Decizia nr. 132/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Simina Popescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată Sorin Constantin Stragea, în Dosarul nr. 3.086/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului nr. 1.122D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională de Integritate, prin consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.202D/2015, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , excepție ridicată de Victor Roman în Dosarul nr. 3.085/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă.

4. La apelul nominal răspunde partea Agenția Națională de Integritate, prin consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegație depusă la dosar. Lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

5. Magistratul-asistent referă asupra cauzelor și arată că, la dosare, partea Agenția Națională de Integritate a depus note scrise prin care susține respingerea excepției de neconstituționalitate.

6. Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul părții prezente și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu măsura conexării cauzelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.202D/2015 la Dosarul nr. 1.122D/2015, care a fost primul înregistrat.

7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. Precizează că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

care instituie răspunderea contravențională pentru neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, nu au legătură cu imunitatea parlamentară care semnifică faptul că deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului.

8. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

9. Prin Încheierea din 10 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.086/302/2015 și prin Încheierea din 9 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.085/302/2015, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sorin Constantin Stragea și Victor Roman în cauze având ca obiect cererile de anulare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

10. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

contravin dispozițiilor art. 72 alin. (1) din Constituție, deoarece lipsa răspunderii juridice reprezintă o imunitate parlamentară având caracterul de măsură de protecție contra amenințărilor sau altor acte de represiune la care ar putea fi supuși parlamentarii din partea unei autorități, organizații sau altei persoane. Dispozițiile art. 72 alin. (1) din Constituție au ca scop garantarea independenței opiniilor parlamentarilor. Prin urmare, lipsa răspunderii juridice privește actele intrinseci mandatului, urmărind să apere libertatea de expresie și de decizie a parlamentarului. Din toate aceste aspecte rezultă că lipsa răspunderii juridice este o imunitate de fond, deoarece privește actele intrinseci mandatului, și funcțională, întrucât vizează exercițiul acestuia, și se referă la orice fel de răspundere - penală, contravențională etc. Având în vedere dispozițiile constituționale și regulamentare, stabilirea unei amenzi în sarcina unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speță vine în contradicție cu art. 72 alin. (1) din Constituție. Pe cale de consecință, dispozițiile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și parlamentarilor, întrucât se încalcă dispozițiile art. 72 alin. (1) din Constituție.

11. Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă opinează că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. Imunitatea parlamentară este reglementată ca o măsură de protecție a parlamentarului, pentru ca acesta să beneficieze astfel de toate condițiile necesare exercitării mandatului său, în deplină concordanță cu principiile și convingerile sale politice. Imunitatea parlamentară, din punctul de vedere al iresponsabilității juridice, previne declanșarea sau stabilirea unor consecințe nefavorabile asupra parlamentarului pentru votul sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului său, fie ele civile, penale sau contravenționale. Cu toate acestea, imunitatea parlamentară nu operează decât în legătură cu voturile și opiniile politice ale parlamentarului, astfel cum rezultă cu claritate din art. 72 alin. (2) din Constituție.

12. În exercitarea funcției sale, pe lângă exprimarea de voturi și opinii politice, parlamentarul are diverse atribuții stabilite în mod specific prin lege, iar imunitatea sa parlamentară nu îi poate înlătura răspunderea pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea deficitară a acestor atribuții. Mai exact, câtă vreme atribuțiile instituite de lege nu se referă la dreptul parlamentarului de a-și exercita în mod liber mandatul politic, prin exprimarea de voturi și opinii, nerespectarea lor poate fi sancționată, fie disciplinar, fie contravențional. În acest context, instanța judecătorească arată că, "prin

Legea nr. 7/2006

privind statutul funcționarului public parlamentar, este reglementată și instituția răspunderii disciplinare a parlamentarului, stipulându-se totodată ca acesta poate răspunde și contravențional pentru săvârșirea unor contravenții în legătură cu atribuțiile de serviciu (art. 90)". Prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

instituie o răspundere contravențională a parlamentarului pentru neîndeplinirea unor atribuții privind aplicarea unei sancțiuni disciplinare, motiv pentru care nu pot fi considerate că fac parte din domeniul de aplicare al imunității parlamentare.

13. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14. Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 1.122D/2015, apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

este inadmisibilă. Dispozițiile

Legii nr. 176/2010

reglementează atribuțiile Agenției Naționale de Integritate, autoritate publică care are drept rol asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale. Or, imunitatea parlamentară este o garanție a exercitării mandatului și nu un privilegiu al persoanei și, cu atât mai puțin, o cauză de exonerare de răspundere. Precizează că motivarea autorilor excepției de neconstituționalitate ține mai degrabă de modul de interpretare și aplicare a legii; or, un astfel de context nu poate constitui temei pentru ridicarea unei excepții de neconstituționalitate și excedează competenței Curții Constituționale, fiind de resortul instanței judecătorești care se pronunță asupra fondului cauzei și care este în măsură să aprecieze în privința normei juridice aplicabile fiecărei spețe deduse judecății, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar. În Dosarul nr. 1.202D/2015, Avocatul Poporului consideră că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

sunt constituționale, în măsura în care nu permit tragerea la răspundere juridică a unui parlamentar pentru voturile exprimate în exercitarea mandatului.

15. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

este neîntemeiată. Precizează că sancționarea faptei prevăzute de

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele avute în vedere de art. 72 din Constituție. De altfel, analiza răspunderii juridice a deputatului sau a senatorului, efectuată atât din perspectivă intrinsecă, cât și extrinsecă, în motivarea excepției, nu reușește să convingă prin argumente pertinente, în cauză nefiind vorba despre o tragere la răspundere pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului de demnitate publică, caz în care ar fi avut ca efect înlăturarea de plano a oricăror urmăriri. Imunitatea nu acordă privilegii absurde parlamentarului, în raport cu obligațiile legale ce îi revin, neprotejându-l, în mod absolut, decât în ceea ce privește opiniile și voturile exprimate în virtutea mandatului ce i-a fost încredințat de alegători. Privită astfel, instituția imunității parlamentare nu înseamnă privilegiu, ci responsabilitate, aceasta fiind și rațiunea instituirii sale.

16. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise ale părții Agenția Națională de Integritate, susținerile reprezentantului părții prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, cu modificările ulterioare, prevederi având următorul cuprins: "Neaplicarea sancțiunii disciplinare sau neconstatarea încetării funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune".

19. În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 72 alin. (1), potrivit cărora "Deputații și senatorii nu pot fi trași la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului".

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost ridicată în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri contravenționale împotriva proceselor-verbale prin care, în temeiul prevederilor de lege criticate, Agenția Națională de Integritate i-a sancționat pe autorii excepției (deputați) cu amendă contravențională pentru fapta de a nu constata încetarea calității de deputat a domnului Petre Roman, ca urmare a incompatibilității acestuia. În acest context, observând susținerile autorilor excepției potrivit cărora sancționarea cu amendă contravențională a unui deputat pentru votul sau lipsa votului într-o anumită speță vine în contradicție cu dispozițiile art. 72 alin. (1) din Constituție referitoare la imunitatea parlamentară, Curtea reține că, în realitate, prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

sunt criticate prin prisma modului în care acestea au fost interpretate și aplicate de Agenția Națională de Integritate.

21. Astfel, referitor la prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , Curtea reține că normele de lege supuse controlului de constituționalitate stabilesc răspunderea contravențională pentru fapta constând într-o inacțiune, respectiv a nu aplica sancțiunea disciplinară sau a nu constata încetarea funcției publice, după caz, atunci când actul de constatare a rămas definitiv. O asemenea reglementare dă expresie preocupării legiuitorului de a conferi eficacitate mecanismului de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale. De asemenea, Curtea reține că, deși dispozițiile de lege criticate nu disting în raport cu subiectul activ al contravenției, interpretarea și aplicarea acestora presupun, fără îndoială, o nuanțare în funcție de acest criteriu.

22. Din examinarea cadrului legal al procedurii de constatare a stării de incompatibilitate a unui parlamentar, Curtea observă că, în cazul rămânerii definitive a raportului de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate a reținut încălcarea regimului juridic al incompatibilităților de către un deputat sau senator, procedura este cea reglementată de

Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, titlul II "Proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice" și

art. 7 din Legea nr. 96/2006

privind statutul deputaților și al senatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 22 ianuarie 2016.

23. Astfel, potrivit

art. 26 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 176/2010 , Agenția Națională de Integritate comunică raportul de evaluare, pentru senatori și deputați - Camerei din care face parte parlamentarul, care va aplica sancțiunile disciplinare potrivit legii și regulamentului Camerei respective.

