Decizia nr. 98/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilarie Holom și Societatea Comercială "Relee" - S.A. din Medias în Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecătoriei Focsani.

La apelul nominal se prezintă avocat Bettinio Diamant pentru autorii excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorilor excepției solicita admiterea excepției de neconstituționalitate, sustinand oral motivele de neconstituționalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, considerând ca prevederile art. 30 din Codul de procedură penală nu încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Criteriile stabilite la alin. 1 al textului de lege criticat, se arata în continuare, sunt egale ca valoare și nu în cascada, astfel cum susțin autorii excepției. Deși textul de lege criticat indica patru locuri posibile unde se poate desfășura procesul penal, pentru preîntâmpinarea conflictelor de competența ce ar putea să apară între organele judiciare legiuitorul a stabilit reguli după care, în funcție de criteriile arătate în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală, o anumită cauza penală revine spre rezolvare unui anumit organ judiciar. Astfel, în art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală, se precizează mai întâi ca regulile în materie de competența teritorială se aplică în același mod atât în cursul urmăririi penale, cat și în cursul judecații, iar în art. 45 alin. 3 și 4 din același cod se stabilește modul în care operează criteriile prevăzute în art. 30 alin. 1.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 19 noiembrie 2002, modificată prin Încheierea din 14 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 7.464/2002, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilarie Holom, inculpat în dosarul menționat pentru săvârșirea infracțiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevăzută în

art. 42 din Legea nr. 129/1992

privind protecția desenelor și modelelor industriale, și de Societatea Comercială "Relee" - S.A. din Medias, parte responsabilă civilmente în același dosar.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii excepției susțin ca dispozițiile art. 30 din Codul de procedură penală, referitoare la criteriile de determinare a competentei după teritoriu, sunt neconstituționale dacă se interpretează în sensul că toate criteriile prevăzute la alin. 1 lit. a)-d) sunt de valoare egala și ca efectuarea urmăririi penale determina competența instanței în a carei raza teritorială s-a efectuat, oricare ar fi criteriul de determinare a acestei competente. În opinia autorilor excepției criteriile de determinare a competentei teritoriale prevăzute în art. 30 alin. 1 lit. a)-d) sunt prevăzute "în cascada", iar începerea urmăririi penale într-o anumită raza teritorială dintre cele enumerate nu atrage automat competența teritorială și, ca urmare, inadmisibilitatea invocarii excepției de necompetentă teritorială. În aceasta interpretare dispozițiile art. 30 din Codul de procedură penală contravin prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Totodată se arta ca textul de lege criticat încalcă accesul liber la justiție (înțelegand prin aceasta dreptul de a fi judecat de instanța competența, printr-o procedură echitabila), deoarece se ajunge la o judecata inechitabila, fiind inlaturate criteriile prevăzute la lit. a)-c), prin simplul fapt al depunerii unei plângeri la organele de urmărire penală din raza teritorială a instanței de la locul unde locuiește persoana vătămată, întreaga urmărire și judecata fiind atrase automat la acea instanța, fără ca invinuitul sa folosească criteriile prevăzute la lit. a)-c). Se mai arata că nu se respecta regula judecații în termen rezonabil și ca se încalcă egalitatea părților.

