Decizia nr. 338/2003

Articolul 16

alin. (5) lit. b) și c) din Legea nr. 137/2002

reglementează o situație specială, care presupune luarea unor măsuri excepționale, însă numai cu caracter temporar și nu cu privire la toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare. Creditorii bugetari își pot exercita dreptul de a-și recupera debitele după expirarea termenului precizat de lege, situație ce nu contravine prevederilor din Legea fundamentală.

Se apreciază, în concluzie, ca excepția de neconstituționalitate a

art. 16 alin. (5) lit. b) și c) din Legea nr. 137/2002

este neîntemeiată.

Guvernul arata ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 119 și ale art. 120 alin. (1) și (2) din Constituție, în care este consacrat principiul autonomiei locale, întrucât acest principiu nu poate fi opus unor măsuri legislative de interes general, cum sunt măsurile de accelerare a procesului de privatizare a agenților economici cu capital de stat din întreaga economie naționala.

Se considera că nu sunt incalcate nici dispozițiile art. 134 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece măsurile consacrate în

Legea nr. 137/2002

au în vedere asigurarea "protejării intereselor naționale în activitatea economică financiară și valutară" tocmai prin accelerarea procesului de privatizare a societăților comerciale cu capital de stat, atât prin înstrăinarea sau externalizarea activelor deținute de aceste societăți, cat și prin vânzarea acțiunilor, măsurile prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat având un caracter temporar și instituindu-se numai la societățile comerciale aflate în proces de privatizare.

Prin urmare, se apreciază ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (5) lit. b) și c) din Legea nr. 137/2002

este neîntemeiată.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 16 alin. (5) lit. b) și c) din Legea nr. 137/2002

privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Textul de lege criticat are următorul cuprins:

- Art. 16 alin. (5): "De la data instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare, la societatea comercială se aplică următoarele măsuri excepționale: [...]

b) creditorii bugetari, la solicitarea administratorului special, vor ridica toate sarcinile care grevează asupra activelor societății comerciale care urmează a fi vândute, externalizate sau transferate, în scopul creșterii atractivității la privatizare, iar sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporțional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile, potrivit normelor metodologice emise în aplicarea prezentei legi;

c) creditorii bugetari vor suspenda, până la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, aplicarea oricărei măsuri de executare silită începută asupra societății comerciale și nu vor face nici un demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri."

Autorul excepției susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale:

- Art. 119: "Administrația publică din unitățile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice.";

- Art. 120 alin. (1) și (2): "(1) Autoritățile administrației publice, prin care se realizează autonomia locală în comune și în orașe, sunt consiliile locale alese și primării aleși, în condițiile legii.

(2) Consiliile locale și primării funcționează, în condițiile legii, ca autorități administrative autonome și rezolva treburile publice din comune și din orașe.";

- Art. 134: "(1) Economia României este economie de piața.

(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național;

e) refacerea și ocrotirea mediului înconjurător, precum și menținerea echilibrului ecologic;

f) crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții."

În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile

Legii nr. 137/2002

au fost modificate ulterior sesizării instanței constituționale prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 8/2003

privind stimularea procesului de restructurare, reorganizare și privatizare a unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 5 martie 2003, modificată și completată ulterior, soluția legislativă consacrată de textul de lege criticat rămânând neschimbata.

În fundamentarea criticii sale, autoarea excepției înțelege sa absolutizeze dreptul sau de a dispune măsurile pentru realizarea pe plan local a sarcinilor publice, consacrat de Constituție, refuzând legiuitorului orice legitimitate în ceea ce privește instituirea unor reguli și limite rezonabile în exercitarea acestuia, în funcție de ratiunile și de finalitatea urmărită. Autoarea face abstractie de faptul ca o asemenea viziune, transpusa în practica, s-ar traduce într-o negare cu consecințe prejudiciabile a drepturilor și intereselor altor persoane fizice sau juridice cărora statul este ținut în egala măsura să le acorde ocrotire.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca, deși reglementarea legală criticata este derogatorie de la principiul constituțional al autonomiei locale, ținând seama de circumstanțele în care își găsește aplicarea, de finalitatea și de caracterul sau temporar, aceasta nu poate fi calificată ca fiind neconstitutionala. Sub acest aspect, prin Decizia nr. 123 din 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 4 iunie 2001, Curtea Constituțională a statuat ca principiul autonomiei "nu include și absolvirea autorităților administrației publice locale de la obligația respectării legilor cu caracter general și valabilitate pe întreg teritoriul tarii".

Raportand aceste consideratii principiale la speta, Curtea retine ca norma legală criticata este aplicabilă unei societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar sau asociat, exclusiv "de la data instituirii procedurii de administrare specială în perioada de privatizare", măsurile excepționale pe care le consacra urmărind "creșterea atractivității la privatizare" a respectivei societăți. Faptul ca "sumele încasate din vânzarea activelor se distribuie proporțional creditorilor bugetari care au instituit sarcinile" demonstreaza ca aceștia nu sunt lipsiți de drepturile lor, ci, în considerarea ratiunii sociale majore pe care norma legală o menționează in terminis, a intervenit doar o prorogare a realizării acestor drepturi.

Aceeași finalitate o are și prevederea potrivit căreia creditorii bugetari urmează sa suspende aplicarea oricărei măsuri de executare silită începută asupra societății comerciale și să se abțină de la orice demers pentru instituirea unor noi astfel de măsuri, dacă se are în vedere ca interdicția astfel instituită operează o perioadă de timp limitată, și anume "până la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor".

În consecința, Curtea constata ca reglementarea legală dedusă controlului de constituționalitate a fost astfel concepută încât să ofere un cadru juridic favorabil protejării intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, în concordanta cu exigenta prevăzută de art. 134 alin. (2) din Constituție, și nu contravine nici unuia dintre textele constituționale de referința invocate de autoarea excepției.

De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor

art. 16 alin. (5) lit. b) și c) din Legea nr. 137/2002

prin Decizia nr. 228/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 31 iulie 2003, și, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale în aceasta materie, soluția adoptată în precedent, precum și considerentele pe care aceasta se întemeiază își mențin valabilitatea și în cauza de fața.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 16 alin. (5) lit. b) și c) din Legea nr. 137/2002 , excepție ridicată de Primăria Municipiului Onesti în Dosarul nr. 12.727/2002 al Tribunalului Bacau - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 septembrie 2003.