Decizia nr. 149/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "EURO COMPANY" Ltd din București în Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 aprilie 2003 și au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 15 aprilie și apoi la 16 aprilie 2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 noiembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 5.050/2002, Tribunalul București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "EURO COMPANY" Ltd din București într-o cauza având ca obiect constatarea nulității absolute a unui proces-verbal de punere în posesie.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 48 din Legea nr. 10/2001

sunt neconstituționale în măsura în care "domeniul de aplicare al acestora este interpretat altfel decât ipoteza în care cererea (notificarea) facuta în temeiul

Legii nr. 10/2001

cuprinde elemente noi care invoca înlăturarea unor interdicții existente în legislația anterioară și care fac, în prezent, admisibilă restituirea în natura a imobilului ori acordarea de despăgubiri în echivalent, după caz". Autorul excepției considera ca dispozițiile criticate "inlatura" autoritatea de lucru judecat în privinta hotărârilor judecătorești pronunțate anterior intrării în vigoare a acestei legi și încalcă în mod evident principiile constituționale consacrate de art. 123, 125 și 128, referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii, independenta judecătorilor și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, în condițiile legii. Autoritatea de lucru judecat privește nu numai dispozitivul hotărârii judecătorești, ci și problemele de drept ce sunt dezlegate irevocabil prin hotărârea judecătorească, astfel ca doar cu încălcarea principiilor constituționale evocate "s-ar putea admite ca, în mod legal, reprezentantul autorității administrative care soluționează cererea formulată conform

Legii nr. 10/2001

să poată nesocoti dezlegarile date de instanțele judecătorești".

Tribunalul București - Secția a V-a civilă apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, întrucât principiile constituționale invocate ar fi incalcate "dacă, asa cum susține reclamantul, după pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, care a avut în vedere legea existenta în acel moment, respectiv

Legea nr. 112/1995 , s-ar opune Parlamentului prerogativele ce-i revin din Constituție de a perfectiona cadrul legislativ, în speta

Legea nr. 10/2001 , pe motiv ca s-au pronunțat deja hotărâri judecătorești irevocabile".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens arata ca

art. 48 din Legea nr. 10/2001

acorda persoanelor îndreptățite, precum și celor vătămate într-un drept al lor o noua posibilitate de a se adresa instanței pentru valorificarea drepturilor. Cu referire la susținerea privind încălcarea principiului autorității de lucru judecat, arata ca aceasta problema "se pune numai în cazul în care prima acțiune a fost respinsă pe fond, adică instanța, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, a constatat ca dreptul reclamantului nu exista", iar nu și atunci când acțiunea a fost respinsă fără a se cerceta fondul cauzei sau în cazul solicitării de măsuri reparatorii prin echivalent, "deoarece dreptul având ca obiect asemenea măsuri se naște abia acum în temeiul noii legi". Arata ca art. 48 din lege poate fi valorificat doar în ipoteza în care noua cerere (notificare) facuta în temeiul acestei legi cuprinde elemente noi sau invoca înlăturarea unor interdicții existente în legislația anterioară, care fac în prezent admisibilă reparația în natura sau prin echivalent.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 48 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, care au următorul cuprins:

- Art. 48: "Persoanele îndreptățite, precum și persoanele vătămate într-un drept al lor, cărora până la data intrării în vigoare a prezentei legi li s-au respins, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita, indiferent de natura soluțiilor pronunțate, măsuri reparatorii în natura sau prin echivalent, în condițiile prezentei legi."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin art. 123, 125 și 128 din Constituție, care prevăd:

- Art. 123: "(1) Justiția se înfăptuiește în numele legii.

(2) Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii.";

- Art. 125: (1) Justiția se realizează prin Curtea Suprema de Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.

(2) Este interzisă înființarea de instanțe extraordinare.

(3) Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege.";

- Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine următoarele:

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca prevederile

art. 48 din Legea nr. 10/2001

încalcă principiile separației puterilor în stat, al independentei judecătorilor și infaptuirii justiției exclusiv de către instanțele judecătorești. Principalul argument în sensul acestor sustineri îl constituie autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate anterior intrării în vigoare a acestei legi, prin care au fost respinse acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau orice alte persoane juridice.