Judecătoria Focsani apreciază ca repartizarea spre rezolvare a unei cauze penale, în cadrul reperelor prevăzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală, se realizează ținându-se seama de modul în care a fost facuta sesizarea organelor penale care concura la soluționarea cauzei. În cazul în care a fost sesizat un singur organ dintre cele prevăzute în art. 30 alin. 1, ca în speta, acesta este competent sa rezolve cauza penală. Numai în situația sesizării simultane prioritatea se stabilește în ordinea enumerării menționate la art. 30 alin. 1, operand asa-numita preferinta legală (prima sesizare). Din analiza dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură penală, se arata în continuare, rezultă ca locurile indicate la lit. a)-d) sunt echivalente în determinarea competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca ordine de preferinta în cazul în care procesul penal este pornit simultan la organe judiciare penale de la doua sau mai multe dintre locurile arătate. Când urmărirea penală s-a efectuat în raza teritorială a unei instanțe, "judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente conform alin. 1" "în a carei raza teritorială s-a efectuat urmărirea penală", situație prevăzută în art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală. Problema determinării competentei teritoriale, când sunt competente mai multe instanțe, s-ar putea pune numai în ipoteza în care au fost efectuate mai multe sesizări, iar nu atunci când, ca în speta, a fost sesizat numai un singur organ dintre cele prevăzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală. În concluzie, se apreciază ca dispozițiile art. 30 din Codul de procedură penală sunt constituționale și prin aceea ca pluralitatea instanțelor teritorial competente constituie o garanție ca pornirea procesului penal nu va suferi întârzieri și ca cercetarea faptei și adunarea probelor se vor efectua la timp. Pentru ca procesul penal să poată fi pornit este suficient să fie cunoscut unul dintre locurile prevăzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală, care determina competența teritorială, și deci una dintre instanțele teritorial competente, organele de urmărire penală corespunzătoare acelei instanțe putând fi sesizate cu privire la infracțiunea săvârșită. Se mai arata ca toate legile procedurale penale moderne au adoptat sistemul competentei teritoriale plurale, astfel ca infractorii sa nu poată găsi azil și impunitate oriunde s-ar refugia.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților arata ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât la stabilirea prin lege a competentei teritoriale s-a ținut seama de elementele generale de ordin teritorial sau de unele localizari speciale. De asemenea, prin împărțirea teritoriului în circumscripții judiciare, fiecare organ judiciar a fost stabilit cu o anumită competența în anumite limite teritoriale, pentru a se evita suprapunerile sau imixtiunile în activitatea acestora. În art. 45 alin. 1 din Codul de procedură penală se prevede că regulile competentei teritoriale se aplică în același mod atât în cursul urmăririi penale, cat și în cursul judecării, iar în art. 45 alin. 3 și 4 din același cod se stabilește modul în care operează criteriile prevăzute în art. 30 alin. 1. Repartizarea unei cauze spre rezolvare în cadrul reperelor prevăzute în art. 30 din Codul de procedură penală se realizează în funcție de modul cum a fost facuta sesizarea organelor judiciare penale, împrejurare care nu încalcă prevederile constituționale la care se referă autorii excepției. Criteriile prevăzute în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală au o valoare echivalenta în determinarea competentei, enumerarea lor fiind facuta doar ca ordine de preferinta în cazul în care procesul penal este pornit simultan la organele competente de la doua sau mai multe dintre locurile arătate în acest alineat. Dacă pornirea procesului penal în mai multe locuri nu este simultană, ceea ce fixează competența teritorială este prioritatea, respectiv prima sesizare, în cazul de fața situația incidența fiind cea reglementată la alin. 1 lit. d) a art. 30 din Codul de procedură penală. Preferinta legală ar putea sa funcționeze doar în cazul sesizarilor simultane, deoarece dacă organele au fost sesizate la date diferite, competența revine organului care a fost mai întâi sesizat, operand, în acest caz, o preferinta cronologică. Mai mult decât atât, potrivit art. 45 alin. 2 din Codul de procedură penală, când nici unul dintre locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut competența revine tot organului de urmărire penală care a fost primul sesizat. În acest sens poate fi competent teritorial organul de urmărire penală la care a fost depusa plângerea cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, deși acest organ s-ar putea sa nu facă parte din organele arătate expres în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a art. 30 din Codul de procedură penală, raportată la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este neîntemeiată. Locurile enumerate în art. 30 alin. 1 din Codul de procedură penală au o valoare egala în determinarea competentei, iar enumerarea lor indica numai ordinea de preferinta pentru situațiile în care un proces penal ar începe simultan la mai multe organe judiciare competente. Dacă pornirea procesului penal în mai multe locuri nu este simultană, ceea ce fixează competența este prioritatea, adică prima sesizare. De asemenea, se arata ca dispozițiile art. 30 din Codul de procedură penală nu încalcă principiul egalității armelor prevăzut în convenție, deoarece respectarea acestui principiu se impune numai la examinarea cauzelor în fond sau când procedurile desfășurate sunt de natura a agrava situația inculpatului. Or, în cazul de fața stabilirea competentei organelor judiciare nu impieteaza asupra modului de desfășurare a procesului penal, care este de natura a respecta principiile impuse de convenție. Totodată accesul liber la justiție nu este afectat de modul de determinare a organului judiciar competent, deoarece părțile procesului penal beneficiază de toate garanțiile procesului prevăzute în Codul de procedură penală. În ceea ce privește judecarea cauzei într-un termen rezonabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat ca aceasta este legată de natura și complexitatea fiecărei cauze.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 30 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Prin stabilirea unor criterii de determinare a competentei organelor judiciare nu sunt incalcate exigențele consacrate în art. 6 din convenția menționată privind accesul liber la justiție, examinarea cauzei în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil de o instanța independenta și impartiala stabilită prin lege și pronunțarea în mod public a hotărârii.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 30 din Codul de procedură penală, dispoziții care au următorul conținut: "Competența după teritoriu este determinata de:

a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea;

b) locul unde a fost prins făptuitorul;

c) locul unde locuiește făptuitorul;

d) locul unde locuiește persoana vătămată.

