Decizia nr. 588/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 17, art. 21 alin. (6) și (7), art. 22, art. 23, art. 24 alin. (2)-(4), art. 25, art. 26, art. 34 alin. (1) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Livia-Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 17, art. 21-26, art. 34 alin. (1) și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihai Isac în Dosarul nr. 628/39/2014** al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.863D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează Curții faptul că autorul excepției de neconstituționalitate a transmis la dosar o cerere de judecare în lipsă, precum și precizări scrise în sensul admiterii excepției. De asemenea, partea Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus punctul său de vedere prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând că își mențin valabilitatea cele deja statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 17 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 628/39/2014**,Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1, art. 17, art. 21-26, art. 34 alin. (1) și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihai Isac într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea recursului introdus împotriva sentinței prin care Tribunalul Botoșani a respins acțiunea reclamantului - autor al excepției și a admis excepția prematurității cererii de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil, teren intravilan, care nu mai poate fi restituit în natură, revendicat în temeiul
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acțiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate încalcă dreptul de proprietate privată, pe de o parte, prin condiționarea acestuia de anumite termene și, pe de altă parte, prin reglementarea compensării prin puncte ca măsură de reparație prin echivalent.
6. Curtea de Apel Suceava - Secția a I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, în sprijinul acestui punct de vedere invocând cele reținute de Curtea Constituțională în jurisprudența sa.
9. Avocatul Poporului consideră că prevederile
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
nu sunt incidente în cauză, devenind aplicabile abia după împlinirea termenelor prevăzute de lege pentru parcurgerea fazei administrative, iar în ce privește celelalte dispoziții criticate din
apreciază că sunt constituționale.
10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului și al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1, art. 17, art. 21-26, art. 34 alin. (1) și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, care se referă, în esență, la următoarele:
- art. 1 instituie regula restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist [alin. (1)] și enumeră măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda în situația în care restituirea în natură nu mai este posibilă [alin. (2)]. De asemenea, reglementează cu privire la situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății [alin. (3)];
- art. 17 prin care se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, stabilind atribuțiile acesteia și componența sa;
- art. 21 descrie procedura de transmitere către Secretariatul Comisiei Naționale a documentației care a stat la baza emiterii de către entitățile învestite de lege a deciziilor care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură [alin. (1)-(4)] și detaliază activitatea Secretariatului Comisiei Naționale [alin. (5)], modul în care se face evaluarea imobilului [alin. (6)-(6^1)], modul în care se stabilește numărul de puncte [alin. (7)] și faptul că, ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit, emițând decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv [alin. (8)-(10)];
- art. 22 vizează procedura de evaluare de către Secretariatul Comisiei Naționale atunci când este vorba despre utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul;
- art. 23 se referă la titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul
art. 30 din Legea nr. 10/2001 ;
- art. 24 reglementează cu privire la ipoteza în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia;
- art. 25 are în vedere comunicarea deciziei de compensare emise de Comisia Națională, precum și motivarea și comunicarea deciziei de invalidare;
- art. 26 stabilește regimul de arhivare al actelor care au stat la baza deciziilor Comisiei Naționale;
- art. 34 alin. (1) instituie termenul de soluționare a dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor;
- art. 35 alin. (2) conferă persoanei care se consideră îndreptățită dreptul de a se adresa instanței judecătorești în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele impuse prin lege.
13. Față de motivarea excepției, Curtea urmează să examineze constituționalitatea dispozițiilor art. 1, art. 17, art. 21 alin. (6) și (7), art. 22, art. 23, art. 24 alin. (2)-(4), art. 25, art. 26, art. 34 alin. (1) și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 .
14. În opinia autorului excepției, textele de lege criticate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății și art. 44 - Dreptul de proprietate privată.
15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că aceasta a fost ridicată în cursul soluționării unei cauze având ca obiect soluționarea recursului introdus împotriva sentinței prin care Tribunalul Botoșani a respins acțiunea reclamantului - autor al excepției și a admis excepția prematurității cererii de obligare a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru un imobil, teren intravilan, care nu mai poate fi restituit în natură, revendicat în temeiul
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989. Acțiunea a fost introdusă după intrarea în vigoare a
16. Criticile formulate de autorul excepției vizează două mari aspecte reglementate prin
Legea nr. 165/2013 , și anume faptul că, în cazul în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, se acordă ca măsură reparatorie în echivalent compensarea prin puncte și faptul că dreptul de proprietate privată al persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii este condiționat de respectarea anumitor termene.
17. Întrucât criticile formulate de autorul excepției sunt sumare și nediferențiate, Curtea observă că prima problemă, referitoare la compensarea prin puncte, este reglementată prin art. 1 alin. (2) care instituie această măsură și art. 21 alin. (6) și (7) care stabilesc că evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei de compensare prin puncte se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a
Legii nr. 165/2013 , numărul de puncte urmând să se stabilească după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor deja încasate pentru imobilul evaluat, dacă este cazul. Critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată ca urmare a instituirii anumitor termene ar putea fi asociată cu prevederile art. 34 alin. (1) și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , menționate de autorul excepției.