Din analiza acestor sustineri, Curtea constata ca dispozițiile

Legii nr. 10/2001 , care conferă persoanelor îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natura sau, după caz, prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, nu afectează autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești anterior pronunțate. Aceasta deoarece, pe de o parte, puterea lucrului judecat este o excepție care operează în exclusivitate în domeniul procesual și ea poate fi ridicată numai în fața instanțelor judecătorești, iar pe de altă parte, pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar să fie întrunite toate cele trei elemente ale identității: părțile, obiectul și cauza. Astfel, potrivit art. 1201 din Codul civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este intemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași părți, facuta de ele și în contra lor în aceeași calitate". Rezultă ca aceasta excepție peremptorie și absolută operează ca atare în cadrul unui nou proces civil și nu este opozabilă autorităților publice chemate sa pună în aplicare legea noua care instituie măsuri reparatorii pentru toți cei ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, inclusiv pentru cei ale căror acțiuni în revendicare au fost respinse de instanțele judecătorești în temeiul prevederilor legale în vigoare la data pronunțării acelor hotărâri judecătorești.

Legea nr. 10/2001

cuprinde reglementări noi în materia restituirii și da un nou înțeles notiunii de "imobile preluate în mod abuziv". Asadar, chiar în situația în care s-ar naște un nou litigiu, ca urmare a aplicării legii noi, acesta are o alta cauza și uneori alte părți decât cele existente în litigiul anterior, cu obiect identic. Existenta unei cauze noi este de natura sa elimine autoritatea de lucru judecat. De altfel, nimic nu-l împiedica pe legiuitor sa extindă, printr-o lege ulterioară, sfera subiectilor care urmează sa beneficieze de măsuri reparatorii și la persoane cărora acest drept le-a fost refuzat de o lege anterioară. Faptul ca acest refuz a fost constatat printr-o hotărâre judecătorească anterioară nu poate lega legiuitorul într-o eterna negare a dreptului la reparatie, iar principiile independentei judecătorului și infaptuirii justiției de către instanțele judecătorești nu sunt incalcate, întrucât instanțele de judecată trebuie să soluționeze cauzele în temeiul prevederilor noii legi.

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, este de principiu ca aceasta nu poate funcționa decât în cazul în care prima acțiune a fost respinsă pe fond, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, prin care s-a constatat ca dreptul reclamantului nu exista. Este evident ca autoritatea de lucru judecat nu acționează când acțiunea a fost respinsă fără a se cerceta fondul cauzei. Valorificarea reglementării conținute în

art. 48 din Legea nr. 10/2001

se poate face în ipoteza în care noua cerere (notificare) cuprinde elemente noi sau invoca înlăturarea unor interdicții existente în legislația anterioară.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Societatea Comercială "EURO COMPANY" Ltd din București în Dosarul nr. 5.050/2002 al Tribunalului București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2003.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent șef,

Gabriela Dragomirescu

OPINIE SEPARATĂ

În dezacord cu soluția adoptată cu majoritate de voturi, opinez ca textul de lege criticat este neconstitutional, în sensul și pentru motivele ce se vor arata în continuare.

1. În conformitate cu art. 1 alin. (3) din Constituție, România este stat de drept, una dintre componentele acestui principiu fiind separația puterilor, adică exercitarea de către fiecare dintre cele trei puteri - legislativă, executivă și judecătorească - a funcției care-i este proprie, în mod independent, la adapost de imixtiuni din partea celorlalte doua și fără dreptul de a se amesteca în exercițiul competentei acestora.

În ceea ce privește independenta puterii judecătorești, aceasta este consacrată prin prevederile art. 123 și 125 din Constituție și este garantată prin prevederile art. 148 alin. (1) din Legea fundamentală, în conformitate cu care dispozițiile privind independenta justiției nu pot forma obiectul revizuirii.

În virtutea principiilor statului de drept, Parlamentul adoptă legile, inclusiv pe cele privind organizarea instanțelor judecătorești și procedurile judiciare, dar nu are dreptul să se substituie instanțelor judecătorești și nici competența de a desfiinta, de a modifica ori de a declara ineficiente hotărârile pronunțate de acestea.

Având în vedere aceste principii, nu pot impartasi opinia majoritara, după care autoritatea de lucru judecat operează în exclusivitate în domeniul procesual și, în consecința, hotărârile judecătorești prin care s-au respins anterior

Legii nr. 10/2001

cereri de retrocedare a unor imobile "nu sunt opozabile autorităților publice chemate să aplice legea noua".

Întemeindu-ma pe litera și pe spiritul Constituției, consider ca toate actele juridice emise de organele fiecăreia dintre cele trei puteri în limitele competentei lor stabilite prin lege sunt opozabile organelor aparținând celorlalte puteri.

În ceea ce privește hotărârile judecătorești, acestea sunt opozabile atât organelor administrative - care au obligația să le execute în condițiile legii -, cat și Parlamentului.

