Decizia nr. 196/2003

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 5.180/2002 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate de autoarea excepției, ci reprezintă o măsura luată de legiuitor pentru asigurarea unei mai bune administrări a justiției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.180/2002, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Neagu într-o cauza având ca obiect soluționarea recursului împotriva unei sentințe prin care s-a admis acțiunea reclamantei Asociația de locatari, obligând autoarea excepției la plata sumei reprezentând cote de întreținere restante și penalități de întârziere. În cadrul recursului, autoarea excepției a formulat o cerere de recuzare, care i-a fost respinsă prin încheiere.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține ca dispozițiile legale criticate împiedica accesul liber la justiție, incalcand astfel art. 21 din Constituție, întrucât nu se da posibilitatea atacarii încheierii prin care s-a respins recuzarea, în cazul în care cererea de recuzare a fost formulată în recurs. Totodată, susține ca se încalcă și prevederile art. 128 din Constituție, referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece dispozițiile criticate nu asigura exercitarea dublului grad de jurisdicție.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază ca excepția este neîntemeiată, întrucât accesul la justiție al părții este asigurat tocmai prin posibilitatea de a formula cererea de recuzare. În ceea ce privește folosirea căilor de atac, dispozițiile criticate prevăd ca încheierea de respingere a recuzării poate fi atacată numai o dată cu fondul, ceea ce nu contravine art. 128 din Constituție, care lasă la aprecierea legiuitorului condițiile și limitele în care pot fi exercitate căile de atac.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat și punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât soluționarea cererilor de recuzare se face potrivit unor reguli speciale, derogatorii de la prevederile dreptului comun, iar potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 125 și 128, competența, procedura de judecată și căile de atac sunt reglementate prin lege. Astfel, dispozițiile criticate consacra o regulă fireasca, a carei ratiune consta în înlăturarea posibilităților de tergiversare a cauzei. Încheierea de respingere a cererii de recuzare este supusă aceleiași cai de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii de fond, iar dacă aceasta din urma nu este susceptibilă de a forma obiectul vreunei cai de atac, atunci nici încheierea respectiva nu poate fi atacată, ceea ce constituie o "soluție judicioasă, de tradiție, care consacra o procedură operativă [...]". Ca atare, dispozițiile criticate asigura accesul liber la justiție, care, asa cum a statuat Curtea Constituțională în mod constant, nu presupune în toate cazurile accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, invocand în aces sens Decizia Curții Constituționale nr. 129/1995.

Avocatul Poporului apreciază ca dispozițiile criticate nu ingradesc accesul liber la justiție, ci, dimpotriva, asigura exercitarea acestui drept constituțional, instituind o măsura necesară pentru o mai buna administrare a justiției, evitand tergiversarea cauzelor. Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) și ale art. 128 din Constituție, procedura de judecată intră în competența legiuitorului, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională, de exemplu, prin Decizia nr. 45/1999 și prin Decizia Plenului nr. 1/1994.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , republicată, retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 34 din Codul de procedură civilă, care au următorul conținut:

"Încheierea prin care s-a încuviințat sau respins abținerea, ca și aceea prin care s-a încuviințat recuzarea, nu este supusă la nici o cale de atac.

Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai o dată cu fondul.

Când instanța superioară de fond constata ca recuzarea a fost pe nedrept respinsă, reface toate actele și dovezile administrate la prima instanța."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia apreciază ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituționale:

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, în realitate, aceasta privește numai dispozițiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care prevăd posibilitatea atacarii încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare numai o dată cu fondul.

Nu se poate retine, asa cum fără temei susține autoarea excepției, ca prin textul de lege criticat se încalcă prevederile art. 21 din Constituție privind accesul liber la justiție, căci cererea de recuzare nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al carei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecații, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacarii numai o dată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, ca și aceea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse la nici o cale de atac.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 128 din Legea fundamentală, reglementarea căilor de atac este lăsată la latitudinea legiuitorului ordinar, ceea ce îi permite acestuia sa excepteze de la exercitarea lor, atunci când considera necesar, anumite hotărâri judecătorești, asa cum a procedat prin alin. 1 al art. 34 din Codul de procedură civilă.

Totodată, Curtea constata ca dispozițiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 125 alin. (3) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituțională în jurisprudenta sa, accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situații speciale, poate institui reguli speciale.

Cu privire la dispozițiile art. 34 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002, respingând excepția de neconstituționalitate ridicată. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curții în aceasta materie, considerentele și soluția acestei decizii rămân valabile și în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Rodica Neagu în Dosarul nr. 5.180/2002 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2003.