Decizia nr. 114/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Academia Cațavencu" - S.A. din București în Dosarul nr. 6.453/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

La apelul nominal se prezintă avocat Doru Costea pentru autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției solicita admiterea acesteia, sustinand oral motivele de neconstituționalitate a textului de lege criticat, expuse în notele scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca dispozițiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 octombrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 6.453/2002, Judecătoria Sectorului 3 București a sesizat Curtea Constituțională (la 16 decembrie 2002) cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Societatea Comercială "Academia Cațavencu" - S.A. din București, parte responsabilă civilmente în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textul legal criticat, privind rezolvarea acțiunii civile în cadrul procesului penal, este neconstitutional, întrucât, solutionand latura civilă în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, instanța penală ar da curs unei simple cereri în materie civilă, fără plata taxei de timbru, facilitare care nu își mai găsește justificarea atât timp cat raportul juridic penal dedus judecații nu are fiinta, iar ratiunea scutirii de plată taxei de timbru, prevăzută la

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , nu se mai regaseste în speta. De asemenea, autorul excepției arata ca prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală încalcă și prevederile art. 53 din Constituție, care dispun ca cetățenii au obligația să contribuie prin impozite și taxe la cheltuielile publice, coroborat cu principiul constituțional al egalității în drepturi (art. 16) - contribuții egale în situații identice. În același timp se mai arata ca textul de lege criticat încalcă și prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, pentru ca, solutionand latura civilă în absenta elementelor ce dau conținut raportului juridic penal substanțial, instanța, prin scutirea părții civile de a achită taxa de timbru, încalcă principiul egalei ocrotiri a proprietății private, indiferent de titular. În plus, autorul excepției susține ca sunt incalcate și dispozițiile art. 128 din Constituție, întrucât, prin soluționarea acțiunii civile ce are ca obiect despăgubiri în cadrul procesului penal pornit la plângerea prealabilă, partea civilă este privată de exercitarea caii de atac a apelului.

Judecătoria Sectorului 3 București considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arata ca scutirea de plată taxei de timbru pentru soluționarea cererii de despăgubiri civile în cadrul unei cauze penale, conform art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu este în contradictie cu prevederile art. 53 din Constituție, deoarece taxele de timbru nu se încadrează în sistemul de impozite și taxe la care se referă textul constituțional. Din aceleași considerente nu exista contradictie nici cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție. Instanța considera, de asemenea, ca dispozițiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduc atingere în nici un mod dreptului de proprietate privată, deoarece exercitarea acțiunii civile în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, precum și a părții responsabile civilmente, care se concretizează în obligarea acestora, potrivit legii civile, la repararea pagubei pricinuite prin infracțiune. Cauza materială unica a acțiunii penale și a acțiunii civile este săvârșirea infracțiunii, iar rezolvarea acțiunii civile este condiționată de rezolvarea acțiunii penale. Indiferent de soluția pronunțată în acțiunea penală, instanța trebuie să soluționeze acțiunea civilă, care rămâne în cadrul procesului penal și se supune regulilor cuprinse în Codul de procedură penală, inclusiv celor ce reglementează scutirea de plată taxei de timbru. Exercitarea acțiunii civile atât în cadrul procesului penal, cat și la instanța civilă este guvernata de principiul disponibilității, opțiunea aparținând persoanei care exercită acțiunea. Indiferent de calea aleasă, nu se aduce atingere proprietății private. Astfel, partea care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal beneficiază de scutirea de plată taxei de timbru, iar partea care exercită acțiunea la instanța civilă plătește taxa de timbru, pe care însă o recuperează prin solicitarea cheltuielilor de judecată care includ și taxa de timbru. Rezultă ca inegalitatea invocată de autorul excepției este numai aparenta. În ceea ce privește presupusa contrarietate a dispozițiilor legale criticate în raport cu prevederile art. 128 din Constituție, instanța arata ca și aceasta este neîntemeiată, întrucât acțiunea civilă este guvernata de principiul disponibilității.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, raportate la prevederile art. 16 alin. (2), art. 41 alin. (1), art. 53 și 128 din Constituție, este neîntemeiată. Textul criticat nu este de natura a aduce atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii și nici celui referitor la garantarea proprietății. Art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalității în drepturi enumerate la art. 4 din Constituție. În ceea ce privește presupusa atingere adusă proprietății private, se arata ca, indiferent de modalitatea prin care partea vătămată solicita despăgubirile (prin intermediul acțiunii civile accesorii celei penale sau separat), procedurile reglementează în mod echitabil modul de plată a taxelor judiciare de timbru. Astfel, partea care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal va beneficia de scutire de plată taxei de timbru, iar cea care exercită acțiunea la instanța civilă va plati aceasta taxa, urmând însă sa o recupereze prin solicitarea cheltuielilor de judecată. Totodată se apreciază ca dispozițiile legale criticate nu sunt de natura sa aducă atingere prevederilor art. 53 din Constituție, care reglementează contribuțiile financiare ale cetățenilor. De altfel, stabilirea impozitelor și taxelor și deci și scutirile de la plata acestora sunt de competența exclusiva a legiuitorului. În fine, se arata ca art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu aduce atingere nici art. 128 din Constituție, el necuprinzand dispoziții referitoare la căile de atac, care sunt de competența exclusiva a legiuitorului, iar prevederile din Codul de procedură penală corespund dispozițiilor și principiilor Constituției.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale, deoarece între prevederile acestui articol și regulile de soluționare a proceselor civile sunt deosebiri determinate de situațiile de fapt diferite la care se referă. Situația persoanei care intra sub incidența art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală este diferita de aceea a persoanei care exercită o acțiune civilă în procesul civil. Cele doua situații sunt reglementate diferit, în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece egalitatea nu înseamnă uniformitate. Cu atât mai mult nu sunt contrare art. 16 alin. (2), deoarece nimeni nu este mai presus de lege atâta vreme cat diferența de situație creează diferența de reglementare. În ceea ce privește contrarietatea față de prevederile art. 53 din Constituție, se arata ca, potrivit art. 138 din Constituție, taxele se stabilesc numai prin lege sau în condițiile legii, astfel ca felul taxei, cuantumul acesteia, limitele și condițiile în care acestea se plătesc sunt de nivelul legii și nu fac obiectul contenciosului constituțional. Referitor la contrarietatea dispozițiilor legale criticate în raport cu prevederile art. 128 din Constituție privind dreptul la folosirea căilor de atac, se arata ca stabilirea căilor de atac și a condițiilor de exercitare a acestora este atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui reglementări corespunzătoare care să atribuie caracter definitiv unor hotărâri judecătorești ori sa limiteze într-un fel sau altul exercitarea căilor de atac. În legătură cu pretinsa încălcare a art. 41 din Constituție se arata ca acest text nu are relevanta în cauza, neavând legătură cu prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

