Decizia nr. 266/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 77/2016 28 aprilie 2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate pri…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ionița Cochințu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3)
și ale
art. 11 , cu excepția sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“, din
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.288/337/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.025D/2017.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.034D/2017, nr. 2.093D/2017, nr. 2.128D/2017, nr. 2.265D/2017, nr. 2.490D/2017, nr. 2.555D/2017, nr. 2.575D/2017, nr. 2.879D/2017 și nr. 2.918D/2017, având ca obiect excepții de neconstituționalitate similare celei din primul dosar strigat, respectiv prevederi ale
Legii nr. 77/2016 , excepții ridicate de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 22.516/280/2016 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă, în Dosarul nr. 84/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 12.798/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă, în Dosarul nr. 17.674/231/2016 al Judecătoriei Focșani - Secția civilă, în Dosarul nr. 5.774/303/2017 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 13.914/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 4.061/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, în Dosarul nr. 936/253/2016 al Judecătoriei Tulcea și în Dosarul nr. 12.446/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secția civilă.
4.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate, din oficiu, pune în discuție problema conexării dosarelor nr. 2.034D/2017, nr. 2.093D/2017, nr. 2.128D/2017, nr. 2.265D/2017, nr. 2.490D/2017, nr. 2.555D/2017, nr. 2.575D/2017, nr. 2.879D/2017 și nr. 2.918D/2017 la Dosarul nr. 2.025D/2017.
6.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
7.
Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.034D/2017, nr. 2.093D/2017, nr. 2.128D/2017, nr. 2.265D/2017, nr. 2.490D/2017, nr. 2.555D/2017, nr. 2.575D/2017, nr. 2.879D/2017 și nr. 2.918D/2017 la Dosarul nr. 2.025D/2017, care este primul înregistrat.
8.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, în raport cu jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
9.
Prin Încheierea din 26 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 2.288/337/2016, Judecătoria Baia Mare - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3)
și ale
art. 11 , cu excepția sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“, din
și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.025D/2017.
10.
Prin Încheierea din 24 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22.516/280/2016, Judecătoria Pitești - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.034D/2017.
11.
Prin Încheierea din 9 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 84/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3) ,
art. 8 alin. (5)
și ale
art. 11 din Legea nr. 77/2016 , precum și a
legii
în ansamblul său, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.093D/2017.
12.
Prin Încheierea din 28 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.798/200/2016, Judecătoria Buzău - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3)
și ale
art. 11 din Legea nr. 77/2016 , precum și a
legii
în ansamblul său, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.128D/2017.
13.
Prin Încheierea din 22 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 17.674/231/2016, Judecătoria Focșani - Secția civilă a
sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3) ,
art. 8 alin. (5)
și ale
art. 11 din Legea nr. 77/2016 , precum și a
legii
în ansamblul său, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.265D/2017.
14.
Prin Încheierea din 15 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.774/303/2017, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3)
și ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , precum și a
legii
în ansamblul său, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.490D/2017.
15.
Prin Încheierea din 29 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 13.914/4/2017, Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3)
și ale
art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 , precum și a
legii
în ansamblul său, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.555D/2017.
16.
Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.061/176/2016, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4
și ale
art. 11 din Legea nr. 77/2016
și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.575D/2017.
17.
Prin Încheierea din 28 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 936/253/2016, Judecătoria Tulcea - Secția civilă și penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 5 alin. (3)
și ale
art. 11 , cu excepția tezei întâi, respectiv a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“, din
și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.879D/2017.
18.
Prin Încheierea din 13 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 12.446/94/2016, Judecătoria Buftea - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.918D/2017.
19.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în cauze întemeiate pe dispozițiile
20.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece acestea se aplică nu numai situațiilor juridice ce se vor naște, se vor modifica sau stinge după intrarea în vigoare a
Legii nr. 77/2016 , ci și situațiilor juridice în curs de formare, modificare sau stingere la data intrării în vigoare a acestei legi, precum și efectelor prezente și viitoare ale unor raporturi juridice trecute încheiate între bănci și consumatori, ceea este contrar
art. 15 alin. (2) ,
art. 44 ,
art. 45 ,
art. 53 ,
art. 135 alin. (2) lit. a)
și
art. 148 alin. (2) din Constituție .
21.
Judecătoria Baia Mare - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.025D/2017, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
22.
Judecătoria Pitești - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.034D/2017, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
23.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.093D/2017, opinează în sensul că există o aparență de neconstituționalitate, cel puțin în privința
art. 11 din Legea nr. 77/2017
în raport cu dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Constituție , context în care apreciază că aceste aspecte sunt de natură să afecteze securitatea juridică.