18. În ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
care prevăd, pentru situația în care restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în natură nu mai este posibilă, obținerea de măsuri reparatorii în echivalent prin compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza
Legii nr. 10/2001 , precum și măsura compensării prin puncte, Curtea reține că s-a mai pronunțat, în jurisprudența sa, asupra unor critici similare, referitoare la pretinsa încălcare a dreptului de proprietate privată. Astfel, de exemplu, prin
Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, sau
Decizia nr. 329 din 30 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 8 iulie 2015, Curtea a constatat că
concretizează opțiunea legiuitorului român față de recomandările cuprinse în Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010 pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, în materia acordării de despăgubiri pentru abuzurile petrecute în regimul trecut, statul are o marjă largă de apreciere asupra modalităților concrete de acordare.
19. În ce privește prevederile
art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 , care stabilesc regula evaluării imobilului prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a legii, Curtea Constituțională a recurs, de asemenea, la cele statuate în jurisprudența Curții de la Strasbourg, în care se arată că imperative de interes general pot pleda pentru o despăgubire inferioară valorii reale de piață a bunului, cu condiția ca suma plătită să se raporteze în mod rezonabil la valoarea bunului [Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 54, Hotărârea din 8 iulie 1986, pronunțată în Cauza Lithgow și alții împotriva Regatului Unit, paragraful 120, sau Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei (nr. 1), paragraful 95 și următoarele]. Având în vedere și faptul că art. 44 alin. (1) și (2) din Constituție permite legiuitorului organic să stabilească limitele și conținutul dreptului de proprietate, Curtea a mai arătat că
nu impune plafonarea despăgubirilor - măsură recomandată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ci, dimpotrivă, prevede acordarea lor integrală, dar prin raportare la un alt sistem de referință al evaluării decât cel preexistent - cel al aplicării grilei notariale, conform art. 21 alin. (6) din lege - și fără acordarea de dobânzi sau penalități. Curtea a subliniat că această măsură nu este, însă, de natură să afecteze dreptul de proprietate în substanța sa, deoarece nu îi pune în pericol existența și efectele juridice, ci doar intervine asupra cuantumului bănesc obținut prin valorificarea dreptului de proprietate, în limitele permise de
art. 44 din Constituție (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 618 din 4 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 28 ianuarie 2015).
20. Considerentele prezentate își mențin valabilitatea și în ceea ce privește art. 21 alin. (7) din același act normativ, referitor la stabilirea numărului de puncte după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). Ca atare, nu se poate reține nesocotirea dreptului de proprietate privată garantat și ocrotit prin art. 44 din Legea fundamentală ca urmare a reglementării, prin art. 1 alin. (2) și
art. 21 alin. (6) și (7) din Legea nr. 165/2013 , a compensării prin puncte și a unui nou sistem de evaluare a bunului. Curtea constată că în cauză nu se pune problema aplicabilității celor statuate prin
Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, întrucât soluția pronunțată în acel caz viza posibilitatea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a invalida deciziile/dispozițiile entităților învestite cu soluționarea notificărilor, emise în executarea unor hotărâri judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat irevocabil/definitiv asupra calității de persoane îndreptățite și asupra întinderii dreptului de proprietate.
21. În ce privește critica referitoare la existența unor termene care ar condiționa dreptul de proprietate privată, formulate față de prevederile art. 34 alin. (1) și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , Curtea s-a pronunțat în sensul respingerii, ca neîntemeiate, a excepției de neconstituționalitate, prin prisma unor critici similare.
Articolul 34
alin. (1) din Legea nr. 165/2013
stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și de 36 de luni pentru dosarele de fond funciar. Prin
Decizia nr. 174 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016, Curtea a observat că textul de lege criticat face parte din ansamblul de reguli procedurale instituite de legiuitorul român în scopul eficientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Prin stabilirea unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să soluționeze dosarele de despăgubire se realizează o limitare în timp a acestei etape administrative, ceea ce reprezintă o remediere a deficienței legislației anterioare, care nu prevedea vreun termen în acest sens. În virtutea
art. 20 alin. (1) din Legea nr. 247/2005
privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, persoanele care se considerau îndreptățite în temeiul legilor reparatorii se adresau instanței de contencios administrativ ca urmare a refuzului nejustificat de emitere de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a deciziei conținând titlul de despăgubire, în condițiile în care era asimilată unui refuz nejustificat de soluționare trecerea unui interval de timp apreciat în mod subiectiv de acestea ca nerezonabil, de natură a justifica un demers jurisdicțional. Așadar, omisiunea reglementării unui termen legal de soluționare a dosarelor de despăgubire crea premisele unui comportament arbitrar al autorității administrative competente și punea persoanele care se considerau îndreptățite în situația de a acționa în mod aleatoriu, valorificând o cale nespecifică de acțiune, la care recurgeau ca urmare a lipsei de certitudine în ce privește soluționarea de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dosarelor de despăgubire. Ca atare, instituirea, prin textul de lege criticat în cauza de față, a unui interval maxim de timp în care Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să își îndeplinească această atribuție reprezintă o concretizare a intenției legiuitorului român de clarificare a procedurii de restituire, prin conferirea unui grad de previzibilitate apt să dea expresie exigențelor dreptului la un proces echitabil, soluționat într-un termen rezonabil.
