Decizia nr. 72/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Cristina Cătălina Turcu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, excepție ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013 (nr. 1.569/2014) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 472D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă personal autorul excepției, precum și domnul Dan Slotea, consilier juridic cu delegație la dosar, din partea Companiei Naționale "Poșta Română" - S.A. din București.

3. Magistratul-asistent referă că, la dosar, autorul excepției a transmis la data de 22 februarie 2016 o cerere prin care învederează faptul că în ziua ședinței se va prezenta personal și va depune un set de înscrisuri. Înainte de începerea ședinței de judecată autorul a depus un set de înscrisuri - respectiv copii de pe: un extras dintr-o sentință a Curții de Apel Brașov, o factură și o chitanță, dovada achitării unei taxe judiciare de timbru, o decizie de impunere, două dovezi de primire a unor citații, o adeverință de venit pe anul 2014, o citație, un proces-verbal, buletinul de identitate, anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 839/2006

privind forma și conținutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reședinței și ale cărții de imobil, și o copie de pe o pagină a Dicționarului explicativ al limbii române.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul autorului excepției, care susține admiterea acesteia, arătând, în esență, că excepția privește teza "aflate în termen de valabilitate" cuprinsă în

art. 12 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 , iar nu art. 12 în integralitatea sa. Teza criticată trebuie văzută în legătură strânsă cu

art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

potrivit căruia actul de identitate face dovada identității, a cetățeniei române, a adresei de domiciliu și, după caz, a adresei de reședință. Aceste valori, reglementate de art. 13 precitat și inerente ființei umane, sunt negate prin teza criticată. Prin motivarea depusă la instanța care a sesizat Curtea, a indicat punctual toate drepturile constituționale cărora li se aduce atingere. Astfel, cum rezultă din extrasul de hotărâre depus la dosar, arată autorul excepției, i s-au reținut mai multe trimiteri poștale, după calculele sale în jur de două sute de trimiteri poștale, ceea ce a condus, prin sintagma criticată, la încălcarea drepturilor sale fundamentale. Pentru aceeași persoană, cu același buletin de identitate, indiferent că este expirat sau nu, instituțiile statului identifică și recunosc datele personale atunci când este vorba de obligații. În schimb, atunci când este vorba despre drepturi, în special de drepturi fundamentale și valori inerente ființei umane, instituțiile procedează arbitrar în ceea ce privește actele de identitate care nu mai sunt în termen de valabilitate. Unele recunosc actele de identitate, altele, precum Poșta Română, nu recunosc aceste acte cu scopul de a obliga cetățeanul la schimbarea lor, astfel încât oamenii să primească noile acte de identitate ce conțin însemne din sfera demonică. Sintagma criticată aduce atingere dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Constituție, care garantează drepturile fundamentale. Dreptul de comunicare sau corespondență este înscris în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

privind serviciile poștale, care, la art. 2, definește că predarea unei scrisori poștale este serviciu poștal, iar la art. 8 reglementează faptul că orice persoană are acces la serviciile poștale. Predarea nu reprezintă o operațiune în sine, ci un drept acordat de lege și garantat de Constituție, dar negat de Poștă prin folosirea sintagmei criticate. Prevederile criticate aduc atingere și art. 28 și art. 29 din Constituție. Referitor la libertatea religioasă, autorul arată că acest drept îi este încălcat prin includerea în noile acte de identitate a unor însemne demonice plasate în partea superioară a fotografiei. A pune pe un act de identitate un grupaj de litere care au semnificație demonică reprezintă o gravă agresiune asupra conștiinței persoanei.

5. Reprezentantul Companiei Naționale "Poșta Română" - S.A. din București solicită respingerea excepției invocate, considerând că aprecierile autorului privesc probleme de interpretare a legii.

6. Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile legale criticate se aplică în mod egal și fără discriminare tuturor cetățenilor români care au împlinit vârsta de paisprezece ani, și cărora le revine obligația ca, în termen de cincisprezece zile de la împlinirea acestei vârste, să solicite eliberarea actului de identitate. De asemenea, acestea nu aduc atingere demnității umane și nu au legătură cu libertatea religioasă. Susținerile autorului excepției nu au în vedere conținutul reglementării, ci modul în care aceasta e aplicată cu referire la forma pe care aceste acte o vor avea.

