Decizia nr. 341/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , excepție ridicată de Simona Scripcaru în Dosarul nr. 5.430/2003 al Judecătoriei Iași. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 336C/2003, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de George Alexandru Dolea în Dosarul nr. 1.029/P/2003 al Judecătoriei Galați. La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 336C/2003 la Dosarul nr. 221C/2003, care este primul înregistrat.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, arata ca asupra constituționalității prevederilor criticate din

Legea nr. 543/2002 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 88/2003, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin Încheierile din 8 mai 2003, respectiv din 1 iulie 2003, pronunțate în dosarele nr. 5.430/2003 și nr. 1.029/P/2003, Judecătoria Iași și, respectiv, Judecătoria Galați au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 , excepție ridicată de Simona Scripcaru și George Alexandru Dolea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arata ca dispozițiile criticate sunt neconstituționale, deoarece încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție privitoare la egalitatea în drepturi, precum și dispozițiile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, referitoare la principiul retroactivitatii legii penale mai favorabile. De asemenea, autorii excepției apreciază ca "prin textul vizat se creează o discriminare vădită a condamnaților care au săvârșit infracțiuni de furt calificat de aceeași natura dar în perioade de timp diferite, când erau în vigoare acte normative speciale care modificau și completau dispozițiile Codului penal, lipsindu-i pe aceștia de beneficiul

Legii nr. 543/2002 ".

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, instanțele de judecată apreciază ca excepția este parțial intemeiata, și anume numai în măsura în care se referă la furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. 1 din Codul penal, nu și la furtul calificat prevăzut de art. 209 alin. 2 și 3 în redactarea anterioară Ordonanței de ugenta a Guvernului nr. 207/2000,

art. 209 alin. 2-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001

și de art. 209 alin. 2-4 în redactarea în vigoare.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, întrucât, potrivit legii criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație beneficiază ori sunt excluși de la beneficiul grațierii deopotrivă, în raport cu natura infracțiunii și cu conținutul acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii.

Guvernul considera excepția ca neîntemeiată pe aceleași considerente. Se precizează în plus ca grațierea colectivă este un act de clementa al Parlamentului, condițiile de acordare și aplicare ale acesteia fiind stabilite prin lege organică, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituție, iar destinatarii unei asemenea legi au vocația de a beneficia de grațiere numai dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de această lege.

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale, având în vedere ca stabilirea criteriilor de grațiere a unor pedepse aparține în exclusivitate legiuitorului, unele dintre aceste criterii fiind prevăzute chiar în

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 . Impunerea unor condiții pentru a putea beneficia de grațiere nu încalcă principiul egalității în drepturi a cetățenilor, deoarece "statul poate, din ratiuni de politica penală, sa considere că nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunțate, dacă sunt vinovați de săvârșirea unor categorii de infracțiuni". În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, arata ca legea penală mai favorabilă se determina de către instanța de la caz la caz în cadrul procesului penal, iar nu de către legiuitor în mod abstract. Legiuitorul nu poate să stabilească printr-o lege ( Legea nr. 543/2002 ) care dintre dispozițiile de incriminare anterioare este mai favorabilă (reglementarea anterioară

Legii nr. 456/2001

sau reglementarea ulterioară acestei legi).

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziții care au următoarea redactare:

"Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracțiuni:

A. Infracțiuni reglementate de Codul penal:

[...] 12. furtul de autovehicule, precum și furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g), alin. 2 și 3 în redactarea anterioară

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în

art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000

privind modificarea și completarea Codului penal și a Codului de procedura penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, și în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare."

Autorii excepției considera ca aceste dispoziții sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) și art. 15 alin. (2) din Constituție, deoarece instituie o discriminare în acordarea grațierii între autorii unor infracțiuni de aceeași natura (furt calificat, art. 209 alin. 1 din Codul penal) care, în urma unor modificări succesive, sunt reglementate identic, doar sancțiunea fiind diferita. Se reproseaza legiuitorului că nu a făcut aplicarea principiului mitior lex.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională retine următoarele:

I. Dispozițiile

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, în esenta cu aceeași motivare ca în prezenta cauza. Astfel, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 10 aprilie 2003, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate pentru următoarele motive:

- textul de lege criticat prin excepția de neconstituționalitate îi exceptează de la beneficiul grațierii pe infractorii condamnați pentru anumite infracțiuni de furt calificat. Criteriul de exceptare consta în conținutul infracțiunii, respectiv în împrejurările de fapt care determina caracterul calificat și mai grav al infracțiunii de furt, împrejurări reglementate în mod diferit, în timp, de legea penală. Astfel, prevederile art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) și g) și alin. 2 și 3, înainte de modificările aduse prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , incriminau, în condiții calificate, furtul săvârșit de doua sau mai multe persoane împreună, de o persoană având asupra sa o arma sau o substanța narcotică asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-și exprima voința sau de a se apara, în timpul nopții, furtul produselor petroliere sau al gazelor naturale din conducte, depozite ori cisterne, furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural, al unui act ce servește pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau pentru identificare și furturi care au produs consecințe deosebit de grave. Prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , alin. 2 a fost modificat în sensul eliminării referirii la bunul ce face parte din patrimoniul cultural, acesta fiind prevăzut în noul alineat 3, alături de alte șase categorii de bunuri ce constituie obiectul material al infracțiunii de furt, iar fostul alin. 3 a devenit alin. 4. În ceea ce privește

Legea nr. 456/2001

pentru aprobarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 , aceasta a adus unele modificări la alin. (3) al art. 209, precizând natura celor opt categorii de bunuri, obiect material al infracțiunii de furt, care determina sancționarea mai aspra a faptelor;

- potrivit dispozițiilor legale criticate, toți infractorii aflați în aceeași situație beneficiază ori sunt exceptați de la beneficiul grațierii, deopotrivă, în raport cu natura infracțiunii și a conținutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârșirii infracțiunii;

- condamnații care au săvârșit infracțiuni diferite sau chiar de aceeași natura, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactari diferite conținutul infracțiunilor respective, se afla, evident, în situații diferite, ceea ce permite și instituirea unui tratament juridic diferențiat, conform opțiunii libere a legiuitorului, fără a se putea retine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice schimbarea jurisprudenței Curții.

II. În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile", Curtea constata ca

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

nu conține nici o dispoziție de excludere a aplicării de către instanța de judecată a legii penale mai favorabile și, prin urmare, nu se poate susține încălcarea textului constituțional.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002

privind grațierea unor pedepse și înlăturarea unor măsuri și sancțiuni, excepție ridicată de Simona Scripcaru în Dosarul nr. 5.430/2003 al Judecătoriei Iași și George Alexandru Dolea în Dosarul nr. 1.029/P/2003 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2003.