Decizia nr. 222/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Aurelia Popa - procuror

Maria Bratu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Cornelia Filip în Dosarul nr. 10.365/2002 al Judecătoriei Sectorului 2 București.

La apelul nominal sunt prezenți Cornelia Filip, prin mandatar Ana Bistriceanu, Ion Dobre, Lucian Gherghinescu, Ion Ciurdea, precum și Ministerul Finanțelor Publice, prin consilier juridic Nicoleta Negut.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 116C/2003, având în vedere ca obiectul excepției de neconstituționalitate este identic cu cel al cauzei menționate.

La apelul nominal este prezent Florea Talpeanu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Părțile prezente nu se opun conexarii dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condițiile legale pentru conexare.

Curtea, în temeiul prevederilor

art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 116C/2003 la Dosarul nr. 91C/2003, care este primul înregistrat.

Ion Dobre, Lucian Gherghinescu și Florea Talpeanu lasă la aprecierea Curții soluționarea excepției.

Reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice solicita respingerea excepției, invocand jurisprudenta Curții.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca asupra constituționalității textelor legale criticate Curtea s-a pronunțat prin deciziile nr. 191/2002, nr. 71/2002 și nr. 72/2003, statuand ca acestea sunt constituționale. Precizează că nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 6 decembrie 2002 și 29 ianuarie 2003, pronunțate în dosarele nr. 8.459/2002 și nr. 10.365/2002, Judecătoria Sectorului 4 și, respectiv, Judecătoria Sectorului 2 București au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Dudea și Cornelia Filip.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca dispozițiile

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

încalcă art. 15 alin. (2) din Constituție prin aceea ca se inlatura sancțiunea nulității și se validează un act viciat în considerarea bunei-credințe. Se mai susține ca dispozițiile legale criticate contravin și art. 41 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, întrucât, deși legea, prin art. 2, recunoaște ca dreptul de proprietate asupra unui imobil preluat fără titlu valabil nu s-a pierdut niciodată, alin. (2) al art. 46 recunoaște altei persoane un drept de proprietate asupra aceluiași imobil.

Judecătoria Sectorului 2 București considera ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale. În motivarea acestei opinii arata ca

art. 46 alin. (2) teza a doua din Legea nr. 10/2001

"validează un act lovit de nulitate, statuand ca buna-credința este suficienta pentru a dobândi un drept real imobiliar. Prin urmare este avantajat dobanditorul de buna-credința, în defavoarea proprietarului deposedat, cu nesocotirea art. 41 alin. (1)-(3) și art. 16 din Constituție, care ocrotesc proprietatea în mod egal".

Judecătoria Sectorului 4 București apreciază ca textul legal criticat este constituțional.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arata ca ipoteza alin. (2) al

art. 46 din Legea nr. 10/2001

este aceea a actelor de înstrăinare a bunului altuia. Se apreciază ca, deși aceasta problema de principiu nu are o reglementare legală expresă, soluțiile consacrate în practica au în vedere atitudinea subiectiva a părților la încheierea contractului. În situația în care ambele părți sau cel puțin cumpărătorul au fost de buna-credința, vânzarea este anulabila pentru eroare asupra calității esențiale a vânzătorului, socotit în mod greșit proprietar al lucrului. Protejarea dobânditorului cu titlu oneros de buna-credința este justificată pe consideratiuni de echitate și utilitate socială, constituind una dintre excepțiile de la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial. Astfel, dispozițiile

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

reprezintă o aplicare a principiului constituțional al ocrotirii proprietății private și al bunei-credințe a celui care a devenit proprietar. Se arata ca dispozițiile legale criticate nu conțin nici un element de discriminare care să ducă la încălcarea art. 16 din Constituție, deoarece tuturor celor aflați în situația descrisă de ipoteza textului criticat urmează sa li se aplice același regim. În concluzie, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului, în punctul sau de vedere, arata ca textul supus controlului de constituționalitate enunta doua teze. Prima teza, cu valoare de principiu, lipsește de eficienta juridică actele de înstrăinare a imobilelor preluate de stat fără titlu valabil, prin sancționarea lor cu nulitate absolută. A doua teza reprezintă o excepție și reglementează ipoteza în care actele juridice de înstrăinare a imobilelor preluate de către stat, fără titlu valabil, își mențin validitatea în situațiile în care au fost încheiate cu buna-credința. Articolul criticat consacra, pe cale legală, principiul ocrotirii bunei-credințe în domeniul regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989.

Se mai arata ca textul criticat este în concordanta cu prevederile constituționale cu privire la proprietate și cu cele privind egalitatea cetățenilor în fața legii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Excepția are ca obiect dispozițiile

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, dispoziții al căror conținut este următorul: "Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu buna-credința."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca asupra constituționalității dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

s-a mai pronunțat, de exemplu prin Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, și Decizia nr. 72 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 21 martie 2003.

Cu acest prilej Curtea Constituțională, aplicând principiul ocrotirii bunei-credințe și pe cel al aparentei de drept, a decis ca acest text este constituțional, dat fiind ca soluția pe care o consacra nu are nimic novator și, prin urmare, nu poate fi socotit retroactiv.

Soluțiile adoptate, ca și considerentele pe care acestea se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie.

Curtea constata, de asemenea, ca ocrotirea interesului dobânditorului de buna-credința a fost determinata de ratiuni care vizează asigurarea securității circuitului civil și stabilitatea raporturilor civile. Ne aflam în prezenta unei erori comune a dobanditorilor cu privire la calitatea de proprietar a statului, eroare ce indreptateste o larga prezumție de buna-credința a acestora, întrucât aceasta eroare comuna a tuturor dobanditorilor s-a bazat pe autoritatea unui act legislativ. Astfel că nu poate fi decât de buna-credința cel ce se întemeiază pe o dispoziție a legii.

Fața de cele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepție ridicată de Maria Dudea și Cornelia Filip în dosarele nr. 8.459/2002 și 10.365/2002 ale Judecătoriei Sectorului 4 și, respectiv, Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 iunie 2003.