Decizia nr. 401/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , excepție ridicată de Societatea EWB&Transport - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.292/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.413D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise, prin care solicită admiterea acesteia.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea penală nr. 522 din 30 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 5.292/271/2016, Judecătoria Oradea - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal .

6.

Excepția de neconstituționalitate este ridicată de Societatea EWB&Transport - S.R.L. din Oradea într-o cauză penală având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva ordonanței prim-procurorului prin care s-a menținut soluția de clasare a cauzei pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, fals intelectual și uz de fals, fals în declarații, respectiv se solicită desființarea soluției de clasare și restituirea cauzei la procuror în vederea continuării urmării penale.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

prevăd obligația operatorilor economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice de a se înregistra la autoritatea fiscală, în condițiile ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Or, prin instituirea obligației de înregistrare la autoritatea fiscală teritorială cu respectarea unor cerințe discriminatorii, care sunt stabilite prin acte administrative de rang inferior legii, se încalcă

art. 45 din Constituție . Mai mult, se arată că, la

alin. (7) al art. 206^69 din Legea nr. 571/2003 , se prevedeau și sancțiunile nerespectării obligațiilor prevăzute de lege pentru desfășurarea activităților respective, iar, în urma abrogării acestor prevederi, aceste sancțiuni sunt legiferate exclusiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

8.

Totodată, prin revocarea atestatului de comercializare, pentru motivul unor datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală, se încalcă prevederile constituționale cu privire la restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale și se creează o discriminare între acești operatori economici și alți operatori economici care, în aceleași condiții, își pot continua activitatea. Se arată că orice alt operator economic poate continua activitatea având datorii bugetare, chiar dacă are înregistrate datorii în certificatul fiscal, în timp ce operatorului economic din domeniul energetic, printr-un ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, nu îi este permisă activitatea nici sub supraveghere și nici măcar suspendată temporar, pentru a-i asigura șansa de lămurire a situației fiscale sau pentru o redresare, ci îi este revocat atestatul. În acest context, face trimitere la jurisprudența prin care s-a statuat că autoritățile vamale trebuie să dispună măsurile de suspendare doar în cazuri extrem de justificate, pentru că această măsură va crea prejudicii irecuperabile persoanei juridice în cauză, chiar dacă ulterior aceasta va recâștiga drepturile în instanță (a se vedea Hotărârea din 17 iulie 1997, pronunțată în Cauza C130/95 - Bernd Giloy împotriva Hauptzollamt Frankfurt am Main-Ost).

9.

Judecătoria Oradea - Secția penală opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

10.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise depuse, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: „(6) Operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - sunt obligați să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.“

15.

Curtea observă că dispozițiile

Legii nr. 571/2003

au fost abrogate prin

Legea nr. 227/2015 - Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate.

16.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi,

art. 45

referitor la libertatea economică și

art. 53 alin. (1)

și

(2)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu prevederi constituționale parțial similare, sens în care este

Decizia nr. 99 din 1 februarie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 15 aprilie 2011. Cu acel prilej, Curtea a constatat că dispozițiile

Legii fundamentale

consacră libertatea economică constând în accesul liber pe care îl are oricare persoană la activitatea economică, posibilitatea de a manifesta libera inițiativă și de a exercita aceste drepturi în condițiile legii. Astfel, libertatea economică nu apare ca un drept absolut al persoanei, ci este condiționată de respectarea limitelor stabilite de lege, limite ce urmăresc asigurarea unei anumite discipline economice ori protejarea unor interese generale. Altfel spus, libertatea economică nu se poate manifesta decât în limitele impuse de asigurarea respectării drepturilor și intereselor legitime ale tuturor (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 31 din 14 ianuarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 150 din 8 martie 2010).

18.

Totodată, Curtea a constatat că textul criticat face referire la comercializarea produselor energetice, produse care sunt incluse în categoria celor accizabile, or, tocmai datorită regimului special, din punct de vedere fiscal, al produselor accizabile, este firesc ca legiuitorul să impună anumite condiții suplimentare operatorilor economici atunci când aceștia doresc comercializarea unor atare produse.

19.

De asemenea, prin decizia mai sus menționată, făcând referire și la dispozițiile

art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 , Curtea a constatat că acestea reglementează sancțiunea nerespectării obligației de către operatorii economici, care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice, de a se înregistra la autoritatea fiscală. În contextul asigurării libertății economice, statul are obligația să impună reguli de disciplină economică, pe care operatorii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competența de a stabili sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea, în acest sens, și

Decizia nr. 556 din 7 iunie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 560 din 15 august 2007). În acest context, Curtea observă că

art. 206^69 alin. (7) din Legea nr. 571/2003

a fost abrogat prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/2011

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal , precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 2 septembrie 2011.

20.

Din evaluarea textului criticat, Curtea constată că prevederile

art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003

reglementează, în primul rând, aspecte ce țin de faptul că operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - sunt obligați să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. În ceea ce privește procedura de înregistrare și condițiile ce trebuie îndeplinite, prin teza a doua a textului criticat, acestea sunt lăsate în sarcina președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Astfel, în aplicarea

art. 206^69 alin. (4)

și

(6) din Legea nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare, a fost emis

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010

pentru aprobarea

Procedurii și condițiilor

de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice prevăzute la

art. 206^16 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 23 septembrie 2010 (în prezent abrogat). Din economia textului

Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010 , Curtea observă că acesta nu conține numai procedura și condițiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice, ci are în cuprinsul său aspecte ce țin de revocarea atestatului de comercializare și/sau depozitare, care se face după procedura și condițiile stabilite prin acest ordin, una dintre condiții fiind aceea potrivit căreia „societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală“.

21.

Or, în acest context, în ceea ce privește posibilitatea lăsată de legiuitor unei autorități să emită acte administrative cu caracter normativ în aplicarea legii, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a arătat că această procedură se circumscrie normelor constituționale (a se vedea

Decizia nr. 497 din 4 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017), iar, în măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera și spiritul legii, se poate declanșa controlul judecătoresc pe calea acțiunii directe în anulare, în virtutea

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, competența de soluționare aparținând secțiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curții de apel sau instanței supreme.

22.

Totodată, Curtea reține că potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“.

23.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu

Decizia nr. 773 din 10 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016,

Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, sau

Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, legătura cu soluționarea cauzei, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

24.

Raportat la speța de față, Curtea observă că obiectul cauzei aflate pe rolul instanței ordinare constă în soluționarea unei plângeri formulate împotriva ordonanței prim-procurorului prin care s-a menținut soluția de clasare a cauzei pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, neglijență în serviciu, fals intelectual și uz de fals, fals în declarații, respectiv se solicită desființarea soluției de clasare și restituirea cauzei la procuror în vederea continuării urmării penale, aspecte de cad sub incidența reglementărilor în materie penală. Or, din analiza prevederilor criticate, Curtea observă că acestea stabilesc obligația operatorilor economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de normele legale în materie.

25.

Față de această împrejurare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât, chiar și în eventualitatea unei admiteri a excepției de neconstituționalitate a prevederilor criticate, aceasta nu ar prezenta relevanță și nu ar produce efecte în ceea ce privește soluționarea speței de față, neavând incidență în cauză, deoarece temeiurile legale care stau la baza dezlegării cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate sunt norme cuprinse în Codul penal și în codul de procedură penală, fapt ce duce la respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

26.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , excepție ridicată de Societatea EWB&Transport - S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 5.292/271/2016 al Judecătoriei Oradea - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Oradea - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018.