24.
Judecătoria Buzău - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.128D/2017, opinează în sensul caracterului întemeiat al excepției de neconstituționalitate.
25.
Judecătoria Focșani - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.265D/2017, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
26.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.490D/2017, nu își exprimă opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.
27.
Judecătoria Sectorului 4 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.555D/2017, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în raport cu jurisprudența Curții Constituționale în materie.
28.
Judecătoria Alba Iulia, în Dosarul nr. 2.575D/2017, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
29.
Judecătoria Tulcea - Secția civilă, în Dosarul nr. 2.879D/2017, opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
30.
Judecătoria Buftea, în Dosarul nr. 2.918D/2017, opinează în sensul că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat, în jurisprudența sa, pe toate aspectele invocate de autoarea excepției de neconstituționalitate.
31.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
32.
Guvernul, în dosarele nr. 2.034D/2017, nr. 2.128D/2017, nr. 2.265D/2017, nr. 2.555D/2017 și nr. 2.575D/2017, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi , raportate la dispozițiile
art. 3 teza întâi , precum și a prevederilor
art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016
este inadmisibilă; excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi , raportate la celelalte dispoziții din
Legea nr. 77/2016 , este neîntemeiată. Totodată, în dosarele nr. 2.879D/2017 și nr. 2.918D/2017, având în vedere dinamica jurisprudențială în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ cuprinsă în
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016
a devenit inadmisibilă; prevederile
art. 11 teza întâi , raportate la
art. 3 teza a doua ,
art. 4 ,
art. 7
și
art. 8 din Legea nr. 77/2016
sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii; excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 teza întâi
raportate la celelalte dispoziții din
este neîntemeiată.
33.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
34.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
35.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierile de sesizare, îl constituie atât unele prevederi punctuale ale
Legii nr. 77/2016 , cât și
legea
în integralitatea sa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016. Față de această împrejurare, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său.
36.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale
art. 15 alin. (2)
privind neretroactivitatea,
art. 44
privind dreptul de proprietate privată,
art. 45
privind libertatea economică,
art. 53
privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,
art. 135 alin. (2) lit. a)
privind economia și
art. 148 alin. (2)
cu privire la integrarea în Uniunea Europeană.
37.
Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, a constatat că sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016
este neconstituțională și că prevederile din
art. 11 teza întâi
raportate la
art. 3 teza a doua ,
art. 4 ,
7
și
8 din Legea nr. 77/2016
sunt constituționale în măsura în care instanța judecătorească verifică condițiile referitoare la existența impreviziunii.
38.
Întrucât în prezentele dosare sesizarea Curții Constituționale a fost realizată ulterior publicării
Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016
și având în vedere faptul că, în toate cauzele, contractele de credit au fost încheiate sub imperiul
vechiului Cod civil din 1864 , excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi
raportate la
art. 3 teza a doua ,
art. 4 ,
art. 7 alin. (1)-(3) ,
(5)
și
(6)
și
art. 8 alin. (1)-(4) din Legea nr. 77/2016
este inadmisibilă, având în vedere și faptul că autorii excepției de neconstituționalitate critică exact înțelesul normelor legale care a fost exclus din cadrul constituțional.
39.
De asemenea, excepția de neconstituționalitate privind sintagma „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ din cuprinsul
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016
este inadmisibilă, în temeiul
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit căruia „(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.“
40.
Totodată, având în vedere faptul că în cauzele aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea în prezentele dosare toate contractele de credit au fost încheiate înaintea intrării în vigoare a
noului Cod civil , excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi
raportată la
art. 3 teza întâi
- ce vizează numai
noul Cod civil
- va fi respinsă ca inadmisibilă.
41.
Tot astfel, faptul că toate contractele de credit ce fac obiectul cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești care au sesizat Curtea au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a
noului Cod civil
este relevant și în examinarea admisibilității excepției având ca obiect neconstituționalitatea
tezei a doua a art. 11 din Legea nr. 77/2016 . Se reține că, potrivit primei teze a acestuia, prevederile
se aplică și contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, iar, potrivit celei de- a doua teze a art. 11 ,
se aplică acelor contracte de credit încheiate după data intrării sale în vigoare. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza a doua din Legea nr. 77/2016
urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât aceasta vizează contracte încheiate după intrarea în vigoare a
42.
