Decizia nr. 421/2003

Costică Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , modificată și completată ulterior prin

Legea nr. 161/2003 , excepție ridicată de Maria Valerica Iacob în Dosarul nr. 9.024/2002 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

La apelul nominal răspunde personal autorul excepției de neconstituționalitate, care solicită Curții Constituționale să se constate că textele criticate sunt în contradicție cu dispozițiile constituționale invocate.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, deoarece

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

a fost aprobată prin

Legea nr. 503/2002 , cu modificările ulterioare, sens în care sunt îndeplinite exigențele art. 115 din Constituție, iar Parchetul Național Anticorupție este o magistratură specială structurată pe baza acelorași norme constituționale care reglementează rolul Ministerului Public.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 9 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 9.024/2002, Tribunalul Sibiu - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, aprobată și modificată prin

Legea nr. 503/2002 , cu modificările ulterioare.

Excepția a fost ridicată în dosarul de mai sus de inculpata Maria Valerica Iacob, cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută și pedepsită potrivit art. 254 din Codul penal.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

a fost emisă într-un domeniu care face obiectul legilor organice și că până la data ridicării excepției de neconstituționalitate ordonanța nu a fost aprobată de Parlament potrivit procedurii de legiferare.

De asemenea, susține că prevederile art. 1, 2 și 3 din actul normativ criticat aduc atingere art. 51 și 130 din Constituție, deoarece printre atribuțiile Parchetului Național Anticorupție nu se numără și aceea de sesizare a instanțelor judecătorești pentru judecarea cauzelor penale, atribuție care, potrivit

Legii nr. 92/1992

privind organizarea judecătorească, este exercitată doar de procurorii constituiți în parchete pe lângă fiecare instanță judecătorească. Or, având în vedere că Parchetul Național Anticorupție este, potrivit art. 2 din ordonanță, "independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea", autorul excepției susține că procurorii acestui nou organism nu au fost mandatați de legiuitor să sesizeze instanța de judecată prin emiterea rechizitoriului.

Tribunalul Sibiu - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

a fost aprobată prin

Legea nr. 503 din 11 iulie 2002 , lege ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, dată care este anterioară funcționării efective a Parchetului Național Anticorupție, respectiv 1 septembrie 2002.

De asemenea, dispozițiile art. 1, 2 și 3 din ordonanță sunt constituționale deoarece, față de

Legea nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească, au caracter de normă specială, sens în care atribuțiile și actele emise de procurorii Parchetului Național Anticorupție sunt în consens cu cele ale oricărui parchet. Din acest punct de vedere nu există prevederi care să contravină art. 130 din Constituție devenit art. 131 din Constituția republicată.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul precizează că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, iar potrivit art. 31 alin. (3) "Parchetul Național Anticorupție va începe să funcționeze pe data de 1 septembrie 2002". În acest context, consideră că excepția de neconstituționalitate, invocată de autorul excepției pe motiv că ordonanța nu a fost aprobată de Parlament, rămâne fără obiect.

Referitor la celelalte prevederi contestate de autorul excepției, Guvernul opinează că, potrivit art. 125 alin. (3) [devenit art. 126 alin. (2) ca urmare a aprobării Legii de revizuire a Constituției și a republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003] și art. 128 [devenit art. 129] din Constituție, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale. De altfel, în chiar cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002

se face trimitere la completarea dispozițiilor acesteia atât cu prevederile Codului de procedură penală, cât și cu prevederile

Legii nr. 92/1992

pentru organizarea judecătorească.

Avocatul Poporului apreciază că interdicția reglementării de către Guvern în domeniul legii organice privește numai ordonanțele adoptate în baza unei legi speciale de abilitare. Or, art. 114 alin. (4) [devenit art. 115 alin. (4)] din Constituție nu prevede o asemenea limitare.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 51 [încorporat în art. 1 alin. (5)] și ale art. 130 [devenit art. 131] din Legea fundamentală consideră că dispozițiile

art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

nu contravin cu nimic dispozițiilor invocate, deoarece Parchetul Național Anticorupție a fost înființat și își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în baza acelorași principii constituționale ca și Ministerul Public. Constituția nu face distincție între anumite tipuri de parchete, ci se referă generic la ele, ca instituții în care își desfășoară activitatea procurorii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională constată că a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, modificată și completată ulterior prin

Legea nr. 161/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, și are următorul conținut:

- Art. 1: "(1) Prin prezenta ordonanță de urgență se înființează, la nivel național, Parchetul Național Anticorupție, care funcționează pe lângă Curtea Supremă de Justiție ca parchet specializat în combaterea infracțiunilor de corupție.

(2) Parchetul Național Anticorupție are sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializați în combaterea corupției.