Judecarea cauzei revine aceleia dintre instanțele competente potrivit alin. 1, în a carei raza teritorială s-a efectuat urmărirea penală.

Când urmărirea penală se efectuează de către Parchetul de pe lângă Curtea Suprema de Justiție sau de către parchetele de pe lângă curțile de apel ori de pe lângă tribunale sau de către un organ de cercetare central ori județean, procurorul, prin rechizitoriu, stabilește căreia dintre instanțele prevăzute în alin. 1 îi revine competența de a judeca, ținând seama ca, în raport cu împrejurările cauzei, să fie asigurată buna desfășurare a procesului penal.

Prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infractionala, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia".

În opinia autorilor excepției locurile indicate la art. 30 alin. 1 lit. a)-d) din Codul de procedură penală sunt prevăzute "în cascada", adică într-o ordine generală și absolută de preferinta. De aceea nu este suficient să fie sesizate organele de urmărire penală competente de la unul dintre locurile enumerate, de exemplu cele de la locul unde domiciliază persoana vătămată [art. 30 alin. 1 lit. a)-d)], ca în speta, pentru stabilirea competentei teritoriale. În cauza dedusă judecații autorii excepției susțin ca a fost nelegal stabilită competența după teritoriu a Judecătoriei Focsani, deși sesizarea instanței s-a făcut prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focsani, după efectuarea urmăririi penale pornite la plângerea prealabilă a persoanei vătămate Societatea Comercială "Insta Electric" - S.A. din Focsani, pentru săvârșirea de către inculpatul Ilarie Holom a infracțiunii de contrafacere a desenului sau modelului industrial, prevăzută la

art. 42 din Legea nr. 129/1992 , pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, parte civilmente responsabilă fiind Societatea Comercială "Relee" - S.A. din Medias. În aceasta situație, ridicand excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Codul de procedură penală, cu motivarea ca acestea sunt contrare prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autorii excepției solicita Curții Constituționale sa statueze, printr-o decizie de interpretare, ca dispozițiile criticate sunt neconstituționale.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, neputându-se retine încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, privind dreptul oricărei persoane la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un timp rezonabil de către o instanța independenta și impartiala stabilită prin lege și pronunțarea în mod public a hotărârii.

Potrivit doctrinei și practicii judiciare în materie, criteriile enumerate în art. 30 alin. 1 lit. a)-d) din Codul de procedură penală sunt egale ca valoare în stabilirea competentei teritoriale. Ordinea în care sunt prevăzute are relevanta în ipoteza în care organele judiciare competente de la locurile arătate în lege au fost simultan sesizate. Astfel, dacă sesizările s-au făcut la date diferite, competența revine instanței în a carei raza teritorială s-a efectuat urmărirea penală (art. 30 alin. 2 din Codul de procedură penală), iar dacă ar fi sesizate mai multe organe de urmărire penală, competența revine organului care a fost mai întâi sesizat (art. 45 alin. 4 din Codul de procedură penală). Când au fost sesizate numai organele de urmărire penală de la unul dintre locurile prevăzute în art. 30 alin. 1 lit. a)-d), ca în speta, și urmărirea penală a fost efectuată de aceste organe, judecarea cauzei revine instanței în a carei raza teritorială s-a efectuat urmărirea (art. 30 alin. 2), astfel încât problema determinării competentei nu se mai pune, asa cum susțin autorii excepției.

De altfel excepția de neconstituționalitate nu poate fi primită nu numai pentru ca este neîntemeiată sub toate motivele invocate, dar și pentru ca, potrivit dispozițiilor

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 30 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ilarie Holom și Societatea Comercială "Relee" - S.A. din Medias în Dosarul nr. 7.464/2002 al Judecătoriei Focsani.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2003.