Decizia nr. 44/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Judecătoria Bacău, din oficiu, în Dosarul nr. 8.101/2003.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca devenită inadmisibilă, deoarece ulterior sesizării Curții Constituționale textul de lege criticat a fost abrogat potrivit dispozițiilor Codului fiscal.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 29 august 2003, pronunțată în Dosarul nr. 8.101/2003, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Excepția a fost ridicată, din oficiu, de către instanța de judecată.

Din examinarea încheierii de sesizare se constată că reclamantul Ioan Butcaru a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 61.2 din Normele metodologice pentru aplicarea

Ordonanței Guvernului nr. 36/2002

privind impozitele și taxele locale, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.278/2002 , considerând că acestea contravin art. 125 alin. (1) din Constituție și principiului separației puterilor în stat.

Având în vedere că nu pot face obiect al controlului de constituționalitate, pe calea excepției, decât dispozițiile dintr-o lege sau ordonanță, instanța de judecată a respins ca inadmisibilă excepția ridicată de reclamant. Instanța de judecată a constatat însă că dispozițiile art. 61.2 din normele metodologice menționate preiau, în esență, soluția legislativă cuprinsă în

art. 61 din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 , motiv pentru care a sesizat, din oficiu, Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002 .

În motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 125 alin. (1), referitoare la instanțele judecătorești, precum și principiului separației puterilor în stat. În acest sens, apreciază că "soluționarea contestației privind modul de stabilire, de către instanța judecătorească, a obligației de plată a cuantumului taxei judiciare de timbru constituie un act de înfăptuire a justiției care trebuie efectuat de către instanțele judecătorești și nu de către organele autorităților administrației publice locale". De asemenea, în opinia instanței, "faptul că organele administrației publice soluționează o contestație împotriva modului de stabilire a taxei de timbru fixate de o instanță judecătorească echivalează cu încălcarea separației puterilor în stat, întrucât ar putea conduce la situația în care o autoritate administrativă controlează ori modifică o măsură dispusă de o instanță, în legătură cu activitatea de judecată".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, deoarece "stabilirea cuantumului taxei judiciare de timbru constituie un aspect prejudicial de care depinde înfăptuirea actului de justiție și care revine, în exclusivitate, instanței judecătorești învestite cu soluționarea pricinii". În continuare, Guvernul consideră că "nici o autoritate a administrației publice nu poate controla, anula ori modifica o hotărâre a unei instanțe judecătorești sau o măsură dispusă de instanță ori de un judecător, în legătură cu activitatea de judecată".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 36 din 30 ianuarie 2002

privind impozitele și taxele locale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 10 septembrie 2002, cu modificările și completările ulterioare. Ulterior sesizării Curții Constituționale, acest act normativ a fost abrogat potrivit dispozițiilor art. 297 și ale

art. 298 alin. (1) pct. 27 din Legea nr. 571/2003

privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, potrivit cărora Curtea Constituțională nu se poate pronunța decât asupra dispozițiilor dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, excepția a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 61 alin. (1) teza a doua din Ordonanța Guvernului nr. 36/2002

privind impozitele și taxele locale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Judecătoria Bacău, din oficiu, în Dosarul nr. 8.101/2003.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2004.