7. Autorul excepției solicită cuvântul în replică.

8. Președintele respinge cererea, având în vedere art. 216 alin. (3) din Codul de procedură civilă și

art. 14 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, instanța de contencios constituțional urmând să se pronunțe asupra excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

9. Prin Încheierea din 14 ianuarie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.218/300/2013 (nr. 1.569/2014), Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români. Excepția a fost invocată de Filofteia Ciobanu în calea de atac a recursului împotriva unei hotărâri pronunțate într-o cauză având ca obiect o obligație de a face, respectiv suspendarea actului "Instrucțiunea privind actele de legitimare folosite la predarea trimiterilor poștale" emis de Compania Națională Poșta Română - S.A. din România și anularea acestuia sub aspectul condiționării serviciului public poștal de reînnoirea buletinului de identitate, precum și obligarea pârâtelor la predarea actelor ce au făcut obiectul trimiterii poștale.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul arată, în esență, că sintagma "aflate în termen de valabilitate" cuprinsă în

art. 12 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

aduce atingere art. 1 alin. (3) și art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, deoarece conduce la grave discriminări și inechități. Astfel, orice autoritate/entitate de stat, inclusiv Compania Națională Poșta Română - S.A., identifică cetățeanul după nume, prenume și domiciliu fără nicio ezitare atunci când este vorba despre obligații sau răspundere, dar îi neagă aceleași elemente ale identității atunci când este vorba despre drepturi. Numele, prenumele și domiciliul sunt valori inerente ființei umane și demnității sale, astfel încât teza menționată aduce atingere demnității umane, deoarece stabilește un "termen de valabilitate" a actului de identitate.

11. Sintagma criticată aduce atingere și prevederilor art. 29 din Constituție, întrucât constrânge cetățenii ca, împotriva voinței, conștiinței și convingerilor religioase, să solicite și să folosească actele de identitate în noua formă. Faptul că autorul nu mai poate folosi buletinul de identitate care a expirat duce la încălcarea vieții intime, familiale și private, a secretului corespondenței și a libertății conștiinței.

12. Curtea de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat se aplică fără discriminare tuturor cetățenilor români care au împlinit vârsta de 14 ani, astfel că nu aduce atingere prevederilor art. 16 din Constituție și nici celorlalte texte din Legea fundamentală invocate. De asemenea, critica nu are în vedere conținutul reglementării, ci modul în care aceasta este aplicată.

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că de prevederile legale supuse controlului beneficiază, în mod egal, toate persoanele vizate de ipoteza normei juridice. Referitor la critica privind faptul că actul de identitate al autorului este recunoscut de autorități ca fiind valabil doar în cazul în care trebuie să se achite de obligațiile legale ce cad în sarcina sa, dar nu și atunci când trebuie să i se respecte drepturile, se observă că aceasta nu este o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci pune în discuție modul de aplicare și interpretare a legii de către autoritățile statului, problemă care intră în competența de soluționare a instanței de judecată. În privința celorlalte aspecte de neconstituționalitate reliefate de autoare, se observă că acestea nu sunt suficient motivate și că prevederile constituționale invocate nu au incidență în cauză.

15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, documentele depuse și concluziile formulate de autorul excepției, concluziile reprezentantului Companiei Naționale "Poșta Română" - S.A. din București și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat de autorul acesteia, îl constituie prevederile art. 12 alin. (3) sub aspectul sintagmei "aflate în termen de valabilitate" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, cu modificările aduse prin

art. I pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2012

pentru modificarea și completarea unor acte normative privind evidența persoanelor, actele de identitate ale cetățenilor români, precum și actele de rezidență ale cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rezidenți în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 12 decembrie 2012. Curtea observă că instanța care judecă recursul a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 . Din analiza acțiunii introductive, a temeiului de drept reținut în sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București - Secția civilă, care a soluționat cauza în fond și la care face trimitere și instanța de recurs care a sesizat instanța de contencios constituțional, precum și din analiza concluziilor autorului excepției, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 12 alin. (2) cu referire la buletinul de identitate sub aspectul sintagmei "aflat în termen de valabilitate" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, în forma anterioară modificărilor aduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2012

pentru modificarea și completarea unor acte normative privind evidența persoanelor, actele de identitate ale cetățenilor români, precum și actele de rezidență ale cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rezidenți în România, care au următorul conținut: "În sensul prezentei ordonanțe de urgență, prin act de identitate se înțelege cartea de identitate, precum și cartea de identitate provizorie și buletinul de identitate, aflat în termen de valabilitate."

18. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul statului român, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 28 privind secretul corespondenței și art. 29 referitor la libertatea conștiinței.

19. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că buletinul de identitate constituia actul de identitate cu care se făcea dovada identității, a cetățeniei române și a domiciliului titularului potrivit

art. 2 și 3 din Legea nr. 5/1971

cu privire la actele de identitate ale cetățenilor români, precum și la procedura schimbării domiciliului și a reședinței, republicată în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, nr. 34 din 24 aprilie 1978. Acest act normativ a fost abrogat prin

art. 50 din Legea nr. 105/1996

privind evidența populației și cartea de identitate publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 30 septembrie 1996, prin care a fost reglementată cartea de identitate, ca act de identitate cu care se făcea dovada cetățeniei române, a identității și a domiciliului titularului [art. 10 alin. (1) și (2) ]. Ulterior, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 719 din 12 octombrie 2011, a fost abrogată

Legea nr. 105/1996 . Potrivit

art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 , cu modificările și completările ulterioare, prin act de identitate se înțelege cartea de identitate, cartea de identitate provizorie, buletinul de identitate și cartea electronică de identitate, aflate în termen de valabilitate.

20. Curtea reține că

Legea nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie 2005, a fost modificată și completată, inițial, prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 96/2006

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 248/2005

privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, prin care a fost introdus art. 6^1 potrivit căruia cartea de identitate valabilă constituie documente de călătorie, pe baza căreia cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene. Ulterior,

art. 6^1 din Legea nr. 248/2005

a fost modificat prin

art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2012 , astfel încât, în prezent, cartea de identitate și cartea electronică de identitate valabile constituie documente de călătorie, pe baza cărora cetățenii români pot călători în statele membre ale Uniunii Europene.

21. Din analiza cadrului legislativ anterior expus, Curtea reține că regimul juridic al actelor de identitate aparținând cetățenilor români a cunoscut modificări succesive în timp, modificări determinate de necesitatea asigurării unui cadru legislativ adaptat atât realității sociale - dinamica mișcării populației atât în țară, cât și peste hotare, necesitatea identificării corecte a cetățenilor prevenind astfel tentativele de substituire a identității, cât și politice - aderarea României la Uniunea Europeană. Curtea reține, de asemenea, că Statul are astfel libertatea de a reglementa cadrul legal referitor la actele de identitate.

22. Curtea observă că autorul excepției, prin critica formulată, urmărește declararea neconstituționalității art. 12 alin. (2) cu referire la buletinul de identitate, sub aspectul sintagmei "aflat în termen de valabilitate", din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 , efectul unei eventuale decizii de admitere constând în posibilitatea utilizării de către autor a buletinului de identitate care a depășit perioada de valabilitate.

23. În ceea ce privește susținerea referitoare la "gravele discriminări și inechități" generate de sintagma criticată, din perspectiva practicii oricărei autorități/entități de stat, care identifică cetățeanul după nume, prenume și domiciliu fără nicio ezitare atunci când este vorba despre obligații sau răspundere, dar îi neagă aceleași elemente ale identității atunci când este vorba despre drepturi, Curtea observă că aceasta nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci constituie rezultatul constatărilor autorului excepției referitoare la practica unor autorități ale statului. Această practică poate fi supusă controlului instanțelor de judecată, care urmează să aprecieze asupra legalității sale, fără a putea face însă obiectul controlului de constituționalitate. Prin urmare, această critică nu poate fi reținută, din moment ce legea nu prevede un tratament diferit aplicabil unor persoane aflate în aceeași situație.

24. Referitor la critica potrivit căreia numele, prenumele și domiciliul sunt valori inerente ființei umane și demnității sale, astfel încât sintagma menționată aduce atingere demnității umane deoarece stabilește un "termen de valabilitate" al actului de identitate, Curtea constată că nici aceasta nu poate fi primită. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că demnitatea umană este un atribut inalienabil al persoanei umane, valoare ce impune fiecărui membru al societății un comportament de respect și protecție a celorlalți indivizi și interzicerea oricărei atitudini umilitoare sau degradante la adresa omului. De asemenea, dreptul general al personalității, a cărui componentă esențială o constituie numele persoanei fizice, își găsește fundamentul ultim în conceptul de "demnitate umană", astfel cum este acesta reglementat prin

art. 1 alin. (3) din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.576 din 7 decembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 16 ianuarie 2012, și