22.
Articolul 35
alin. (2) din Legea nr. 165/2013
prevede că, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. Curtea Constituțională a constatat conformitatea acestor dispoziții legale cu prevederile art. 44 din Legea fundamentală, făcând, în acest sens, din nou, trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. În plus, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat - având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin
Legea nr. 165/2013 , și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv - că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru remedierea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129). În aceeași cauză, instanța de contencios al drepturilor omului a statuat (paragraful 128), de asemenea, că măsurile de amenajare a plății creanțelor datorate de stat în virtutea deciziilor judecătorești definitive, cum ar fi eșalonarea plății acestora, măsuri luate pentru apărarea echilibrului bugetar între cheltuielile și încasările publice, urmăreau un scop de utilitate publică și realizarea unui just echilibru între diferitele interese aflate în joc, prin respectarea mecanismului existent și prin grija pe care autoritățile au demonstrat-o în executarea acestuia (a se vedea, în acest sens, de exemplu,
Decizia nr. 174 din 29 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 374 din 16 mai 2016). Totodată, prin hotărârea-pilot mai sus menționată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a remarcat că
cuprinde o serie de proceduri care implică, inter alia, termene concrete de soluționare a dosarelor de despăgubire, de natură să imprime sistemului de despăgubiri eficiență și o previzibilitate sporită. Curtea reține că, în prezent, textul de lege criticat conferă persoanelor interesate dreptul de a se adresa instanței pentru ca aceasta să se pronunțe asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și să soluționeze cererea lăsată în nelucrare de entitatea învestită de lege. Acest drept poate fi exercitat într-un interval de 6 luni, care începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute la art. 33 și
art. 34, termene pe care Legea nr. 165/2013
le acordă entităților învestite pentru soluționarea cererilor. Relevante, sub acest aspect, sunt și
Decizia nr. 685 din 26 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 4 februarie 2015 și
Decizia nr. 818 din 24 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 29 februarie 2016, prin care Curtea Constituțională a apreciat că
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
stabilește cadrul procesual în care dreptul la acces liber la justiție să fie exercitat, în contextul economico-financiar al statului român descris în expunerea de motive a
și având în vedere și cele reținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, mai sus menționată.
23. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3) și
art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013
este inadmisibilă, întrucât textele de lege criticate nu sunt incidente în cauză. Autorul excepției nu este cesionar al drepturilor recunoscute prin legile reparatorii, ci chiar titularul cererii de revendicare a bunului imobil în litigiu formulată în temeiul
Legii nr. 10/2001 . Or, dispozițiile
art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013
au în vedere situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, când singura măsură reparatorie care se acordă cesionarului este compensarea prin puncte, iar
art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013
se referă la modalitatea de calculare a punctelor în dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia.
24. Tot astfel, este lipsit de legătură cu cauza și
art. 23 din Legea nr. 165/2013
care vizează titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul
art. 30 din Legea nr. 10/2001 , nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil, din cuprinsul dosarului nerezultând că autorul excepției ar fi beneficiarul unor asemenea titluri. 25. Și în cazul excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 22 din Legea nr. 165/2013 , care au în vedere procedura de evaluare atunci când este vorba despre utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, operează aceeași cauză de inadmisibilitate determinată de lipsa legăturii cu cauza, consacrată de
art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .
26. În fine, în ce privește dispozițiile art. 1 alin. (1) și (4), art. 17, art. 25 și
art. 26 din Legea nr. 165/2013 , Curtea observă că autorul nu formulează nicio critică referitoare la acestea, iar din motivarea generală a excepției nu se pot desprinde argumente punctuale în sprijinul pretinsei neconstituționalități a acestora.
27. Curtea observă, în continuare, că, alături de prevederile art. 44 din Constituție, autorul excepției mai invocă și dispozițiile art. 22 - Dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, art. 34 - Dreptul la ocrotirea sănătății, al căror conținut normativ nu poate, însă, fi asociat, în mod rezonabil, cu niciunul dintre textele de lege criticate. Raportarea pretinsei critici la dispozițiile din Legea fundamentală mai sus enumerate este lipsită de o legătură minimală cu cauza, situație în care nu se poate reține existența unei veritabile motivări. A se vedea în acest sens, și cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012. Ca atare, și excepția de neconstituționalitate având acest obiect va fi respinsă ca inadmisibilă, nerespectând condiția motivării prevăzută de
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 .
28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (1), (3) și (4), art. 17, art. 22, art. 23, art. 24 alin. (2)-(4) art. 25 și
art. 26 din Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihai Isac în Dosarul nr. 628/39/2014** al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă.
II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 1 alin. (2), art. 21 alin. (6) și (7), art. 34 alin. (1) și
art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 13 septembrie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.