Decizia nr. 195/2003

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) fraza a doua și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrolsub" - S.A. din Suplacu de Barcau în Dosarul nr. 7.178/R/2002 al Tribunalului Arad - Secția comercială și contencios administrativ.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ridicate, întrucât cu privire la constituționalitatea prevederilor art. 32 alin. (8) fraza a doua și ale art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din ordonanța de urgență criticata, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 105/2003.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 20 decembrie 2002, pronunțată în Dosarul nr. 7.178/R/2002, Tribunalul Arad - Secția comercială și contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) fraza a doua și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de recurenta Societatea Comercială "Petrolsub" - S.A. din Suplacu de Barcau într-o cauza de contencios administrativ.

În motivarea excepției se susține ca prevederile art. 32 alin. (8) fraza a doua și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001 , aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție. În acest sens se arata ca prin dispozițiile art. 32 alin. (8) fraza a doua "se prezuma proveniență ilicită a bunurilor neinsotite de documentele de transport prevăzute în art. 32 alin. (1) și implicit a veniturilor obținute din comercializarea lor". Or, "printr-o lege ordinară nu se poate institui o prezumție contrară prezumției stabilite prin Constituție" în art. 41 alin. (7), referitoare la dobândirea licita a averii. De asemenea, se arata ca "prevederile art. 32 alin. (8) restrang implicit și sfera mijloacelor de proba cu care s-ar putea face dovada provenientei bunurilor prevăzute la art. 56 alin. (2)". Critica referitoare la art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a consta în aceea ca veniturile obținute din vânzarea produselor supuse confiscării nu se încadrează în nici una dintre categoriile de bunuri la care se referă art. 41 alin. (8) din Constituție, respectiv bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții.

Tribunalul Arad - Secția comercială și contencios administrativ apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată. În acest sens se arata ca art. 32 alin. (8) din ordonanța de urgență criticata nu contravine art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție, deoarece nu instituie direct o prezumție de proveniență ilicită a bunurilor care sunt transportate fără a fi însoțite de documentele prevăzute la alin. (1) al aceluiași articol, întrucât fraza a doua a textului stabilește condițiile în care marfa are proveniență ilicită, respectiv lipsa acestor documente. De asemenea, instanța apreciază ca art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din ordonanța de urgență, care "se referă la confiscarea veniturilor obținute din vânzarea produselor, adică a bunurilor rezultate din săvârșirea contravenției", nu contravine art. 41 alin. (8) din Constituție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Arata ca prin dispozițiile din partea finala a alin. (8) al

art. 32 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

"legiuitorul a stabilit exact condițiile în care dobândirea unei averi (unui bun) are caracter ilicit și care, în cazul în speta, se referă la transportul bunurilor în alte condiții decât cele stabilite de legiuitor", fără ca prin aceasta să se încalce dispozițiile art. 41 alin. (7) din Constituție. În ceea ce privește pretinsa încălcare a alin. (8) al art. 41 din Constituție, arata ca "noțiunea de bunuri este o notiune generica care include și sume de bani - sub forma unor venituri, în speta de fața - fiind dificila enumerarea tuturor formelor în care se pot materializa bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni sau din contravenții; pe de altă parte, este indubitabil ca aceste venituri constituie rezultatul săvârșirii unei contravenții, și anume, neutilizarea documentelor fiscale speciale".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului și dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (8) fraza a doua și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 32 alin. (8): "Fiecare transport de uleiuri minerale va fi însoțit în mod obligatoriu de documentele prevăzute la alin. (1). În lipsa acestor documente se considera ca marfa are proveniență ilicită." ;

- Art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a: "(2) Prin derogare de la prevederile

art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează după cum urmează: [...]

- cu amendă de la 1.500.000.000 lei la 2.000.000.000 lei, confiscarea cantităților de produse astfel comercializate și confiscarea veniturilor obținute din vânzarea produselor, cea de la litera m);".

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții legale contravin prevederilor art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție, care prevăd: "(7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma.

(8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii."

Examinând excepția ridicată, Curtea constata ca prevederile art. 32 alin. (8) și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, tot prin raportare la art. 41 alin. (7) și (8) din Constituție, într-o cauza în care același autor critica aceste texte de lege, în esenta, pentru aceleași considerente. Astfel, în legătură cu art. 32 alin. (8) teza a doua din ordonanța de urgență, prin Decizia nr. 105 din 11 martie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 8 aprilie 2003, Curtea Constituțională a reținut, în esenta, ca "prin transportul uleiurilor minerale fără documentele prevăzute de lege - facturi fiscale speciale sau avize speciale de însoțire a mărfii - se încalcă o norma legală care reglementează regimul juridic special al produselor supuse accizelor, autorul săvârșind astfel o contravenție", ceea ce "constituie, eo ipso, o cauza de inlaturare a prezumției generale de dobândire licita a averii" instituită de art. 41 alin. (7) din Constituție. Or, alin. (8) al aceluiași text constituțional prevede că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii. Prin aceeași decizie s-a mai reținut ca, în sensul acestei dispoziții din Constituție, "și banii rezultați din valorificarea produselor folosite la comiterea contravenției sunt bunuri rezultate din contravenție", asa încât și prevederile

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

sunt constituționale.

Întrucât în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi, cele statuate prin Decizia nr. 105 din 11 martie 2003 își mențin valabilitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 32 alin. (8) fraza a doua și ale

art. 56 alin. (2) liniuța a 11-a din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 158/2001

privind regimul accizelor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 523/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Petrolsub" - S.A. din Suplacu de Barcau în Dosarul nr. 7.178/R/2002 al Tribunalului Arad - Secția comercială și contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 13 mai 2003.