De asemenea, prevederile
art. 11 teza întâi
raportate la
art. 8 alin. (5)
din lege nu respectă condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, reglementate în
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , având în vedere că, în toate cauzele aflate pe rolul instanțelor care au sesizat Curtea, situația de fapt, astfel cum rezultă din actele dosarelor, nu a implicat o executare silită efectivă a imobilului ipotecat. Ca atare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 teza întâi
raportate la
art. 8 alin. (5)
din lege urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
43.
Prin
Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017, paragraful 28, Curtea a statuat că
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016
este o decizie interpretativă, așa încât, atunci când criticile de neconstituționalitate a unei normei juridice privesc un înțeles sau înțelesuri ale acesteia care se bucură, în continuare, de prezumția de constituționalitate și care nu au fost excluse din cadrul constituțional prin decizia interpretativă, este evident că instanța constituțională este competentă să analizeze fondul excepției de neconstituționalitate (a se vedea și
Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 8 august 2017, paragraful 48).
44.
Astfel, în ceea ce privește critica referitoare la încălcarea
art. 15 alin. (2) din Constituție , Curtea a reținut, prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , paragraful 115, că, indiferent de textul legal specific în baza căruia au fost încheiate contractele până la data de 1 octombrie 2011, ele se supun reglementării de drept comun,
Codul civil din 1864 , care, în mod evident, permitea aplicarea teoriei impreviziunii, în temeiul
art. 969
și
art. 970 . Având în vedere că
reprezintă o aplicare a teoriei impreviziunii la nivelul contractului de credit, prevederile acesteia nu retroactivează.
45.
Cu referire la invocarea
art. 45
și
art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție , Curtea a reținut, în plus față de ceea ce reiese din motivarea Curții din
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , că însuși textul
art. 45 din Constituție
dispune că accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate în condițiile legii. Or, dispozițiile criticate din
se pot încadra în această categorie - în condițiile legii -, legiuitorul constituant însuși acordându-i legiuitorului ordinar prerogativa de a stabili condițiile exercitării accesului liber al persoanei la o activitate economică, precum și pe cel al liberei inițiative. De altfel, Curtea Constituțională a stabilit, în
Decizia nr. 282 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 16 iulie 2014, paragraful 16, că principiul libertății economice nu este un drept absolut al persoanei, ci este condiționat de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale, precum și asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor.
46.
În ceea ce privește menționarea în susținerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 53 din Legea fundamentală , față de jurisprudența sa în materie, Curtea reiterează lipsa incidenței acestor dispoziții constituționale.
47.
Cu privire la invocarea
art. 148 din Constituție , prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , Curtea a reținut că prevederile Directivei 2014/17/UE a Parlamentului European și
a Consiliului din 4 februarie 2014 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunuri imobile rezidențiale și de modificare a Directivelor 2008/48/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1.093/2010, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 60 din 28 februarie 2014, nu au legătură cu ipoteza normativă a legii criticate, ele referindu-se la conversia creditelor în valută. Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile constituționale cuprinse în
art. 148
nu au incidență în cauză.
48.
Curtea a reținut că revine instanțelor de judecată competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit. Totodată, Curtea a reiterat faptul că este rolul instanțelor de judecată să interpreteze normele legale și să facă aplicarea acestora în funcție de conținutul normativ, respectiv dacă sunt norme de drept substanțial sau de drept procesual și dacă sunt de imediată aplicare, precum și cu privire la prioritatea acestora, în funcție de caracterul de normă specială sau de drept comun (a se vedea
Decizia nr. 357 din 11 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 19 octombrie 2017, paragrafele 40 și 42).
49.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea a constatat că soluția legislativă de stingere a datoriilor izvorâte din contractele de credit, indiferent de data la care a fost vândut bunul imobil ipotecat prin licitație publică sau printr-un alt mod agreat de creditor, nu încalcă dreptul de proprietate privată al creditorului, consacrat de
art. 44 din Constituție .
50.
Totodată, prin
Decizia nr. 92 din 28 februarie 2017 , paragrafele 50-60, Curtea a reținut că, reglementând procedura dării în plată, ca expresie a impreviziunii contractuale, legiuitorul, prin
art. 5 alin. (3)
și
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 , a pus la îndemâna debitorului obligației un mecanism procedural specific, prin efectul căruia are loc o suspendare de drept a executării plăților pe care debitorul le-ar datora în temeiul contractului de credit. Este o măsură conexă firească deciziei debitorului de a transmite creditorului dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar. Suspendarea plăților aferente contractului de credit intervine ca un accesoriu al deciziei unilaterale a acestuia prin care apreciază că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate inerente procedurii dării în plată, însă, pe perioada suspendării plăților, celelalte obligații ale debitorului rezultate din acesta se execută în continuare.
