Decizia nr. 578/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraților
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 213/2015 21 iulie 2015 (prevederi anume) privind Fondul de garantare a asiguraților
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Are ca temei 1
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Valer Dorneanu
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Cosmin Văduva
- magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
privind Fondul de garantare a asiguraților, excepție ridicată de Ioan Bura în Dosarul nr. 6.788/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 834D/2016.
2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, în lipsa părților, care au fost legal citate, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 57 și
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 iulie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
3. Prin Încheierea din 19 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 6.788/296/2015, Judecătoria Satu Mare - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
privind Fondul de garantare a asiguraților. Excepția a fost ridicată de Ioan Bura, inculpat într-o cauză penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzute de art. 196 alin. (2)-(3) din Codul penal, cu aplicarea art. 5 din Codul penal.
4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
impun un plafon de despăgubire ce s-ar cuveni părții civile, plafon care, la momentul producerii accidentului rutier, adică 2 noiembrie 2013, nu exista,
intrând în vigoare ulterior nașterii dreptului la despăgubire al părții civile. Astfel, autorul excepției apreciază că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
retroactivează, întrucât se aplică unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare.
5. Judecătoria Satu Mare - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Instanța de judecată a reținut că în mod corect autorul excepției consideră că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
retroactivează, întrucât acestea se aplică unei situații juridice născute anterior intrării sale în vigoare, respectiv unei situații juridice ivite la data de 2 noiembrie 2013. Consecința aplicării retroactive a dispozițiilor legale criticate este că se impune un plafon de despăgubire mult inferior celui existent la momentul încheierii contractului de asigurare dintre inculpatul Ioan Bura și Societatea de Asigurare Reasigurare-Astra - S.A. În momentul încheierii contractului de asigurare, impune un plafon inferior celui prevăzut la data încheierii contractului de asigurare. Or, în speță, dreptul la despăgubire al părții civile este guvernat de legea în vigoare la data producerii evenimentului.
6. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
7. Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că, având în vedere că plata despăgubirilor se efectuează de altă entitate decât asigurătorul aflat în faliment (și care este parte a contractului de asigurare ce include limita invocată de autorul excepției - 5 milioane de euro), impunerea prin lege a unui nou plafon este firească și se aplică tuturor cererilor depuse în temeiul
Legii nr. 213/2015 , fără ca textul să retroactiveze.
8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de către unele dintre părți, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
privind Fondul de garantare a asiguraților, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015, având următorul cuprins: "Plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 lei pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment".
11. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituției și a legilor și în art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivității legii civile.
12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, printr-o jurisprudență constantă, a stabilit înțelesul principiului neretroactivității legii civile, precum și importanța respectării lui. Astfel, cu privire la înțelesul noțiunii, prin
Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 101 din 9 februarie 2015, s-a stabilit că "Principiul neretroactivității legii civile este de rang constituțional și are o valoare absolută, în sensul că legiuitorul nu poate institui nicio derogare, și semnifică faptul că legea civilă se aplică tuturor situațiilor juridice născute după intrarea ei în vigoare, iar nu situațiilor juridice trecute, consumate (facta praeterita). În mod corelativ, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, de la data intrării în vigoare a acesteia, ea se aplică tuturor actelor, faptelor și situațiilor juridice viitoare (facta futura), actelor, faptelor și situațiilor juridice în curs de constituire, modificare sau stingere începând cu această dată, precum și efectelor viitoare ale unor situații juridice anterior născute, dar neconsumate la data intrării în vigoare a legii noi (facta pendentia). Cu alte cuvinte, aplicarea imediată a legii noi semnifică faptul că o situație juridică produce acele efecte juridice care sunt prevăzute de legea în vigoare la data constituirii ei (tempus regit factum)".