"Când achitarea s-a pronunțat pentru cazul prevăzut în art. 10 lit. b^1) ori pentru ca instanța a constatat existenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei, sau pentru ca lipsește vreunul din elementele constitutive ale infracțiunii, instanța poate obliga la repararea pagubei potrivit legii civile."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca acest text contravine prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) referitoare la protecția proprietății private, ale art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, ale art. 53 referitoare la contribuțiile financiare și ale art. 128 referitoare la folosirea căilor de atac. În motivarea excepției se arata ca, solutionand latura civilă în baza art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală prin raportare la art. 998 și 999 din Codul civil, instanța penală a dat curs unei simple cereri în materie civilă, fără plata taxei de timbru, deși ratiunea acestei scutiri prevăzută la

art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997

nu mai exista, având în vedere ca, pronunțându-se achitarea inculpatului, nu s-a confirmat existenta raportului juridic penal de conflict. Se arata ca dispozițiile legale criticate vin în contradictie cu

art. 15 lit. o) din Legea nr. 146/1997

și cu art. 53 din Constituție privind obligația de a contribui la cheltuielile publice prin plata impozitelor și taxelor. De asemenea, se susține ca proprietatea privată nu este apărată în mod egal, deoarece, pentru cereri de despăgubiri cu același temei juridic adresate instanțelor, unii plătesc taxa de timbru, iar alții, prin efectul art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu plătesc taxe de timbru.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate. În acest sens, prin Decizia nr. 483 din 2 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, Curtea Constituțională a statuat ca dispozițiile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituționale. Astfel s-a reținut ca aceste dispoziții, care se referă la rezolvarea acțiunii civile în procesul penal, nu instituie noi condiții ale răspunderii civile delictuale, ci trimit la legea civilă, fiind incidente prevederile art. 998 și următoarele din Codul civil. Instanța de judecată îl poate obliga pe inculpatul achitat la despăgubiri civile, având în vedere acele situații în care exista o culpa a făptuitorului în producerea prejudiciului. Constatarea inexistentei culpei ca element al infracțiunii nu înseamnă întotdeauna și inexistenta culpei ca element al răspunderii civile delictuale.

Răspunderea civilă a autorului pentru paguba cauzată persoanei pagubite nu încalcă, asa cum se susține în sesizare, drepturile și libertățile persoanelor fizice cu privire la proprietatea privată. Dimpotriva, obligația de despăgubire, instituită de lege în sarcina persoanei care a cauzat prejudiciul, este o garanție legală a dreptului de proprietate, în lipsa căreia averea unei persoane, ce constituie obiectul acestui drept, ar fi la discretia oricui, ceea ce înseamnă însăși negarea dreptului respectiv.

Aceste considerente sunt valabile și în cauza de fața.

În ceea ce privește susținerile potrivit cărora prin textul de lege criticat se încalcă prevederile art. 16 alin. (2) și ale art. 53 din Constituție, Curtea retine ca acestea sunt nefondate, deoarece legiuitorul poate institui scutiri de la plata taxei de timbru, fără ca prin aceasta să se creeze inegalitati între cetățeni.

De asemenea, Curtea constata că nu poate fi primită nici critica privind încălcarea art. 128 din Legea fundamentală, întrucât prevederile art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală nu cuprind dispoziții referitoare la căile de atac, acțiunea civilă fiind guvernata de principiul disponibilității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 346 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Comercială "Academia Cațavencu" - S.A. din București în Dosarul nr. 6.453/2002 al Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 martie 2003.