Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 79/2004

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2003 pentru desființarea închisorii contravenționale

prezumat în vigoare

Data actului
2 martie 2004
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 250 din 22 martie 2004
Citează
5 acte
Structură
0 articole · 11.613 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 55/2002 16 august 2002 (prevederi anume) privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității ș…

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002

privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității și închisorii contravenționale, excepție ridicată de Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin în Dosarul nr. 4.970/2003 al Judecătoriei Reșița.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public arată că, deși dispozițiile

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002

au fost abrogate prin

Ordonanța Guvernului nr. 108/2003

pentru desființarea închisorii contravenționale, critica de neconstituționalitate subzistă, întrucât hotărârea prin care se aplică sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității a rămas nesupusă vreunei căi de atac. Această critică este însă neîntemeiată, deoarece suprimarea unei căi de atac nu echivalează cu o limitare a accesului la justiție, stabilirea căilor de atac și a modului de exercitare a acestora fiind de competența legiuitorului, în conformitate cu dispozițiile art. 129 din Constituție. În concluzie, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 29 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 4.970/2003, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002

privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității și închisorii contravenționale. Excepția a fost ridicată de Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin, în calitate de reprezentant al agentului constatator aparținând Poliției Bocșa, în dosarul având ca obiect sesizarea prin care Poliția Bocșa solicită instanței aplicarea sancțiunii închisorii contravenționale contravenientului Dorel Măricuțu, considerând că sancțiunea amenzii este neîndestulătoare pentru acesta.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 , care reglementează recursul împotriva hotărârii instanței prin care s-a aplicat sancțiunea închisorii contravenționale, sunt neconstituționale, întrucât restrâng dreptul părților din proces de a declara recurs și împotriva celorlalte sancțiuni ce pot fi aplicate de instanța de judecată în temeiul

art. 8 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 , respectiv prestarea unei activități în folosul comunității și amenda contravențională, încălcând astfel prevederile constituționale ale art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție, și ale art. 128 [în prezent art. 129] din Constituție, privind dreptul de a folosi căile de atac. Totodată, autorul excepției susține că dispozițiile art. 10, în ansamblu, sunt neconstituționale deoarece nu prevăd dreptul agentului constatator de a declara recurs împotriva hotărârii prin care se dispune respingerea sesizării privind amenda neîndestulătoare, contravenindu-se astfel acelorași prevederi constituționale.

Judecătoria Reșița consideră că excepția de neconstituționalitate este întemeiată, întrucât textul criticat restrânge accesul liber la justiție.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul arată că, deși dispozițiile

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002

au fost abrogate prin

art. II pct. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 108/2003

pentru desființarea închisorii contravenționale, critica de neconstituționalitate subzistă, întrucât hotărârea prin care se aplică sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității rămâne nesupusă vreunei căi de atac, în baza art. 9 din același act normativ. Cu privire la excepția astfel determinată, Guvernul consideră că este neîntemeiată, suprimarea unei căi de atac nefiind echivalentă cu o limitare a accesului la justiție, deoarece, față de dispozițiile art. 129 din Constituție, rămâne la latitudinea legiuitorului stabilirea căilor de atac și a hotărârilor supuse acestor căi de atac. Totodată, mai arată că dispozițiile

art. 9 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 , care stabilesc că hotărârea prin care s-a luat măsura prestării unei activități în folosul comunității este irevocabilă, își găsesc justificarea în faptul că această sancțiune se aplică numai cu consimțământul contravenientului, iar în ceea ce privește hotărârea prin care s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii, aceasta poate fi atacată potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. În concluzie, Guvernul apreciază că excepția este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 129 din Constituție reglementează competența exclusivă a legiuitorului de a stabili care sunt căile de atac și în ce condiții pot fi exercitate.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002

privind regimul juridic al sancțiunilor prestării unei activități în folosul comunității și închisorii contravenționale, având următorul conținut: "(1) Hotărârea instanței prin care s-a aplicat sancțiunea închisorii contravenționale este supusă recursului.

(2) Contravenientul poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacă a fost lipsă.

(3) Procurorul poate declara recurs în termen de 24 de ore de la pronunțare.

(4) Motivarea recursului declarat de contravenient nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susținute și oral în fața instanței. Recursul suspendă executarea.

(5) Recursul se judecă în termen de 15 zile de la înregistrare."

În susținerea neconstituționalității acestui text de lege, autorul excepției invocă încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 din Constituție, referitoare la liberul acces la justiție, și celor ale art. 128 (care, urmare revizuirii și republicării Constituției, au dobândit o nouă numerotare, și anume art. 129, fără a fi însă modificate).

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată, Curtea constată că, ulterior datei sesizării sale, a fost emisă

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108 din 24 octombrie 2003

pentru desființarea închisorii contravenționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003. Prin dispozițiile

art. II pct. 1 din acest act normativ, titlul Ordonanței Guvernului nr. 55/2002

a fost modificat în spiritul noii reglementări, respectiv "Ordonanță privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității", iar prin dispozițiile art. II pct. 8 din același act normativ au fost abrogate expres prevederile criticate de autorul excepției de neconstituționalitate, abrogarea normelor privind calea de atac împotriva sancțiunii închisorii contravenționale fiind consecința firească a desființării acestei sancțiuni.

Curtea observă că, deși în motivarea excepției de neconstituționalitate se fac referiri la restrângerea dreptului părților din proces de a declara recurs și împotriva celorlalte sancțiuni contravenționale ce pot fi aplicate de instanța de judecată în temeiul

Ordonanței Guvernului nr. 55/2002 , critica de neconstituționalitate privește doar dispozițiile legale referitoare la folosirea căii de atac a recursului împotriva hotărârii instanței prin care s-a aplicat sancțiunea închisorii contravenționale, în prezent abrogată. Câtă vreme dispozițiile privitoare la aplicarea celorlalte sancțiuni contravenționale sunt reglementate de același act normativ, respectiv

Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 , autorul excepției trebuia să se refere la acestea, în măsura în care le considera neconstituționale. Întrucât nu a făcut acest lucru, Curtea Constituțională nu se poate substitui voinței lui.

Potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei". În speță, întrucât criticile de neconstituționalitate privesc dispozițiile

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002 , care au fost abrogate, în temeiul

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă, urmând să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 și 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța Guvernului nr. 55/2002

privind regimul juridic al sancțiunii prestării unei activități în folosul comunității, modificată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2003

pentru desființarea închisorii contravenționale, excepție ridicată de Inspectoratul de Poliție al Județului Caraș-Severin în Dosarul nr. 4.970/2003 al Judecătoriei Reșița.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 martie 2004.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
________________

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.