(3) Parchetul Național Anticorupție se organizează ca structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, este condus de un procuror general și este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție. Procurorul general al Parchetului Național Anticorupție este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

(4) Parchetul Național Anticorupție își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției.";

- Art. 2: "Parchetul Național Anticorupție este independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea, precum și în relațiile cu celelalte autorități publice, exercitându-și atribuțiile numai în temeiul legii și pentru asigurarea respectării acesteia.";

- Art. 3: "(1) Atribuțiile Parchetului Național Anticorupție sunt următoarele:

a) efectuarea urmăririi penale, în condițiile prevăzute în Codul de procedură penală, în

Legea nr. 78/2000

pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție și în prezenta ordonanță de urgență, pentru infracțiunile prevăzute în

Legea nr. 78/2000

care sunt, potrivit art. 13, în competența Parchetului Național Anticorupție;

b) conducerea, supravegherea și controlul actelor de cercetare penală, efectuate din dispoziția procurorului de către ofițerii de poliție judiciară aflați sub autoritatea exclusivă a procurorului general al Parchetului Național Anticorupție;

c) conducerea, supravegherea și controlul activităților de ordin tehnic ale urmăririi penale, efectuate de specialiști în domeniul economic, financiar, bancar, vamal, informatic, precum și în alte domenii, numiți în cadrul Parchetului Național Anticorupție;

d) studierea cauzelor care generează și a condițiilor care favorizează corupția, elaborarea și prezentarea propunerilor în vederea eliminării acestora, precum și pentru perfecționarea legislației penale;

e) elaborarea raportului anual privind activitatea Parchetului Național Anticorupție și prezentarea acestuia în fața Parlamentului, nu mai târziu de primul trimestru al anului viitor;

f) constituirea și actualizarea bazei de date în domeniul faptelor de corupție.

(2) Parchetul Național Anticorupție exercită drepturile și îndeplinește obligațiile procedurale prevăzute de lege, în cauzele privind infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența sa.

(3) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, procurorul general al Parchetului Național Anticorupție emite ordine."

Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prin dispozițiile legale criticate sunt încălcate prevederile art. 114, 130 și 51 din Constituție. În urma aprobării Legii de revizuire a Constituției și a republicării acesteia în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, dispozițiile constituționale invocate au următorul conținut:

- Art. 115: "(1) Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice.

(2) Legea de abilitare va stabili, în mod obligatoriu, domeniul și data până la care se pot emite ordonanțe.

(3) Dacă legea de abilitare o cere, ordonanțele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanței.

(4) Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora.

(5) Ordonanța de urgență intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunță asupra ordonanței, aceasta este considerată adoptată și se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgență. Ordonanța de urgență cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).

(6) Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.

(7) Ordonanțele cu care Parlamentul a fost sesizat se aprobă sau se resping printr-o lege în care vor fi cuprinse și ordonanțele ale căror efecte au încetat potrivit alineatului (3).

(8) Prin legea de aprobare sau de respingere se vor reglementa, dacă este cazul, măsurile necesare cu privire la efectele juridice produse pe perioada de aplicare a ordonanței.";

- Art. 131: "(1) În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor.

(2) Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii.

(3) Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii.";

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție a fost aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 503/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, sens în care este nefondată susținerea autorului excepției de neconstituționalitate privind încălcarea dispozițiilor art. 115 din Legea fundamentală referitoare la delegarea legislativă.

Este neîntemeiată și critica privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 131, prin faptul că Parchetul Național Anticorupție a fost conceput ca o structură autonomă în cadrul Ministerului Public, "independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă acestea", întrucât o asemenea autoritate nu ar fi prevăzută nici în Constituție, nici în

Legea pentru organizarea judecătorească nr. 92/1992 . Astfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea fundamentală, "Ministerul Public își exercită atribuțiile prin procurori constituiți în parchete, în condițiile legii", condiții care au stat și la fundamentarea organizării și funcționării Parchetului Național Anticorupție. Faptul că în

art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

s-a prevăzut că Parchetul Național Anticorupție este independent în raport cu instanțele judecătorești și cu parchetele de pe lângă aceste instanțe nu justifică susținerea că textul de lege este neconstituțional. Dimpotrivă, având în vedere și prevederile art. 131 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora procurorii își desfășoară activitatea pe baza principiilor, legalității, imparțialității și controlului ierarhic, se poate constata că dispoziția legală criticată nu constituie altceva decât o reflectare a principiilor constituționale menționate și o subliniere a naturii juridice a Parchetului Național Anticorupție, aceea de magistratură specială instituită pentru combaterea infracțiunilor de corupție.

De altfel, independența acestei noi structuri în raport cu instanțele judecătorești este specifică tuturor parchetelor, care, potrivit art. 32 din Legea pentru organizarea judecătorească, "sunt independente față de instanțele judecătorești".

Curtea constată că referirea autorului excepției la prevederile art. 51 încorporat în art. 1 alin. (5) din Constituție este nepertinentă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d), al art. 147 alin. (4) și art. 115, art. 131 și art. 1 alin. (5) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al

art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1, 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002

privind Parchetul Național Anticorupție, aprobată și modificată prin

Legea nr. 503/2002 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Maria Valerica Iacob în Dosarul nr. 9.024/2002 al Tribunalului Sibiu - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2003.