art. 73 din același act normativ

se pot aplica și persoanelor juridice, caz în care limitele minime și maxime ale amenzilor se dublează. Prin urmare, în cazul în care în discuție sunt fapte săvârșite de către persoanele juridice care se circumscriu contravenției, în speță, exercitarea de activități de comerț cu ridicata și comerț cu amănuntul în aceeași structură de vânzare,

respectiv suprafață de vânzare, potrivit legii, sancțiunile aferente acestora sunt cele prevăzute la

art. 73 pct. 22

din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , coroborat cu

art. 74 din aceeași ordonanță . În acest context, este de menționat faptul că

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

se completează, după caz, cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, care la

art. 3 alin. (2)

dispune că persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții. De altfel, spre exemplu, prin

Decizia nr. 975 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011,

Decizia nr. 373 din 22 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 11 mai 2011, și

Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005, Curtea a observat că legiuitorul a prevăzut sancțiuni pentru exercitarea celor două tipuri de activități în aceeași structură de vânzare sau suprafață de vânzare în scopul asigurării unei concurențe loiale, având în vedere conținutul acestora, care constă, în cazul comerțului cu ridicata, în activitatea desfășurată de comercianții care cumpără produse în cantități mari în scopul revânzării acestora în cantități mai mici altor comercianți sau utilizatori profesionali și colectivi, iar, în cazul comerțului cu amănuntul, în activitatea desfășurată de comercianții care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora.

19.

Față de această împrejurare, Curtea constată că, în contextul dat, critica de neconstituționalitate este formulată prin prisma aspectelor legate de interpretarea și aplicarea acestor norme la speța dedusă judecății de către organele abilitate să constate și să sancționeze contravenții, precum și de către instanțele judecătorești care sunt îndrituite cu soluționarea contestațiilor formulate împotriva proceselor-verbale de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 , autoarea excepției considerând, astfel cum reiese din actele dosarelor cauzei, că în spețele aflate pe rolul instanțelor judecătorești, sancțiunea aplicată acesteia de către organele îndrituite în acest sens este o sancțiune prevăzută exclusiv în sarcina unei persoane juridice, situație în care limitele minime și maxime ale amenzii reprezintă deja maximul prevăzut de lege, fără a mai fi nevoie să fie dublat, astfel cum este în cazul sancțiunilor prevăzute în sarcina persoanelor fizice ce se aplică și persoanelor juridice.

20.

Or, în ceea ce privește conținutul și întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare - interpretarea, respectiv aplicarea legii -, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care lea stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009), în speța de față fiind vorba despre aplicarea

Ordonanței Guvernului nr. 99/2000 , iar în virtutea rolului constituțional al instanțelor de judecată, le revine acestora competența de a stabili dacă faptele săvârșite reprezintă contravenții, dacă sunt aplicabile persoanelor fizice și/sau persoanelor juridice și care sunt sancțiunile aferente.

21.

Totodată, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin

Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție , respectiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale (prin hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sau prin recurs în interesul legii). Prin urmare, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

22.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 73 pct. 22

coroborate cu cele ale

art. 74 din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, excepție ridicată de Societatea Cristim 2 Prodcom - S.R.L. din București în Dosarul nr. 12.798/300/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și în Dosarul nr. 765/233/2016* al Tribunalului Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Galați - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.