Decizia nr. 400/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Lup Adrian Dumitru în Dosarul nr. 6.309/176/2015 al Judecătoriei Alba Iulia și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.398D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. În acest sens arată că, într-o cauză similară, Curtea Constituțională a reținut că pretinsa neconstituționalitate este dedusă dintr-o omisiune de reglementare, respectiv aceea de a nu fi incluse în rândul consumatorilor și persoanele juridice, aspect care excedează competenței instanței de contencios constituțional.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 22 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.309/176/2015, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Lup Adrian Dumitru într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea parțială a unor contracte de credit și de garanție imobiliară, precum și a actelor adiționale aferente.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt contrare

art. 16

și

art. 21 alin. (3) din Constituție , deoarece, în sfera consumatorilor, în sensul

Legii nr. 193/2000 , nu sunt incluse și persoanele juridice, pentru a fi susceptibile de a avea calitatea de consumator în cadrul unui contract de credit încheiat cu profesionistul, definit la

art. 2 alin. (2) din legea menționată . Astfel, se încalcă egalitatea în fața legii și dreptul de a beneficia de un proces echitabil, având în vedere că o acțiune de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale ar fi deschisă, în sensul prevederilor

Legii nr. 193/2000 , numai consumatorului persoană fizică.

6.

Judecătoria Alba Iulia opinează în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca lipsită de interes, având în vedere că reclamant în prezenta cauză este o persoană fizică, iar nu un profesionist. În acest context, existența vreunei discriminări între persoanele fizice și cele juridice în cuprinsul definiției noțiunii de consumator, constând în restrângerea exercițiului dreptului de a promova o acțiune în justiție pentru constatarea caracterului abuziv al unui contract de credit în temeiul

Legii nr. 193/2000

doar la sfera persoanelor fizice, nu justifică un interes personal al reclamantului în invocarea excepției de neconstituționalitate a

art. 2 din Legea nr. 193/2000

din perspectiva enunțată de reclamant.

7.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materia principiului egalității.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum reiese din încheierea de sesizare, îl constituie prevederile

art. 2 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 3 august 2012, care au următorul cuprins: „(1) Prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție,

artizanale ori liberale. (2) Prin profesionist se înțelege orice persoană fizică sau juridică autorizată, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.“

12.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 16

privind egalitatea și

art. 21 alin. (3)

cu privire la dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, prin raportare la critici relativ asemănătoare. Astfel, prin

Decizia nr. 621 din 12 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 487 din 17 iulie 2012, Curtea a reținut că autorul acesteia critica modalitatea de redactare a prevederilor

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 , susținând că definiția noțiunii de „consumator“ ar trebui să includă și persoana juridică, atunci când aceasta este parte la încheierea unor contracte comerciale ce pot intra sub sfera actului normativ criticat. Așadar, pretinsa neconstituționalitate era dedusă dintr-o omisiune de reglementare, pe care, însă, Curtea Constituțională nu o poate complini, întrucât, potrivit

art. 61 din Constituție , „Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a țării“, modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuții exclusive ale acestuia. În acest sens a statuat instanța de contencios constituțional și prin

Decizia nr. 1.129 din 16 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008.

14.

Totodată, Curtea reține că potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“.

15.

Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, spre exemplu

Decizia nr. 773 din 10 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 18 ianuarie 2016,

Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014, sau

Decizia nr. 465 din 23 septembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 29 octombrie 2014, legătura cu soluționarea cauzei, în sensul

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale, în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. Prin urmare, condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales din prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat.

16.

Or, raportat la speța de față, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate este o persoană fizică, iar nu o persoană juridică pe care dorește să o includă în sfera consumatorilor, în sensul

Legii nr. 193/2000 , pentru a avea calitatea de consumator în cadrul unui contract de credit încheiat cu profesionistul, astfel cum este definit la

art. 2 alin. (2) din legea menționată , așadar nefiind justificată o asemenea critică de neconstituționalitate pentru desfășurarea procesului aflat pe rolul instanței de judecată și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

17.

Față de această împrejurare, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , întrucât, chiar și în eventualitatea unei admiteri a excepției de neconstituționalitate a prevederilor criticate, aceasta nu ar prezenta relevanță pentru autorul acesteia și nu ar produce efecte în ceea ce îl privește, neavând incidență în cauză din perspectiva criticii, fapt ce duce la respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

18.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 din Legea nr. 193/2000

privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, excepție ridicată de Lup Adrian Dumitru în Dosarul nr. 6.309/176/2015 al Judecătoriei Alba Iulia.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 19 iunie 2018.