Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 96/2003

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989

prezumat în vigoare

Data actului: 6 martie 2003
Emitent: Curtea Constituțională
Publicat în: Monitorul Oficial nr. 390 din 5 iunie 2003
Citează: 5 acte
Structură: 1 articol · 9.201 caractere
Sursă: legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Legea nr. 10/2001 8 februarie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 -…

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Prepozitura Ordinului Premonstratens din Oradea în Dosarul nr. 8.128/2001 al Tribunalului Bihor.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Este invocată jurisprudenta Curții, care prin Decizia nr. 353/2001 a statuat ca aceste dispoziții sunt constituționale. În legătură cu referirea la texte din acte și tratate internaționale, fără a se motiva în ce consta încălcarea acestor texte, arata ca instanța de contencios constituțional nu se poate substitui părții în ceea ce privește invocarea vreunui motiv de neconstituționalitate, întrucât astfel ar exercita un control din oficiu, ceea ce este inadmisibil.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 31 mai 2002, pronunțată în Dosarul nr. 8.128/2001, Tribunalul Bihor a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, excepție ridicată de Prepozitura Ordinului Premonstratens din Oradea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia considera ca prevederile

art. 8 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 10/2001 , potrivit cărora "regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale", sunt neconstituționale, întrucât încalcă principiul egalității formelor de proprietate consacrat prin art. 41 alin. (2) din Constituție. Discriminarea s-ar produce, în opinia menționată, prin aceea ca dreptul de proprietate al cultelor religioase sau al comunităților minorităților naționale ar fi mai puțin ocrotit în raport cu ceilalți titulari de drept de proprietate. Prin aceasta discriminare se încalcă, în același timp, în opinia autorului excepției, și art. 16 din Constituție, care consacra principiul egalității cetățenilor în fața legii. Se susține ca reglementarea criticata s-ar abate și de la principiul consacrat prin art. 20 din Constituție, dat fiind ca ocrotirea proprietății private reprezintă o obligație pe care statul român și-a asumat-o prin acte internaționale ce au preeminenta în raport cu legislația interna, de vreme ce privește domeniul drepturilor omului.

Instanța de judecată considera ca prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât "acest act normativ creează discriminări, în momentul intrării în vigoare, între persoanele îndreptățite la restituirea în natura sau acordarea de despăgubiri, față de cele exceptate la

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 ". În opinia instanței acest lucru ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, invocand, alături de o serie de argumente de fond, jurisprudenta Curții Constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au următorul conținut: Regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale. Până la adoptarea acestor reglementări este interzisă înstrăinarea imobilelor în cauza sau schimbarea destinației acestora."

Articolul 8

alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , criticat ca fiind neconstitutional, stabilește ca regimul juridic al imobilelor care au aparținut cultelor religioase sau comunităților minorităților naționale, ce au fost preluate de stat sau de alte persoane juridice, va fi reglementat prin acte normative speciale, iar până la adoptarea unor asemenea reglementări înstrăinarea sau schimbarea destinației imobilelor în cauza este interzisă.

Autorul excepției de neconstituționalitate susține, în esenta, ca aceste prevederi încalcă dispozițiile constituționale ale art. 16, 20 și ale art. 41 alin. (1) și (2).

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata că nu poate fi vorba despre nici o discriminare în ocrotirea proprietății private, întrucât reglementările legale invocate se referă la situații distincte, ca și la persoane deosebite. De altfel, fiind vorba despre regimul juridic al unor bunuri ce nu au fost încă restituite unor persoane juridice, nu se pune problema ocrotirii unui drept de proprietate privată și deci nici a existenței vreunei discriminări. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 136 din 21 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, statuand ca "prevederile privind garantarea și ocrotirea proprietății, potrivit art. 41 din Constituție, se aplică numai după reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate".

Considerentele din aceasta decizie sunt valabile și în cauza prezenta, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

În fine, astfel cum a decis Curtea în mod constant, de exemplu prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, este dreptul statului de a hotărî neingradit asupra regimului juridic al bunurilor intrate în proprietatea sa în baza unor titluri conforme cu legislația existenta în momentul dobândirii dreptului sau de proprietate, precum și de a stabili modul în care foștii proprietari sau moștenitorii acestora vor beneficia de reparații pentru prejudiciile suferite în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

Considerentele din aceste decizii sunt valabile și în cauza prezenta, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

De altfel, asupra constituționalității dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , raportate la prevederile art. 16 și 20 din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 353 din 19 decembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 15 februarie 2002, statuand ca aceste dispoziții sunt constituționale.

Atât considerentele, cat și soluția din aceasta decizie își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenței Curții.

Fața de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 martie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.