51.
În acest context, Curtea a reținut că suspendarea antemenționată se aplică atât în situația în care creditorul obligației de plată nu formulează contestație împotriva notificării transmise, cât și în situația în care acesta din urmă formulează o asemenea contestație. Astfel, în lipsa formulării contestației prevăzute de
art. 7 alin. (1)
din lege, notificarea transmisă creditorului rămâne definitivă, în sensul că ambele părți acceptă faptul că aceasta îndeplinește condițiile de admisibilitate, în condițiile intervenirii impreviziunii, părțile având posibilitatea de a negocia pentru a ajunge la un alt acord în termenul prevăzut de
art. 5 alin. (3)
din lege. De abia după expirarea termenului menționat se poate încheia actul de dare în plată. Pe toată perioada de timp care acoperă termenul de contestare, precum și termenul de negociere, executarea plăților derivate din contractul de credit este suspendată. În acest fel, legiuitorul a pus la îndemâna debitorului un instrument juridic, prin intermediul căruia echilibrează poziția economică net inferioară a consumatorului în raport cu profesionistul în condițiile intervenirii impreviziunii. Ar fi fost, de altfel, nefiresc ca, pe această perioadă, contractul să fi continuat să se execute ca atare, mai ales că este una preprocesuală, de negociere între părți, în care sunt cercetate posibilitățile de continuare a executării contractului de credit, prin adaptarea acestuia la noile condiții socioeconomice. În schimb, în ipoteza în care creditorul formulează contestație, notificarea este afectată de o condiție rezolutorie, aceea a admiterii contestației de către instanța judecătorească competentă. Însă, indiferent dacă această condiție se împlinește, pe toată perioada în care curge termenul de formulare a contestației și a judecății, până la soluționarea definitivă a contestației, notificarea are drept efect și suspendarea plăților rezultate din contractul de credit, ca o măsură provizorie și conexă acesteia.
52.
De asemenea, Curtea a constatat că un asemenea mecanism procedural nu este de natură să afecteze sau să anuleze dreptul de proprietate privată al creditorului, pentru că suspendarea plăților este o măsură imediată, care înlătură efectele negative asupra patrimoniului debitorului în condițiile în care creditorul decide să demareze o procedură judiciară. Este o măsură provizorie prin natura sa, întrucât, în cazul în care este admisă contestația creditorului, debitorul obligației va trebui să execute în continuare contractul de credit, plata sumelor de bani aferente perioadei de suspendare urmând a fi reluată.
53.
Curtea, având în vedere conținutul normativ al
art. 5 alin. (3)
și
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 , a constatat că acestea reglementează o intervenție etatică cu privire la executarea contractelor de credit aflate în curs. De principiu, niciun text constituțional nu împiedică legiuitorul să intervină în executarea acestor contracte în vederea reechilibrării lor, cu respectarea condițiilor impuse prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016
referitoare la buna-credință și echitatea ce trebuie să guverneze această materie. Însă, intensitatea acestei intervenții, privită din perspectiva exigențelor
Constituției , trebuie evaluată prin prisma testului de proporționalitate dezvoltat de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, în condițiile în care drepturile relative, distinct de aplicarea
art. 53 din Constituție , cunosc limitări implicit admise, rezultate atât din evoluția și confruntarea acestora în timp, cât și din perspectiva titularilor lor (în acest sens, cu privire la testul de proporționalitate, a se vedea
Decizia nr. 75 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 21 aprilie 2015,
Decizia nr. 270 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 28 iulie 2014, sau
Decizia nr. 266 din 21 mai 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013, iar cu privire la caracterul evolutiv al conceptelor constituționale, a se vedea
Decizia nr. 498 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, și
Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015).
54.
