Decizia nr. 7/2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Constituția din 1991 21 noiembrie 1991 (prevederi anume) CONSTITUȚIE din 21 noiembrie 1991
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Denis Robert Guțu în Dosarul nr. 4.533/2003 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
La apelul nominal se prezintă autorul excepției, procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, autorul excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost formulată în fața instanței de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, ca devenită inadmisibilă, urmare modificării acestor dispoziții prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.533/2003, Tribunalul București - Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, text introdus prin
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale. Excepția a fost ridicată de Guțu Denis Robert, recurent inculpat în dosarul menționat.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, fiind contrare dispozițiilor constituționale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, și ale art. 23, privind libertatea individuală, deoarece nu prevăd dreptul la o cale de atac împotriva încheierii prin care instanța a dispus prelungirea arestării în temeiul art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală.
Tribunalul București consideră excepția ca fiind întemeiată, deoarece din interpretarea dispozițiilor art. 159, art. 160 alin. 2 și art. 300^1 din Codul de procedură penală rezultă că legiuitorul a înțeles să excludă dispozițiile referitoare la calea de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii pe care instanța o ia, ca urmare a verificării regularității arestării inculpatului la prima înfățișare.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză a devenit inadmisibilă, deoarece prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003
privind modificarea Codului de procedură penală, s-a dat o nouă redactare art. 300^1 din Codul de procedură penală, adăugându-se un alineat final în care se prevede că încheierea prin care instanța a dispus menținerea arestării preventive poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispozițiile art. 160^a alin. 2.
Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată, cu invocarea art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, care prevede că atât competența instanțelor judecătorești, cât și procedura în fața acestora sunt stabilite de lege. În plus, se arată că încheierea de menținere a arestării preventive poate fi atacată o dată cu fondul.
Președinții celor două Camere al Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1) și ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, referitoare la verificarea regularității arestării inculpatului la primirea dosarului, dispoziții introduse prin
privind modificarea și completarea Codului de procedură penală și a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, conform cărora, "În cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, regularitatea luării sau, după caz, a prelungirii arestării preventive, în termen de 48 de ore de la înregistrarea dosarului la instanță.
Dacă instanța constată că este justificată o nouă prelungire a arestării, dispune, prin încheiere motivată, prelungirea duratei arestării până la prima zi de înfățișare, fără ca aceasta să poată depăși 30 de zile. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 și 11 se aplică în mod corespunzător".
Aceste dispoziții sunt criticate de autorul excepției, deoarece nu prevăd o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive, contravenind astfel prevederilor constituționale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, și celor ale art. 23, privind libertatea individuală.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constată că, ulterior sesizării sale, Codul de procedură penală a fost din nou modificat prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003. Printre textele Codului de procedură penală modificate cu acest prilej, se află și textul art. 300^1 care, în noua sa redactare, privitoare la menținerea arestării inculpatului la primirea dosarului, are următorul conținut: "După înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă. Dispozițiile art. 159 alin. 3, 4, 5, 7 și 11 se aplică în mod corespunzător.
Încheierea poate fi atacată cu recurs, aplicându-se dispozițiile art. 160^a alin. 2".
Din comparația cu textul avut în vedere de autorul excepției, se constată că noul text cuprinde un alineat final inexistent până atunci, care prevede că încheierea prin care instanța menține arestarea inculpatului poate fi atacată cu recurs, în condițiile legii. Cum autorul excepției critică dispozițiile art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală tocmai pentru lipsa reglementării unei căi de atac împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive, în urma completării textului, excepția a rămas fără obiect, devenind astfel inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al
art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 300^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Denis Robert Guțu în Dosarul nr. 4.533/2003 al Tribunalului București - Secția a II-a penală.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.