Decizia nr. 96 din 28 februarie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 27 martie 2013). Or, faptul că legiuitorul a reglementat termene de valabilitate ale cărții de identitate [a se vedea

art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005 , înainte de modificarea prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2012 , și art. 16 după modificarea prin ultimul act normativ menționat] este justificat obiectiv și rațional, prin necesitatea actualizării acestor date, mai ales în ceea ce privește modificările cu privire la imaginea facială, dată biometrică esențială în identificarea persoanei. Așa fiind, Curtea reține că stabilirea termenului de valabilitate al actului de identitate nu are semnificația încălcării demnității umane, ci aceea de respect și protecție a acestei valori, constituind un mijloc de prevenție a furtului de identitate prin falsificarea actelor de identitate.

25. În ceea ce privește critica referitoare la atingerea adusă prevederilor art. 29 referitor la libertatea conștiinței din Constituție, sub aspectul încălcării libertății credințelor religioase, întrucât cărțile de identitate ar avea inserate în conținut "însemne demonice", Curtea reține că forma și conținutul cărții de identitate sunt reglementate prin

Hotărârea Guvernului nr. 839/2006

privind forma și conținutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reședinței și ale cărții de imobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 5 iulie 2006, cu modificările aduse prin

Hotărârea Guvernului nr. 516/2009

pentru modificarea

Hotărârii Guvernului nr. 839/2006

privind forma și conținutul actelor de identitate, ale autocolantului privind stabilirea reședinței și ale cărții de imobil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 11 mai 2009. Cartea de identitate, potrivit

art. 2 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 839/2006 , cu modificările ulterioare, cuprinde următoarele elemente: denumirea statului; denumirea documentului atât în limba română, cât și în limbile franceză și engleză; seria, compusă din două litere, și numărul, compus din 6 cifre; denumirea structurii emitente, respectiv a serviciului public comunitar de evidență a persoanelor sau, după caz, a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor - denumirea abreviată, inițialele județului, după caz, și codul structurii emitente; termenul de valabilitate; fotografia titularului; date personale ale titularului - codul numeric personal, numele (semnifică numele de familie), prenumele, cetățenia, locul nașterii, sexul, domiciliul. Potrivit anexei la

Hotărârea Guvernului nr. 516/2009 , care modifică și înlocuiește anexa nr. 1 la

Hotărârea Guvernului nr. 839/2006 , cartea de identitate cuprinde și elemente de particularizare, respectiv: drapelul României, stema țării, sigla, reprezentată sub forma unui desen geometric oval, conținând abrevierea sintagmei "evidența persoanelor" - "evp" -, poziționat sub fotografie și încadrat la stânga de codul structurii emitente și de simbolul județului sau, după caz, al municipiului București, la dreapta, fondul - fonta de siguranță - cuprinde curbilinii de siguranță, asemănătoare celei aplicate pe bancnote, care, prin desenul complex, combinația de culori și procedeul de imprimare, asigură protecția împotriva falsificării. De asemenea, cartea de identitate cuprinde și o zonă de citire automată cu caractere identificabile optic care este poziționată în partea inferioară a cărții de identitate și conține: tipul documentului, codul țării emitente, numele și prenumele titularului, seria și numărul documentului, cetățenia, data nașterii, sexul, valabilitatea și codul numeric personal fără cifrele ce semnifică data nașterii. Analizând toate aceste elemente, Curtea reține că niciunul nu poate fi calificat drept însemn religios, astfel încât critica autorului excepției apare ca neîntemeiată.

26. În ceea ce privește susținerea privitoare la încălcarea vieții intime, familiale și private, precum și a secretului corespondenței, Curtea constată că autorul indică textele din Constituție în mod generic, fără a arăta în ce anume constă încălcarea lor, or, instanța de contencios constituțional nu se poate substitui acestuia în motivarea excepției.

27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Filofteia Ciobanu în Dosarul nr. 3.218/300/2013 (nr. 1.569/2014) al Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și constată că prevederile art. 12 alin. (2) cu referire la buletinul de identitate sub aspectul sintagmei "aflat în termen de valabilitate" din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 97/2005

privind evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor români, în forma anterioară modificărilor aduse prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2012

pentru modificarea și completarea unor acte normative privind evidența persoanelor, actele de identitate ale cetățenilor români, precum și actele de rezidență ale cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European rezidenți în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 23 februarie 2016.