13. Totodată, Curtea Constituțională a reținut, prin
Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014, că "principiul neretroactivității legii își găsește justificarea și are rolul de a asigura stabilitatea și securitatea raporturilor juridice. Prin urmare numai o normă previzibilă poate determina în mod clar conduita subiecților de drept, destinatari ai legii. Tocmai de aceea, doctrina a statuat că o lege, odată adoptată, produce și trebuie să producă efecte juridice numai pentru viitor. Aceasta pentru simplul motiv că legea se adresează subiectelor de drept, permițând sau interzicând și, bineînțeles, sancționând atitudinile deviante. Este absurd să se pretindă unui subiect de drept să răspundă pentru comportamente și o conduită pe care a avut-o anterior intrării în vigoare a unei legi care reglementează această conduită. Subiectul de drept nu putea să prevadă ce va reglementa legiuitorul, iar comportamentul său este normal și firesc dacă se desfășoară în cadrul ordinii de drept în vigoare".
14. În sfârșit, cu privire la rațiunile și efectele constituționalizării principiului neretroactivității legii, Curtea Constituțională a stabilit, prin
Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, următoarele: "Consecințele consacrării principiului neretroactivității în Constituție sunt foarte severe și, probabil, tocmai de aceea soluția aceasta nu se întâlnește în foarte multe state, însă ridicarea la rang de principiu constituțional garantează securitatea juridică și încrederea cetățenilor în sistemul de drept, constituind o expresie a principiului separației puterilor în stat, respectiv separația dintre puterea legislativă, pe de o parte, și puterea judecătorească sau cea executivă, pe de altă parte".
15. Curtea constată că analiza modului de redactare a
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
nu evidențiază probleme care să pună în discuție respectarea principiului constituțional al neretroactivității legii civile.
Articolul 15
alin. (2) din Legea nr. 213/2015
a produs și produce efecte juridice exclusiv în domeniul său temporal de acțiune (27 iulie 2015-prezent), fără a opera modificări cu privire la raporturi juridice consumate/intrate sub autoritatea de lucru judecat anterior datei intrării sale în vigoare. Or, în aceste condiții, nu se poate pune problema încălcării principiului neretroactivității legii civile. În acest sens s-a pronunțat Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial nr. 418 din 5 iunie 2014.
16. În cauză, critica de neconstituționalitate este formulată, însă, în principal, din perspectiva aplicării textului de lege ce constituie obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate.
17. Or, printr-o jurisprudență constantă, Curtea Constituțională s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, Curtea s-a pronunțat inter alia prin
Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, în sensul că "în conformitate cu prevederile
art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte aplicarea și interpretarea legii, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție" [paragraful 14].
18. În ceea ce privește conținutul, întinderea celor două noțiuni cuprinzătoare, interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională a reținut, în
Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, că acestea acoperă "identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit". De asemenea, Curtea Constituțională a reținut, în
Decizia nr. 126 din 11 februarie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, că "instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide care dintre legile puse în discuție sunt incidente, folosind toate principiile de interpretare a legii".
19. Bineînțeles că, asemenea oricărei norme de drept material, și
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
este susceptibil a fi aplicat la o situație de fapt particulară. Din procesul de aplicare a legii face parte și procesul de aplicare în timp a legii. De fapt, în mod necesar orice normă juridică, dacă este privită din perspectiva modului său de aplicare, presupune dimensiunea temporală, activitatea acesteia, exprimată prin adagiul tempus regit actum.
20. Curtea reiterează, în acest context, jurisprudența sa potrivit căreia interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp revine în exclusivitate instanțelor judecătorești. Astfel, prin
Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, Curtea a statuat următoarele: "în ceea ce privește interpretarea textelor de lege privind aplicarea în timp a legii, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios constituțional, acesta este atributul exclusiv al instanțelor de judecată, Curtea Constituțională neputându-se substitui instanței în stabilirea legii aplicabile litigiului ( Decizia nr. 2 din 13 ianuarie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 18 februarie 1993)".
21. Curtea reține că, în prezenta cauză, critica autorului excepției nu vizează conținutul normativ al
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 , ci modul în care acest text normativ trebuie interpretat și aplicat. Or, în aceste condiții, potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 66 din 26 februarie 2015 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 7 aprilie 2015, excepția de neconstituționalitate având un asemenea obiect trebuie respinsă ca inadmisibilă.
22. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Bura în Dosarul nr. 6.788/296/2015 al Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015
privind Fondul de garantare a asiguraților sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Decizia se comunică Judecătoriei Satu Mare - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Definitivă și general obligatorie.
Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.
PREȘEDINTELE INTERIMAR AL CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.