Dacă s-ar recunoaște Parlamentului dreptul de a interveni în activitatea de judecată, fie și printr-un act juridic de nivelul legii, ar insemna să se admită concentrarea în sfera de putere a acestei autorități publice cu caracter politic atât a funcției de legiferare, cat și a celei de aplicare a legilor în soluționarea litigiilor dintre subiectele de drept, privind existenta, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective, ceea ce în statul democratic de drept nu este de conceput.

Examinând conținutul

art. 48 din Legea nr. 10/2001 , în raport cu dispozițiile din Constituția României mai sus citate, constat ca prevederea prin care se declara ineficiente toate hotărârile judecătorești prin care s-au respins acțiunile având ca obiect bunuri preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, indiferent de natura hotărârilor pronunțate, releva o imixtiune evidenta a legiuitorului în sfera de competența a puterii judecătorești și, prin aceasta, o încălcare a principiilor independenței justiției și separației puterilor în stat.

Ținând seama de înțelesul sintagmei "indiferent de natura soluțiilor pronunțate" nu impartasesc opinia majoritara, în sensul că dispoziția legală criticata s-ar referi exclusiv la situații noi, față de care reiterarea solicitărilor având ca obiect măsuri reparatorii nu este de natura sa aducă atingere hotărârilor pronunțate anterior de instanțele judecătorești. Dacă acesta ar fi înțelesul dispoziției legale criticate, atunci textul s-ar dovedi cu totul inutil, fiind în afară oricărei îndoieli ca solicitarea de măsuri reparatorii de către persoanele cărora prin reglementarea anterioară nu li se recunoscuse acest drept sau pentru imobile care nu puteau fi restituite proprietarilor deposedati abuziv nu ar putea fi împiedicată prin invocarea hotărârilor judecătorești întemeiate pe dispozițiile restrictive din acea reglementare.

2. Principiul autorității lucrului judecat - examinat în considerentele soluției adoptate cu majoritate de voturi - nu este consacrat prin Constituție, astfel ca încălcarea acestui principiu nu poate constitui prin sine însăși un caz de neconstituționalitate.

În consecința, examinarea încălcării principiului autorității lucrului judecat nu intră în resortul contenciosului constituțional decât în cazul și în măsura în care implica și încălcarea unor norme reglementate prin Legea fundamentală.

În cauza, contrar celor reținute în considerentele soluției, constat ca prin aplicarea prevederilor

art. 48 din Legea nr. 10/2001

se ajunge la încălcarea principiului autorității lucrului judecat, în cazul admiterii unor acțiuni respinse anterior pe motiv ca reclamantul nu și-a dovedit dreptul sau de proprietate asupra bunului revendicat (făcându-se dovada ca, înainte ca bunul sa fi fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, apartinuse altei persoane decât reclamantul sau ca reclamantul nu este moștenitorul proprietarului deposedat abuziv, neavând deci calitate procesuala), precum și în alte cazuri în care, prin noile acțiuni, introduse pe baza

Legii nr. 10/2001 , nu se invoca alte motive (cauze) de admisibilitate decât cele invocate în susținerea acțiunilor respinse sub imperiul legii vechi și care erau și atunci operante.

De altfel, sintagma "indiferent de natura soluțiilor pronunțate", cuprinsă în textul care face obiectul excepției de neconstituționalitate, este suficient de precisa și de categorica pentru a lasă loc și altei interpretări decât aceea ca persoanele nominalizate în

art. 48 din Legea nr. 10/2001

pot solicita, în condițiile legii - adică inclusiv pe cale judiciară -, măsuri reparatorii, chiar dacă prin hotărâri definitive și irevocabile li s-au respins acțiuni având același obiect și întemeiate pe aceeași cauza.

Dacă, asa cum aratam, încălcarea autorității lucrului judecat nu constituie un caz de neconstituționalitate, ci de nelegalitate a hotărârii judecătorești pronunțate în acest mod, cenzurabil în cadrul procedurii judiciare obișnuite, în schimb, înlăturarea autorității lucrului judecat printr-o dispoziție legală care declara ineficiente hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate anterior, pune în discuție constituționalitatea acestei dispoziții sub aspectul aplicării legilor în timp, fiind evident ca efectele ei se produc nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut.

În consecința, constat ca textul criticat contravine și dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, în conformitate cu care legea dispune numai pentru viitor.

Pentru aceste considerente, opinez ca excepția de neconstituționalitate trebuia să fie admisă și să se constate ca sintagma "indiferent de natura soluțiilor pronunțate", din cuprinsul

art. 48 din Legea nr. 10/2001 , contravine dispozițiilor din Constituția României, citate mai sus.