Decizia nr. 182/2003

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Panaitescu în Dosarul nr. 790/2002 al Judecătoriei Lipova.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Autorul excepției solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca nefondata, arătând ca textul criticat stabilește criteriile de formare și atribuire a loturilor în cadrul împărțelii judiciare, fără nici o discriminare.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierea din 21 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 790/2002, Judecătoria Lipova a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Panaitescu într-o cauza având ca obiect soluționarea unei acțiuni de ieșire din indiviziune și granituire.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esenta, ca textul de lege criticat încalcă dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) și alin. (2) teza întâi din Constituție. Se arata ca dispoziția legală criticata, care prevede că la formarea și atribuirea loturilor instanța va ține seama de domiciliul și ocupația părților, dezavantajeaza coproprietarii ce au mai multe imobile situate în localități diferite, iar ocupația diferita a acestora nu ar trebui sa determine aplicarea unui tratament juridic diferențiat.

Judecătoria Lipova considera ca textul criticat "nu încalcă nici dispozițiile din Constituție invocate de reclamant, nici alte dispoziții constituționale, enumerand câteva criterii orientative pentru formarea și atribuirea loturilor cu ocazia partajului".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția este neîntemeiată, arătând ca textul criticat stabilește situațiile de care trebuie să țină seama instanța la formarea și atribuirea loturilor în cadrul împărțelii judiciare. Astfel, considera Guvernul, "nu este vorba de o reglementare de favoare pentru vreuna dintre părți, de aplicarea automată a unei soluții prestabilite, ci de folosirea, pe baza dezbaterilor contradictorii, a unor modalități admise de lege pentru stabilirea drepturilor deduse judecații și pentru realizarea acestora cu respectarea întocmai a principiului egalității în fața legii, precum și a dreptului de proprietate reprezentat, în speta, de cota-parte cuvenită fiecărui copartas". De asemenea, se susține ca dispozițiile procedurale criticate nu creează discriminări între cetățeni, ele fiind aplicabile în toate cauzele respective, precum și tuturor părților din aceste cauze, în egala măsura.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile art. 673^9 din Codul de procedură civilă sunt constituționale, acestea nefiind contrare prevederilor art. 41 și ale art. 16 din Constituție.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 673^9 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora "La formarea și atribuirea loturilor, instanța va tine seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăruia din masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul ca unii dintre coproprietari, înainte de a se cere imparteala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea".

Critica de neconstituționalitate se bazează pe susținerea ca sunt incalcate dispozițiile art. 16 alin. (1) și ale art. 41 alin. (1) și (2) teza întâi din Constituție, texte care au următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 41 alin. (1) și alin. (2) teza întâi: "(1) Dreptul de proprietate, precum și creanțele asupra statului sunt garantate. Conținutul și limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observa ca textul criticat pentru neconstituționalitate face parte din cap. VII^1 al Codului de procedura civilă, intitulat "Procedura împărțelii judiciare", introdus prin

art. I pct. 222 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 138 din 14 septembrie 2000

pentru modificarea și completarea Codului de procedura civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, modificată prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 59 din 25 aprilie 2001 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001.

Potrivit art. 673^1 din Codul de procedură civilă, text de început al capitolului respectiv, Judecarea oricărei cereri de imparteala privind bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comuna se face cu procedura prevăzută în capitolul de fața, în afară cazurilor în care legea stabilește o alta procedura".

Textul criticat pentru neconstituționalitate stabilește criteriile de care instanța trebuie să țină seama la formarea și atribuirea loturilor pentru realizarea împărțelii judiciare.

Examinând aceste criterii legale, Curtea retine ca existenta lor este justificată rațional și obiectiv, având finalitatea de a îndrumă instanța tocmai pentru a evita arbitrarul în formarea loturilor și atribuirea lor acelor părți care au un drept de proprietate comuna. Textul nu prevede, prin reglementarea criteriilor, nici un fel de inegalitate sau discriminare, întrucât, fără a se crea vreo diferentiere, este aplicabil tuturor părților, în aceeași măsura.

În consecința, Curtea Constituțională constata că nu sunt incalcate dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituție.

Curtea nu poate retine nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 41 alin. (1) și (2) din Constituție, întrucât, prin însăși ipoteza avută în vedere de textul criticat, și anume, imparteala unor bunuri asupra cărora părțile au un drept de proprietate comuna, este exclusa, ab initio, încălcarea prevederilor constituționale care se referă la protecția proprietății private. Întreaga procedura a împărțelii judiciare, reglementată de cap. VII^1 al Codului de procedura civilă, are ca finalitate ieșirea din starea de indiviziune, procedura în urma căreia fiecare copartas devine proprietar exclusiv al unei anumite părți concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietatii. Textul criticat pentru neconstituționalitate nu afectează nici cota-parte ideala din masa bunurilor care formează proprietatea comuna a părților și, cu atât mai mult, dreptul autorului excepției de a i se atribui, în urma împărțelii, un lot de bunuri corespunzător drepturilor sale. Prevederile art. 673^9 din Codul de procedură civilă au ca scop, corelativ cu celelalte texte ale capitolului respectiv, sa înlesnească, într-un mod cat mai echitabil, încetarea stării de indiviziune. Totodată, Curtea retine ca acest text procedural a fost adoptat în conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege".

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 673^9 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Nicolae Panaitescu în Dosarul nr. 790/2002 al Judecătoriei Lipova.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 8 mai 2003.