24. De asemenea, potrivit

art. 7 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 96/2006 , calitatea de deputat sau de senator încetează în caz de incompatibilitate. Astfel, dispozițiile

art. 7 alin. (2) din Legea nr. 96/2006

stabilesc că încetarea mandatului de deputat sau de senator cauzată de incompatibilitate are loc: a) la data menționată în cuprinsul demisiei pentru incompatibilitate, depusă la Biroul permanent al Camerei din care deputatul sau senatorul face parte; b) la data adoptării unei hotărâri a Camerei din care deputatul sau senatorul face parte, prin care se constată starea de incompatibilitate; c) la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care se respinge contestația la raportul Agenției Naționale de Integritate prin care s-a constatat incompatibilitatea; d) la expirarea termenului prevăzut în

Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările ulterioare, de la data luării la cunoștință a raportului de evaluare al Agenției Naționale de Integritate, dacă în acest termen deputatul sau senatorul nu a contestat raportul la instanța de contencios administrativ. Luarea la cunoștință se face prin comunicarea raportului Agenției Naționale de Integritate, sub semnătură de primire, către deputatul sau senatorul în cauză ori, în cazul în care refuză primirea, prin anunțul făcut de președintele de ședință în plenul Camerei din care face parte. În fine, prevederile

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 96/2006

stabilesc că, în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. c) și d) din lege, președintele Camerei ia act de situația de încetare a mandatului de deputat sau de senator și supune votului plenului Camerei din care face parte adoptarea hotărârii prin care se vacantează locul de deputat sau de senator.

25. În cauză, Curtea observă că această procedură a fost finalizată prin

Hotărârea Camerei Deputaților nr. 7 din 9 februarie 2015

privind vacantarea unui loc de deputat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 104 din 10 februarie 2015.

26. În aceste condiții, în absența unei dispoziții legale exprese care să instituie temeiul răspunderii contravenționale a deputaților și senatorilor, Curtea constată că prevederile

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

nu au aplicabilitate în cazul acestora. De altfel, Curtea observă că în cele două cauze în care au fost ridicate excepțiile de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă, prin Sentința civilă nr. 4.460 din 10 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.086/302/2015, și prin Sentința civilă nr. 4.421 din 9 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.085/302/2015, a admis plângerile contravenționale și a dispus anularea proceselor-verbale de constatare a contravenției, întocmite de Agenția Națională de Integritate.

27. Prin urmare, întrucât în cele două cauze sunt puse în discuție aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea legii, operațiuni care excedează controlului de constituționalitate, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată.

28. În final, Curtea subliniază că interpretarea și aplicarea greșită a unei norme de lege nu pot constitui temei pentru constatarea acesteia ca fiind neconstituțională.

29. În plus, în lumina considerentelor expuse mai sus, Curtea precizează că dispozițiile constituționale referitoare la imunitatea parlamentară nu au incidență în cauza de față. Astfel, instituția imunității parlamentare este reglementată atât sub forma imunității pentru opinii, fiind general admis faptul că niciun parlamentar nu poate să fie urmărit, civil sau penal, pentru declarațiile făcute și voturile exprimate în exercițiul mandatului, cât și a imunității materiale, denumită și imunitate relativă, neprofesională sau inviolabilitate, fiind admis, de regulă, că un parlamentar nu poate fi arestat, cercetat sau urmărit în materie penală, fără autorizarea Camerei din care face parte. Reglementarea constituțională a imunității parlamentare este justificată de necesitatea protecției mandatului parlamentar, ca garanție a înfăptuirii prerogativelor constituționale și, totodată, o condiție a funcționării statului de drept. În activitatea sa, parlamentarul trebuie să se bucure de o reală libertate de gândire, expresie și acțiune, astfel încât să își exercite mandatul în mod eficient. Instituția imunității parlamentare, sub cele două forme ale sale, protejează parlamentarul față de eventualele presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei sale, fiindu-i astfel asigurată independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor care îi revin potrivit Constituției și legilor (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 799 din 17 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 23 iunie 2011).

30. Curtea reamintește, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea

Decizia nr. 63 din 2 aprilie 1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 9 aprilie 1997), că imunitatea parlamentară nu constituie un drept subiectiv, ci are caracter imperativ, fiind o garanție constituțională a mandatului reprezentativ, deci a opțiunii electoratului prin votul căruia acest mandat a fost încredințat. În același timp, potrivit prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. Rezultă că imunitatea parlamentară, fiind o situație de excepție de la dreptul comun, trebuie să opereze doar ca o măsură de protecție a mandatului deputatului sau senatorului, iar nu în așa fel încât, în realitate, să constituie un privilegiu al persoanelor ce dețin această funcție electivă.

31. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Sorin Constantin Stragea, în Dosarul nr. 3.086/302/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II a civilă, și de Victor Roman în Dosarul nr. 3.085/302/2015 al aceleiași instanțe judecătorești.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 martie 2016.