În acest context, prin
Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017 , paragrafele 38-42, instanța de contencios constituțional a analizat dacă măsura criticată este adecvată, necesară și dacă respectă un just raport de proporționalitate între interesele generale și cele individuale. Astfel s-a reținut că, în mod abstract, suspendarea executării plăților este o măsură capabilă să îndeplinească scopul legitim urmărit, neexistând nicio abatere între substanța acesteia și finalitatea pe care o are în vedere. Mai mult, măsura reglementată și finalitatea avută în vedere se află într-un evident raport de consecvență logică, drept care se impune concluzia irefragabilă a caracterului său adecvat. De asemenea, Curtea a constatat că măsura legală
criticată este necesară, legiuitorul având deplina competență constituțională, în temeiul
art. 15 alin. (1) ,
art. 44 alin. (1)
și
art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală , de a proteja într-un mod efectiv interesele patrimoniale ale cetățenilor săi, atunci când în paradigma executării contractului - de credit în cazul de față - intervine un aspect care ține de impreviziune. Din întreg arsenalul de măsuri pe care legiuitorul le avea la îndemână, a apelat la suspendarea temporară a plăților rezultate din contractul de credit, măsură ce trebuie calificată ca având un grad de intruziune moderat asupra dreptului de proprietate al creditorului, aspect dedus atât prin natura sa juridică de măsură vremelnică/provizorie, cât și din posibilitatea creditorului de a-și vedea executată creanța întru totul, în măsura în care instanța judecătorească admite contestația formulată. Desigur, astfel cum s-a precizat, această opțiune a legiuitorului nu este cea mai puțin intruzivă, ipoteză în care legiuitorul ar fi trebuit să lase instanței judecătorești competența de a decide ea însăși, eventual, prin procedura ordonanței președințiale sau suspendarea executării silite, după caz, dacă se impune măsura suspendării în mod temporar a plății sumelor de bani aferente contractului de credit. Totuși, Curtea a constatat că această orientare legislativă a ținut seama de realitățile socioeconomice existente, aspect cu privire la care legiuitorul are o largă marjă de apreciere, precum și de particularitățile și specificul circumstanțelor referitoare la iminența începerii sau continuării procedurii de executare silită cu efecte iremediabile asupra consumatorului, respectiv la relația profesionist-consumator în care acesta din urmă se află într-o situație de inferioritate economică. De aceea, în cazul în care între părți există o neînțelegere apărută cu privire la existența impreviziunii în contracte, legiuitorul, în mod corect, a apreciat ca fiind necesară o suspendare de drept a executării unui asemenea contract, până la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive în cauză, care tranșează problema litigioasă dintre părți.
55.
Distinct de acestea, Curtea reiterează faptul că instanța de contencios constituțional, prin
Decizia nr. 638 din 27 octombrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 14 februarie 2017, paragraful 25, a statuat că instanța judecătorească, care este independentă în aprecierea sa, va putea face aplicarea instituției impreviziunii în temeiul
Legii nr. 77/2016 , în configurarea determinată de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016 , respectiv în temeiul prevederilor
art. 969
și
art. 970 din Codul civil din 1864 , chiar și în cauzele în care este începută executarea silită, indiferent de stadiul executării silite a bunului ipotecat, respectiv în spețele unde este pusă în discuție o asemenea chestiune, cu consecința stingerii datoriilor rezultate din contractele de credit.
56.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi, în ceea ce privește dispozițiile
art. 11 teza întâi , raportate la
art. 5 alin. (3)
și
art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 , și cu unanimitate de voturi, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții din
Legea nr. 77/2016 , precum și a legii în ansamblul său,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 11 teza întâi , raportate la
art. 3 ,
art. 4 ,
art. 7 alin. (1)-(3)
și
alin. (5)-(6)
și
art. 8 , ale
art. 11 teza a doua , precum și a sintagmei „precum și din devalorizarea bunurilor imobile“ cuprinsă în
art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în Dosarul nr. 2.288/337/2016 al Judecătoriei Baia Mare - Secția civilă, în Dosarul nr. 22.516/280/2016 al Judecătoriei Pitești - Secția civilă, în Dosarul nr. 84/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 12.798/200/2016 al Judecătoriei Buzău - Secția civilă, în Dosarul nr. 17.674/231/2016 al Judecătoriei Focșani - Secția civilă, în Dosarul nr. 5.774/303/2017 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 13.914/4/2017 al Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, în Dosarul nr. 4.061/176/2016 al Judecătoriei Alba Iulia, în Dosarul nr. 936/253/2016 al Judecătoriei Tulcea și în Dosarul nr. 12.446/94/2016 al Judecătoriei Buftea - Secția civilă.
2.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Piraeus Bank România - S.A. în aceleași dosare ale acelorași instanțe de judecată și constată că dispozițiile
art. 11 teza întâi , raportate la celelalte prevederi din
privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a
legii
în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Baia Mare - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 4 București - Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă, Judecătoriei Buftea - Secția civilă, Judecătoriei Buzău - Secția civilă, Judecătoriei Focșani - Secția civilă, Judecătoriei Pitești - Secția civilă, Judecătoriei Tulcea și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 aprilie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.