Decizia nr. 314/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Laurentiu Vasile Sbarcea în Dosarul nr. 1.190/2003 al Judecătoriei Sibiu.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibila, deoarece prin

art. I pct. 171 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedura penală și a unor legi speciale, art. 300 alin. 3 a fost abrogat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.190/2003, Judecătoria Sibiu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Excepția a fost ridicată, în dosarul de mai sus, de inculpatul Laurentiu Vasile Sbarcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține ca textul criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale invocate, în măsura în care se înțelege ca menținerea arestării preventive de către instanța de judecată poate fi dispusă peste limita celor 30 de zile prevăzute de Legea fundamentală, fără a se îndeplini procedura de prelungire prevăzută de art. 159 din Codul de procedură penală.

Judecătoria Sibiu a apreciat ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât verificarea din oficiu, la prima înfățișare a regularitatii arestării și a necesității menținerii acestei măsuri, este o garanție legală a respectării principiului libertății individuale prevăzute de art. 23 din Constituție, îndeosebi a prevederilor alin. (6) din articolul invocat, potrivit cărora eliberarea celui arestat este obligatorie dacă motivele arestării au dispărut. Faptul ca instanța menține arestarea preventivă până la soluționarea definitivă a cauzei nu echivaleaza, în opinia sa, cu o prelungire sine die a măsurii arestării preventive în faza de judecată, din moment ce instanța are nu numai dreptul, dar și obligația de a revoca măsura privativă de libertate în cazul în care constata ca au încetat temeiurile care au stat la baza luării ei.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece obligația instanței de a verifica din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului este în concordanta cu dispozițiile art. 23 alin. (4) din Constituție și constituie o garanție legală a principiului libertății individuale. În același sens, atunci când constata ca măsura privativă de libertate este ilegala, instanța de judecată poate să dispună revocarea ei și punerea în libertate de îndată a inculpatului ori, după caz, revocarea măsurii obligatorii de a nu părăsi localitatea.

Guvernul, invocand jurisprudenta Curții Constituționale în materie, considera ca dispozițiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea fundamentală. Obligația instanței de a verifica din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea luării și menținerii stării de arest a inculpatului este în concordanta cu dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției și reprezintă o garanție legală a respectării principiului libertății individuale prevăzut de art. 23 din Constituție.

Avocatul Poporului considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece obligația instanței de judecată, de a verifica din oficiu regularitatea luării și menținerii măsurii arestării preventive, este în deplina concordanta cu prevederile constituționale privitoare la libertatea individuală. Prin art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală nu este reglementat vreun termen până la care poate fi menținută măsura arestării preventive pentru a putea fi considerată o prevedere contrară art. 23 alin. (4) din Constituție. În consecința, instanța de judecată va putea menține măsura arestării, în condițiile în care se va dispune, pentru o perioadă de maximum 30 de zile. Aceasta constituie însă o problemă de interpretare și de aplicare a dispozițiilor Codului de procedura penală, aspect care, potrivit

art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, excedeaza competentei Curții Constituționale.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală și are următorul conținut:

- Art. 300 alin. 3: "În cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este, de asemenea, datoare sa verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea luării și menținerii acestei măsuri."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca prin dispozițiile legale criticate sunt incalcate prevederile art. 23 alin. (4) din Constituție, al căror conținut este următorul:

- Art. 23 alin. (4): "Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o durată de cel mult 30 de zile. Asupra legalității mandatului, arestatul se poate plange judecătorului, care este obligat să se pronunțe prin hotărâre motivată. Prelungirea arestării se aproba numai de instanța de judecată."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală au fost abrogate în mod expres prin

art. I punctul 171 din Legea nr. 281/2003

privind modificarea și completarea Codului de procedura penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003. Potrivit noii reglementări, la primirea dosarului (art. 300^1), la prima înfățișare, precum și în cursul judecații (art. 300^2), instanța este datoare sa verifice din oficiu regularitatea luării măsurii sau, după caz, a prelungirii arestării preventive, iar în cazul în care constata ca este justificată, sa dispună prelungirea duratei arestării preventive care însă nu poate depăși 30 de zile.

Având în vedere împrejurarea ca, asa cum s-a arătat, textul de lege care formează obiectul excepției de neconstituționalitate a fost abrogat - după sesizarea Curții Constituționale - și luând în considerare dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, în conformitate cu care "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei", Curtea constata ca excepția a devenit inadmisibila, urmând să fie respinsă în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c), al art. 145 alin. (2) și al art. 23 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca devenită inadmisibila excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300 alin. 3 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Laurentiu Vasile Sbarcea în Dosarul nr. 1.190/2003 al Judecătoriei Sibiu.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 10 iulie 2003.