Decizia nr. 198/2003

Costica Bulai - președinte

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1),

art. 8 și 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, excepție ridicată de Societatea Comercială "Beto CO'95" - S.R.L. din București în Dosarul nr. 14.376/2002 al Tribunalului București - Secția comercială.

La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin administrator Elena Tatiana Stoica, lipsind partea Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A., față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 94C/2003. La apelul nominal în acest dosar, răspunde, de asemenea, autorul excepției, Societatea Comercială "Elma Prodcom 94" - S.R.L. din București, prin administrator Elena Ștefan, fiind lipsa partea Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A., față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Din oficiu, Curtea pune în discuție problema conexarii celor două dosare, având în vedere identitatea de obiect a acestora.

Reprezentanții Societății Comerciale "Beto CO'95 - S.R.L. și Societății Comerciale "Elma Prodcom 94" - S.R.L., precum și reprezentantul Ministerului Public arata ca sunt de acord cu conexarea.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 94C/2003 la Dosarul nr. 93C/2003, care a fost primul înregistrat.

Având cuvântul, reprezentantul Societății Comerciale "Beto CO'95" - S.R.L. solicita admiterea excepției de neconstituționalitate ridicate, sustinand neconstituționalitatea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

în întregul său, pentru motivele pe care le depune în scris.

Reprezentantul Societății Comerciale "Elma Prodcom 94" - S.R.L. solicita, de asemenea, admiterea excepției de neconstituționalitate cu privire la întregul act normativ criticat și depune note scrise în acest sens.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

a mai fost supusă controlului de constituționalitate, atât în ansamblul sau, cat și cu privire la anumite articole, Curtea constatând, de fiecare data, ca prevederile acesteia nu încalcă dispozițiile Legii fundamentale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 28 noiembrie 2002, pronunțate în dosarele nr. 14.376/2002, respectiv nr. 14.377/2002, Tribunalul București - Secția comercială a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1),

art. 8 și 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Beto CO'95" - S.R.L. din București și, respectiv, de Societatea Comercială "Elma Prodcom 94" - S.R.L. din București, în cauze având ca obiect cereri pentru somația de plată.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin ca

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , "atât în ansamblul ei, cat și prin dispozițiile art. 2 alin. (1), art. 8 și 11^1, vine în contradictie cu prevederile constituționale privitoare la egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, precum și cu prevederile referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți". Astfel, emiterea ordonanței nu a fost justificată de o stare excepționala, debitorul nu are dreptul sa introducă cerere reconvențională sau de chemare în garanție, iar calea de atac este înlocuită cu o cerere în anulare, în mod discriminatoriu față de alți cetățeni.

Tribunalul București - Secția comercială apreciază ca excepția ridicată nu este intemeiata, având în vedere ca, reglementand prin ordonanța criticata o procedură rapida de realizare a creanțelor vizate, "legiuitorul a avut în vedere deopotrivă și ocrotirea debitorilor față de un eventual abuz de drept al creditorilor, instituind în acest sens o serie de mijloace procedurale la indemana acestora, menite a le apara interesele și a le asigura dreptul la apărare, precum și egalitatea de tratament față de creditori". De altfel, legiuitorul are atributia exclusiva de a stabili competența și procedura de judecată.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

s-a reglementat "o procedură simplificata care are în vedere, în primul rând, soluționarea cauzei prin convenția părților ori, în caz contrar, emiterea titlului executoriu". Potrivit prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție, stabilirea procedurii de judecată intră în competența exclusiva a legiuitorului, iar procedura somației de plată, "departe de a constitui o încălcare a principiilor constituționale invocate, constituie expresia aplicării lor". Constituționalitatea dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001

a fost constatată prin mai multe decizii ale Curții Constituționale, cum ar fi deciziile nr. 317/2002 și nr. 252/2002.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1),

art. 8 și 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Art. 11^1 din ordonanța a fost modificat prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 142 din 24 octombrie 2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, aprobată prin

Legea nr. 5 din 9 ianuarie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003.

Dispozițiile criticate au următorul conținut:

- Art. 2 alin. (1): "Cererile, indiferent de valoarea obiectului acestora, se depun la judecătorie în cazul celor formulate în materie civilă și la tribunal în cazul celor formulate în materie comercială.";

- Art. 8: "(1) Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data inmanarii sau comunicării acesteia.

(2) Cererea în anulare se soluționează de către instanța competența pentru judecarea fondului cauzei în prima instanța.

(3) Cererea în anulare se depune la instanța unde funcționează judecătorul care a dat ordonanța. Aceasta, dacă nu constata propria competența, va trimite dosarul instanței competente potrivit alin. (2).

(4) Dacă instanța investită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanța, pronunțând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.

(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare poate fi atacată cu recurs în termen de 10 zile de către debitor. Recursul se judeca în termen de 30 de zile.";

- Art. 11^1: "(1) Ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți.

(2) Prevederile art. 338 din Codul de procedură civilă se aplică în mod corespunzător."

Potrivit susținerilor autorului excepției, dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 16 alin. (1): "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.";

- Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 49: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății."

Examinând excepția de neconstituționalitate și dispozițiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea constata ca a mai fost sesizată cu numeroase excepții privind neconstituționalitatea

Ordonanței Guvernului nr. 5/2001 . Toate acele excepții au fost respinse, constatandu-se ca ordonanța criticata, atât în ansamblul ei, cat și prin diferitele dispoziții ale sale, este constituțională (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 317 din 19 noiembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 930 din 19 decembrie 2002).

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificata și accelerata pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri, singurele dovezi care se administrează în cadrul acestei proceduri, în afară de lămuririle și explicațiile date de către părți. Hotărârile pronunțate în cadrul acestei proceduri nu au autoritate de lucru judecat asupra fondului raporturilor juridice dintre părți.

Mijloacele procedurale puse la indemana părților diferă tocmai datorită caracterului special al procedurii, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare și fără ca una dintre părți să fie privilegiată, iar cealaltă dezavantajata.